Taxele trebuie mărite! Indiferent de cheltuielile publice nerușinate, este o certitudine că trebuie găsit acel echilibru între impozitarea capitalului și impozitarea muncii. Totuși, ultimele măsuri fiscale ale Guvernului Ciolacu, unele care, din cauza modului în care au fost adoptate, în mod normal nu trec de Curtea Constituțională, nu ajută deloc la obținerea unei echități. Iar toată povestea se rezumă în câteva cuvinte: dacă nu te pricepi, degeaba vrei să faci bine, că-ți iese… rău. De exemplu, impozitul de 1% pe cifra de afaceri a firmelor mari care ar avea un impozit pe profit mai mic decât acest nivel. E drept că sunt companii mari care fac tot felul de „optimizări fiscale” și astfel își limitează profiturile, dar eventualele încălcări ale legii ar fi trebuit verificate cu atenție de ANAF și de alte instituții cu rol de control. Venind cu o asemenea reglementare, care îi afectează pe toți, tu practic îți recunoști neputința. Sigur, este un argument electoral pe care îl vom vedea în multe discursuri acum, în prag de alegeri: unii au venit să se îmbogățească pe spinarea românilor, iar noi am făcut dreptate! Nu cred că s-a făcut un calcul înainte de a se lua o asemenea măsură, dar, la o primă vedere, probabil se vor colecta la bugetul de stat cel mult un miliard de euro. Iar această estimare este una extrem de optimistă, dacă ne gândim că printre cele mai mari firme din România găsim numeroase companii de stat, cu datorii istorice, care nu vor plăti niciodată. Apoi, deși suma pare enormă, lucrurile nu stau chiar așa. În primul rând, e posibil ca unele companii să își reducă activitatea și să disponibilizeze angajați – așa că, probabil, statul va avea de suportat și o serie de costuri sociale. Apoi, mai trebuie luat în calcul că România a atras investiții străine directe în valoare de 11,2 miliarde dolari în 2022. Anul acesta sunt cam cu 20% mai mici, dar tot rămân la un nivel impresionant. Ei bine, este suficient ca, din cauza acestei măsuri luate pe genunchi, unul din zece investitori străini să-și schimbe planurile cu privire la România, iar toate „beneficiile” bugetare să dispară. Revenind la problema reală, România nu are capacitatea administrativă să colecteze taxele existente, în condițiile în care avem cotă unică (cel puțin în teorie). Noile idei fanteziste, cum ar fi impozitarea mașinilor și caselor scumpe, vor veni cu niște costuri de administrare care, probabil, vor depăși sumele încasate. În realitate, aproape 90% din veniturile la buget vin din TVA, accize și impozit pe venit și pe profit. România este cea mai slabă țară din UE la colectarea TVA, zonele principale de evaziune fiscala sunt produsele accizabile, iar Guvernul își recunoaște deschis limitările în ceea ce privește colectarea impozitului pe profit. Cu alte cuvinte, tocmai birocrația excesivă și numărul mare de taxe dăunează grav capacității statului de a colecta sumele care ar putea face diferența. Iar, culmea, soluția Guvernului pentru a acoperi deficitul bugetar este să vină cu noi taxe și cu mai multă birocrație…
