Criza actuală din energie nu reprezintă un eșec al energiei regenerabile, ci al modului în care a fost făcută tranziția energetică, fără dezvoltarea stocării, rețelelor și capacităților controlabile necesare funcționării sistemului, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
‘România nu a făcut tranziție energetică. A făcut, în prea multe etape, o acumulare de instalații fără construcția simultană a sistemului care să le susțină. Am plătit certificate verzi pentru a produce indiferent de oră. Am plătit Casa Verde pentru a injecta la prânz. Am lăsat centralele flexibile să se închidă sau să întârzie. Am blocat investițiile hidro între documentații neactualizate, protecția mediului și improvizații legislative. Am scos profitul companiilor de stat sub formă de dividende. Apoi am încercat să obligăm cetățenii să cumpere baterii pentru a repara o problemă creată de stat. Când această obligație nedreaptă a fost întoarsă, nu am pus imediat în loc un mecanism corect’, afirmă Dumitru Chisăliță.
În opinia sa, vulnerabilitățile actuale au devenit evidente în condițiile în care capacitățile regenerabile nu pot înlocui, în aceleași condiții de siguranță, producția controlabilă.
‘Acum descoperim realitatea pe care fizica nu a încetat niciodată să ne-o spună: nu poți opri un reactor nuclear, un grup hidro sau o centrală pe gaz și să pui în loc aceeași putere în panouri, deoarece panourile produc când există soare, nu când SEN are nevoie de energie. Criza actuală nu este eșecul energiei regenerabile. Este eșecul celor care au transformat tranziția energetică într-o cursă după subvenții, MW instalați și comunicate triumfaliste, fără să construiască stocarea, rețeaua și capacitatea controlabilă necesare funcționării sistemului’, susține președintele AEI.
Chisăliță subliniază că dezvoltarea capacităților eoliene și fotovoltaice nu a reprezentat în sine o greșeală, problema fiind modul în care acestea au fost integrate în sistem.
‘România nu a greșit construind capacități eoliene și fotovoltaice. Greșeala fundamentală a fost să pună semnul egal între megawații securitari – produși controlabil din cărbune și gaze – și megawații regenerabili, dependenți de soare și vânt. Am tratat la fel energia disponibilă ziua și energia necesară noaptea, puterea instalată și puterea efectiv garantată. În analiza economică am comparat mere cu pere: costul aparent redus al energiei regenerabile cu costul complet al centralelor clasice, fără să includem suficient costurile stocării, echilibrării, rezervelor, întăririi rețelelor și capacităților de backup’, arată acesta.
În acest context, președintele AEI consideră că un sistem energetic trebuie să asigure energia atunci când consumatorul are nevoie de ea, nu doar să producă la costuri reduse în anumite intervale.
‘Ne-am îmbătat cu promisiunea că energia regenerabilă ieftină va rezolva totul, ignorând că un sistem energetic nu trebuie doar să producă ieftin atunci când poate, ci să livreze sigur atunci când consumatorul are nevoie. Problema nu este că am construit regenerabile, ci că am confundat energia ieftină când există cu energia sigură când este necesară’, afirmă Chisăliță.
Referitor la renunțarea la cărbune, acesta susține că menținerea neschimbată a întregului sector nu era sustenabilă economic, însă nici închiderea capacităților înainte de construirea unor înlocuitori nu reprezenta o soluție.
‘Greșeala nu a fost decizia de a reduce treptat rolul cărbunelui, ci modul în care această retragere a fost făcută, fără centrale noi pe gaze pregătite la timp, fără suficientă stocare, fără întărirea rețelelor și fără o corelare reală între producție, consum și capacitățile de import. România nu trebuia să aleagă între păstrarea cu orice preț a tuturor centralelor pe cărbune și demolarea lor grăbită. Soluția rațională era o retragere etapizată, închiderea grupurilor complet necompetitive, modernizarea temporară a celor încă necesare sistemului și păstrarea unei rezerve strategice până la apariția capacităților reale de înlocuire’, explică președintele AEI.
În opinia sa, problema principală a fost renunțarea la capacități sigure înainte ca noile capacități să devină disponibile. Președintele AEI critică și modul în care au fost dezvoltate investițiile în producția de energie, apreciind că România a tratat proiectele separat, fără o abordare unitară la nivelul sistemului.
‘România a confundat atragerea investițiilor cu realizarea unei strategii energetice. Investitorii au făcut ceea ce le-a permis și i-a încurajat legea: au căutat terenul cel mai ieftin, radiația solară sau potențialul eolian cel mai bun, racordarea accesibilă și recuperarea cea mai rapidă a capitalului. Nu era obligația investitorului să reconstruiască SEN. Era obligația statului să stabilească regulile’, susține acesta.
Specialistul atrage atenția că energia regenerabilă nu trebuie considerată responsabilă pentru problemele sistemului, ci trebuie analizat modul în care a fost integrată.
‘Un panou fotovoltaic nu decide unde este amplasat. Nu el stabilește condițiile de racordare, schema de finanțare sau obligația de stocare. Nu el închide o centrală pe cărbune și nu întârzie zece ani o centrală pe gaze. Energia regenerabilă putea și trebuia să fie una dintre marile soluții ale României’, susține Chisăliță.
Problema, în opinia sa, este integrarea rapidă a regenerabilelor fără suficiente rețele, stocare și capacități flexibile. ‘Problema este modul în care a fost integrată: rapid, dispersat administrativ, concentrat geografic, fără suficiente rețele, fără stocare, fără consum flexibil și fără înlocuitori finalizați pentru capacitățile controlabile retrase’, precizează acesta.
În ceea ce privește structura sistemului energetic, acesta pledează pentru un mix de tehnologii, care să includă atât regenerabile, cât și surse controlabile și capacități de stocare.
În opinia sa, România nu are nevoie de promovarea exclusivă a unei singure tehnologii, ci de un sistem care să poată funcționa permanent, inclusiv în perioadele de criză.
