De curând, a început noul an școlar. Elevii au revenit în clase – multe dintre ele supraaglomerate, cu condiții precare, pentru îmbunătățirea cărora părinții cotizează în continuare, chiar dacă „fondul clasei” a fost interzis prin lege. În lipsa celor necesare, ce ar fi trebuit asigurate de primării, părinții cumpără cabluri, hârtie igienică, săpun, dezinfectant, tuș pentru imprimantă, markere. Mai mult, în unele școli, părinții dau bani chiar și pentru imprimantă, laptop, jaluzele și dulapuri. Mulți nu sunt de acord cu această practică, însă dau bani să nu le fie marginalizat copilul.
Astfel, sistemul de stat, care teoretic ar fi trebuit să fie gratuit, nu este deloc așa. Totuși, asta este o mică problemă comparativ cu altele mai mari care fac din sistemul școlar de stat unul pregătit nu pentru a avea succes, ci pentru a eșua.
În primul rând, este vorba despre numărul de copii din clase. Cadrele didactice știu că, pentru un proces eficient de predare, clasa trebuie să aibă nu mai mult de 10 – maximum 15 elevi. Totuși, normalitatea o reprezintă clase de 25-30 de elevi, iar în unele școli chiar și peste 35 de copii. Șansa ca profesorul să predea eficient și ca toți elevii să înțeleagă materia se reduc pe măsură ce crește numărul elevilor din clasă. Cadrele didactice își fac jobul, își iau salariul, chiar dacă rezultatele eficiente nu au cum să apară.
În al doilea rând, cadrele didactice care predau în instituțiile de stat sunt, de multe ori, demotivate, dezinteresate sau aproape de pensionare și reticente la a-și actualiza metodele de predare. De ce ar schimba ceva, dacă timpul trece și leafa merge? Elevii simt răceala și dezinteresul acestor profesori și devin și ei apatici și dezinteresați. Iar profesorii tineri și buni nu rezistă prea mult în sistem. Schimbarea frecventă a dascălilor este o altă problemă care subminează învățământul de stat.
În fine, mentalitatea promovată în cele mai multe școli de stat și tehnicile de motivare și educație sunt depășite demult de descoperirile științifice. În ziua de astăzi, tot mai mulți oameni știu că metodele de motivare prin condiționare (critici, pedepse, recompense) nu formează motivația interioară a copilului. În schimb, formează viitori adulți temători, neîncrezători, capabili să lovească pe aproapele pentru ca ei să iasă în față.
Știm aceste lucruri. Și, totuși, mai bifăm o serie de festivități de început de an școlar și mergem cu ele înainte. Și vedem că elevii olimpici cu care ne mândrim pe plan mondial provin, în mare parte, din școlile private.
Așadar, părinții care vor învățământ eficient fie își dau copiii la școli private, dacă își permit, fie îi duc la diferite cursuri și meditații, pentru a umple golurile lăsate de sistemul de stat, construit să eșueze.
