Prețul gazelor naturale cu livrare peste o lună pe bursa olandeză TTF, locul unde se stabilesc prețurile de referință în Europa, a urcat miercuri la cel mai ridicat nivel de la începutul lui 2023, impulsionat de reluarea atacurilor aeriene dintre Iran și Statele Unite, ceea ce complică reumplerea depozitelor de gaze înainte de iarnă, transmite AFP.
În jurul orei 8:35 GMT, cotațiile futures la gaze naturale au crescut cu 2,26%, până la 73,85 euro pe megawatt-oră, după ce anterior a urcat până la 75,33 euro, cel mai înalt nivel din ianuarie 2023.
Stocurile europene de gaze sunt scăzute pentru această perioadă a anului, ceea ce înseamnă că există nevoi semnificative de aprovizionare înainte de venirea iernii.
Pe lângă concurența cu Asia pentru anumite livrări de gaze naturale lichefiate (GNL), Europa se pregătește și pentru interzicerea importurilor de gaze lichefiate rusești, începând din ianuarie 2027.
‘Vara excepțional de caldă din Europa și din principalele țări asiatice importatoare de gaze a stimulat cererea de gaze lichefiate, pentru producerea de electricitate care să permită funcționarea instalațiilor de aer condiționat’, ceea ce a consolidat și mai mult cererea, explică Jonathan Schroer, analist la Unicredit.
Cu toate acestea, ‘escaladarea militară (în Orientul Mijlociu) face din ce în ce mai dificilă apărarea ipotezei unei normalizări rapide a livrărilor de gaze lichefiate’, ceea ce provoacă o creștere bruscă a prețurilor, explică Arne Lohmann Rasmussen, analist la Global Risk Management.
În paralel, perspectiva unei soluționări diplomatice a conflictului se estompează, deoarece președintele SUA a declarat pe platforma sa Truth Social că ‘nu-i pasă deloc’ dacă Iranul semnează sau nu un acord. Trump a spus că ‘preferă’ situația actuală, afirmând că Statele Unite au ‘control aproape total asupra Strâmtorii Ormuz’ și că economia iraniană ‘se prăbușește complet’.
Între timp, transportul maritim prin Strâmtoarea Ormuz rămâne mult sub nivelurile normale și mai scump. ‘Aprovizionarea cu petrol este puțin mai bună, deoarece Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită au putut exporta prin conducte alternative’, care fac legătura cu Golful Oman și Marea Roșie, explică Jonathan Schroer. Însă, când vine vorba de gaze lichefiate, o mare parte din producția din Golf venea anterior din Qatar, o țară fără o rută alternativă pentru exporturile sale, ceea ce explică de ce prețurile la gaze au crescut mai mult decât prețurile petrolului de la începutul războiului.
