Exporturile de arme ale României au ajuns anul trecut la 217 milioane de euro, după ce în 2021 ele s-au ridicat la 177 milioane, arată datele publicate de către Departamentul pentru Controlul Exporturilor (ANCEX) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Într-o perioadă în care războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei a dus la o creștere considerabilă a bugetelor pentru cheltuieli militare în toată lumea, țara noastră este departe de a-și valorifica potențialul în domeniu. Cel mai bun exemplu despre ce s-ar putea face este Bulgaria, unde exporturile au depășit anul trecut 4 miliarde de euro.
Principalele trei destinații ale exporturilor militare românește au fost anul trecut Israelul (66,37 milioane de euro), Norvegia (36,87 milioane de euro) și Statele Unite ale Americii (10,72 milioane de euro). Dacă în Israel și SUA exporturile au fost asigurate de muniție, piese de schimb, componente electronice, componente pentru vehicule militare și aeronave, în ceea ce privește exportul către Norvegia el a fost reprezentat de o singură livrare. În primul trimestru al anului, trecut țara nordică a achiziționat o navă de patrulare (carcasa). Statistica arată că cele trei țări au asigurat jumătate din exporturile românești, iar fără livrarea către Norvegia, exporturile ar fi fost similare cu cele din 2021. În ceea ce privește livrările către Ucraina, ANCEX a ales să nu le publice.
Achiziţiile interne sunt la pământ
Anul 2023 se anunţă un dezastru pentru industria de apărare, în condiţiile în care contractele încheiate cu Ministerul Apărării acoperă doar 5% din achiziţii, iar multe pieţe de export au fost pierdute. Cu războiul la ușă situația este neschimbată față de anii trecuți. Dacă adaugăm și comenzile pentru export, gradul de încărcare al industriei de abia ajunge la 39%, ne spune Constantin Bucuroiu, preşedintele Alianţei Sindicatelor din Industria de Apărare şi Aeronautică (ASIAA).
Restructurarea ROMARM bate pasul pe loc
Planul de reorganizare al Companiei Naţionale ROMARM SA, cerut de Consiliul Suprem de Apărare al Ţării (CSAT) încă din 2017, nu este adoptat nici acum. El a fost elaborat de conducerea companiei şi trimis Ministerului Economiei, dar nu are nicio şansă să fie adoptat în CSAT, pentru că nu a fost negociat şi cu sindicatele. „Ne-au prezentat acest plan ca pe o poezie, dar nu am avut discuții serioase pe marginea lui. Toți liderii de sindicat avem certificate de securitate de acces la informaţii clasificate așa că nu pot invoca acest motiv pentru neprezentarea planului de restructurare”, potrivit președintelui ASIAA. De altfel, și prima variantă a planului, propusă acum câțiva ani, a fost respinsă, la cererea sindicatelor, tot pentru că la elaborarea lui nu au fost consultate. Conform procedurii, planul ar trebuie adoptat de Consiliul de Administrație al ROMARM, după care să fie avizat de Ministerul Economiei. În final, el va ajunge pe masa Consiliului Suprem de Apărare al Țării (CSAT) pentru a primi undă verde.
Succesele le numărăm pe degete
De-a lungul anilor, industria de apărare a fost neglijată de toate guvernele. S-au promis foarte multe, dar s-au făcut foarte puține. Industria de armament, reprezentată de compania de stat Romarm, a fost iertată de-a lungul timpului de mai multe ori de plata datoriilor către bugetul de stat, dar în lipsa unor investiții masive în retehnologizare, a unor parteneriate cu grupuri puternice din lume, ea s-a întors de fiecare dată în același punct. Plină de datorii și cu filiale la limita supraviețuirii. În schimb, excepțiile se numără pe degete, iar aici putem aminti Uzina Mecanică București, care a semnat anul trecut cu divizia europeană a companiei americane General Dynamics un acord de tip joint-venture pentru construirea în România a 133 de transportoare blindate Piranha 5 și IAR Ghimbav care a semnat un contract de colaborare exclusivă pe o perioadă de 15 ani cu Airbus Helicopters pentru producţia de elicoptere H215M. Războiul de la granița noastră ar putea schimba această realitate cenușie, spune ministrul Economiei, Florin Spătaru, care promite investiții, astfel încât România să devină un hub de furnizare pentru toate țările NATO și alte țări europene.
Cum ne-am împușcat singuri în picior
Întreprinderea Mecanică Reșița producea toate piesele de artilerie aflate în dotarea armatei, fiind o fabrică de tunuri cunoscută peste tot în Europa. România nu mai produce astăzi tunuri, fabrica este în conservare, iar puținii angajați pe care îi mai are se ocupă de întreținere. O ipotetică redeschidere a ei ridică o mare problemă și anume aceea a personalului calificat pe care nu-l mai avem.
Un alt exemplu este cel al Uzinei Mecanice Plopeni. Aici se făceau, prin altele, loviturile de obuziere de calibre 155 mm și 152 mm. Pe piața externă este astăzi o cerere foarte mare pentru această muniție, dar din păcate noi nu mai suntem în stare să o fabricăm pentru că presele cu ajutorul cărora se făceau tuburile au fost vândute sau date la fier vechi.
Una dintre cele mai cunoscute fabrici de armament este Uzina Mecanică Moreni. Aici s-au produs de-a lungul anilor peste 15.000 de transportoare, ea ajungând în trecut la o capacitate de producție lunară de până la 100 de vehicule. Astăzi, cei circa 300 de angajați pe care îi mai are fac doar mentenanță. În 2008, fabrica a fost auditată de americanii de la General Dynamics pentru producerea transportoarelor Piranha, dar planurile Bucureștiului s-au schimbat, iar americanii au fost aduși să producă transportoarele la Uzina Mecanică București. La Uzina Mecanică Moreni au ajuns în schimb nemții de la Rheinmetall, care trebuiau să construiască aici transportoarele blindate 8×8 Agilis. Planurile au rămas doar pe hârtie, iar nemții au plecat așa cum au venit.
Pe de altă parte, lucrurile stagnează și în ceea ce privește producția de pulberi. Fabrica de la Făgăraș continuă să fie în moarte clinică, iar Guvernul nu a luat încă o decizie ce va face: construiește o fabrică nouă sau o retehnologizează pe aceasta. Începând cu anul 2004 România nu mai produce pulberi. O șansă pentru reluarea producției ar putea veni din Coreea de Sud, după ce în luna februarie a acestui an a fost semnat un Memorandum de Înțelegere pentru cooperare industrială între Compania Națională ROMARM și gigantul sud-coreean Hanhwa Aerospace în vederea producției în România a unor sisteme militare terestre, a pulberilor și explozibilului.
Lecția bulgărească de 4 miliarde de euro
În timp ce noi continuăm să fim inexistenți pe piața externă, Bulgaria a făcut deja pasul spre liga mare. Pentru anul trecut exporturile acestei țări sunt estimate la 4 miliarde de euro, adică de trei ori peste precedentul record stabilit în 2017, scria recent AFP într-un material dedicat industriei de apărare din această țară. Bulgaria este specializată în producţia de muniţie pentru armele sovietice, însă acum ţara vecină vrea să îşi modernizeze facilităţile de producţie cu bani europeni pentru a începe să producă armament la standardele NATO, sublinia materialul.
România vrea sisteme avansate de apărare din Israel
În timp ce din cauza limitărilor tehnice, România iese la export cu echipamente care înglobează un grad scăzut de tehnologie, ea cumpără de afară sisteme de apărare avansate. O informație de ultimă oră vine dinspre Israel de unde țara noastră vrea să achiziționeze sisteme de apărare antiaeriană foarte avansate, scrie site-ul defence-industry.eu. Potrivit unui înalt oficial israelian al apărării, mai mule țări sunt deja în negocieri cu Ministerul israelian al Apărării și cu industria de profil pentru a realiza o evaluare rapidă a sistemelor israeliene care le pot îmbunătăți capacitatea de apărare împotriva rachetelor rusești. Sursa citată a adăugat că Polonia, România și țările scandinave discută deja cu „oamenii potriviți” din Israel despre achiziții rapide. De asemenea, potrivit unor surse din cadrul industriei israeliene de apărare, prioritatea principală pentru țările europene preocupate de amenințarea reală pe care o reprezintă Rusia este achiziționarea sistemelor de apărare aeriană realizate de companiile Rafael și Israel Aerospace Industries (IAI). Înalt oficialul, care a vorbit sub rezerva anonimatului, a dezvăluit că prima prezentare a unor sisteme de fabricație israeliană a fost programată pentru sfârșitul acestui an. Clienților europeni li se vor prezenta mai întâi sistemele Rafael Spyder și Iron Dome.
