Investitorii care caută randamente stabile găsesc în titlurile de stat o alternativă mai profitabilă decât depozitele bancare. Dobânzile oferite sunt peste media pieței, iar faptul că veniturile nu sunt impozitate transformă aceste instrumente într-o opțiune tot mai populară.
Deficitul bugetar este în momentul de față unul dintre cele mai importante subiecte la știri, și nu doar la cele economice. E aproape peste tot, începând de la știrile insipide în care este prezentată sec execuția bugetară și gaura uriașă dintre venituri și cheltuieli, până la dezbaterile aprinse dintre politicieni, care se acuză unii pe ceilalți fie de risipirea banilor publici, fie de insensibilitate față de nevoile principalilor beneficiari ai acelor bani, bugetarii și pensionarii. Dincolo de aspectele tehnice ale deficitului bugetar sau de scandalurile politice pe care acesta le provoacă, diferența dintre veniturile și cheltuielile statului dă naștere unuia dintre cele mai importante instrumente financiare la nivel mondial: titlurile de stat. În România acestea au fost multă vreme rezervate băncilor și altor instituții financiare, investitorii individuali sau firmele din alte domenii având acces la ele doar indirect, cumpărându-le de obicei de la o bancă. După o lungă perioadă în care Banca Națională a refuzat să renunțe la acest monopol, în principal pe considerente de decontare a tranzacțiilor, în anul 2008 s-a ajuns la un compromis și au fost listate primele emisiuni de titluri de stat la Bursa de Valori București.
Chiar dacă erau disponibile investitorilor prin intermediul pieței de capital, titlurile de stat erau de regulă emise pe piața primară tot către bănci, care de cele mai multe ori nu aveau niciun interes să le vândă mai departe, așa că multă vreme piața a existat mai mult de formă. Anul 2020 a adus o schimbare radicală pe piața titlurilor de stat, fiind lansat programul Fidelis, prin care populația are acces la emisiuni regulate de titluri de stat atât pe piața primară (direct de la Ministerul Finanțelor), cât și pe cea secundară (la bursa de valori). Emisiunile regulate de titluri de stat pentru populație începuseră deja în 2018, prin programul Tezaur, însă acele emisiuni nu sunt listate la bursă, iar în cazul răscumpărării înainte de scadență se pierde dobânda acumulată.
Dacă în țările mai dezvoltate din punct de vedere economic titlurile de stat sunt instrumentele financiare cu cea mai mică dobândă, fiind considerate cu risc zero, deoarece sunt garantate de stat, în România dobânzile sunt de regulă mai mari decât media dobânzilor bancare, statul fiind considerat de mulți ani mai riscant decât băncile. La emisiunea cea mai recentă, derulată între 5 și 12 decembrie, dobânda pentru titlurile cu scadența cea mai mică, cea de 2 ani, a fost de 6,55% la lei, iar cea de la cea mai mică scadență în euro, 3 ani, de 3,75%. Comparativ, cea mai mare dobândă la depozitele bancare pe aceeași perioadă era de 6,35%, majoritatea băncilor având dobânzi între 5% și 6%, iar unele chiar mai jos de 5%. În mod paradoxal, la depozitele pe un an există și oferte mai mari, de până la 7%, iar cea mai mică dobândă din piață e cu 0,2 puncte procentuale sub cea oferită de aceeași bancă la depozitele pe 2 ani, ceea ce implică faptul că băncile estimează o scădere a dobânzilor în viitor.
Nu doar că dobânzile în sine sunt mai mari, dar titlurile de stat vin cu un avantaj substanțial față de orice alt instrument financiar: sunt neimpozabile. Impozitul pentru veniturile din dobânzi este de 10% în momentul de față și ar putea crește în viitor la 16%, asemeni celui din dividende, iar dacă veniturile extrasalariale depășesc 6 salarii minime brute trebuie plătit și CASS, care este tot de 10% (poți avea puțini bani depuși la bancă și totuși să plătești CASS, dacă ai și alte venituri în afară de salariu), ceea ce poate înghiți 1-2 puncte procentuale din dobânda și așa mai mică pe care o primești de la bancă. Cum ar veni, statul „joacă murdar” pentru a atrage mai mulți deponenți decât băncile. Pentru donatorii de sânge există chiar un bonus în cazul emisiunilor în lei, dobânda fiind cu un punct procentual mai mare decât cea standard, iar limita minimă de subscriere redusă de la 5.000 de lei la 500 de lei.
Limita minimă de subscriere este un dezavantaj față de depozitele bancare, care au la rândul lor o limită minimă, dar în cele mai multe cazuri aceasta este una mai degrabă simbolică, de ordinul sutelor de lei, până la 1.000 de lei la unele bănci (pot exista și excepții, cu limite mult mai mari). Totuși, 5.000 de lei nu mai e o sumă mare în ziua de azi, fiind accesibilă pentru majoritatea celor care au bani de investit. Mai mult decât atât, pentru cei care cumpără titlurile la bursă, și nu direct de la Ministerul Finanțelor, poate fi tranzacționată chiar și o singură obligațiune, în valoare de circa 100 de lei. De altfel, la prețul de piață curent, emisiunea Fidelis din noiembrie oferă un randament până la maturitate (YTM, calculat pe site-ul bvb.ro pentru fiecare emisiune în parte) de 6,88%, mai mare decât dobânda nominală a emisiunii din decembrie, fără a lua în considerare comisioanele de tranzacționare.
Tranzacționarea la bursă (nu pentru toate emisiunile de titluri de stat, trebuie verificat acest lucru înainte de a cumpăra) este un avantaj important, oferind posibilitatea de a obține rapid numerar în cazul în care orizontul de timp vizat inițial se scurtează din diverse motive. Trebuie avut în vedere, totuși, faptul că lichiditatea bursieră a titlurilor de stat este una destul de mică, ele neavând în momentul de față market makeri, așa cum au acțiunile celor mai importanți emitenți. Asta înseamnă că e posibil fie ca vânzarea să dureze mai mult decât în cazul acțiunilor, fie ca prețul obținut să aducă un randament mai mic decât dobânda nominală a obligațiunilor. De obicei în piață sunt mai multe ordine de cumpărare decât de vânzare, dar pentru sume mari e posibil să apară dificultăți de a vinde. Reversul medaliei este că, tocmai ca urmare a lichidității destul de mici, există posibilitatea de a cumpăra titlurile de stat la un randament mai bun decât cel nominal oferit de Ministerul Finanțelor, dacă ai suficientă răbdare.
