România nu-şi mai poate permite finanţarea consumului pe datorie, în condiţiile în care aproximativ 83,9 miliarde de euro din principalul datoriei publice vor ajunge la scadenţă în perioada 2027-2030, susţine preşedintele Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă (PNADD), Nicu Vasile.
„Aproape 84 de miliarde de euro vor ajunge la scadenţă în 2027-2030. România trebuie să aleagă între o economie bazată pe consum şi una bazată pe producţie, procesare şi investiţii, România intră într-o perioadă extrem de dificilă pentru finanţele publice. În următorii patru ani, statul trebuie să refinanţeze aproximativ 83,9 miliarde de euro numai din principalul datoriei publice ajunse la scadenţă, fără a include deficitele viitoare, dobânzile şi noile împrumuturi”, afirmă Nicu Vasile, fost preşedinte AL Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, în analiza transmisă de organizaţie.
Potrivit acestuia, datoria publică a depăşit deja pragul de 60% din PIB la sfârşitul primului trimestru din 2026.
Totodată, el atrage atenţia asupra raportului dintre cheltuielile cu asistenţa socială şi investiţiile publice.
„În 2026, se estimează că statul va cheltui cu asistenţa socială 249,2 miliarde lei, adică 12,2% din PIB, în timp ce investiţiile publice sunt proiectate la 160 miliarde lei. Această comparaţie nu înseamnă că România nu trebuie să îşi protejeze populaţia vulnerabilă. Asistenţa socială este necesară şi trebuie menţinută pentru cei care au nevoie de ea”, susţine preşedintele Pactului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Durabilă.
În opinia sa, banii publici ar trebui orientaţi într-o măsură mai mare către investiţii productive.
„Dacă banii publici sunt transformaţi în investiţii productive, cu un grad mare de multiplicare, cum ar fi în fabrici, procesarea alimentară, energie, infrastructură, agricultură performantă, cercetare şi educaţie profesională, economia ar genera: locuri de muncă, venituri, profituri, taxe, contribuţii, exporturi, creştere economică. În schimb, o economie dependentă de consum şi transferuri sociale riscă să intre într-un mecanism falimentar pentru ţară: împrumuturi, consum, importuri, deficit comercial, noi împrumuturi, dobânzi, taxe mai mari”, explică acesta.
Nicu Vasile consideră că au fost făcuţi paşi în direcţia sprijinirii investiţiilor, însă la o scară încă redusă.
„În 2026 există o schimbare de direcţie: Guvernul a aprobat o schemă de 5,313 miliarde lei pentru investiţii în industria prelucrătoare, destinată inclusiv sectoarelor în care România are importuri ridicate şi înregistrează un deficit comercial mare . Investiţiile eligibile pornesc de la 50 milioane lei. În 2025, schemele de ajutor de stat gestionate de Ministerul Finanţelor au însemnat finanţări de 1,85 miliarde euro, care au atras investiţii totale de peste 4,2 miliarde euro şi peste 36.000 de locuri de muncă. Dar aceasta trebuie să devină o politică economică naţională, nu o serie de programe izolate”, afirmă acesta.
În analiza sa, problema structurală a economiei româneşti este legată şi de ponderea importurilor în consum.
„Nu faptul că românii consumă, ci faptul că o parte prea mare din consum este alimentată de importuri, aceasta este problema economiei româneşti. Nu putem rezolva această problemă doar prin creşteri de taxe aşa cum a făcut în ultimul an Guvernul Bolojan. Limitele acestei politice bazate doar pe taxare pentru reducerea deficitului bugetar le vedem astăzi cu toţii. Sărăcirea populaţiei şi trimiterea în faliment a zeci de mii de firme au dus la o scăderea economică fără precedent, chiar mai mare decât în perioada crizei economice asociate pandemiei de Covid”, a adăugat Nicu Vasile.
Acesta susţine că protecţia socială trebuie menţinută pentru persoanele vulnerabile, dar că dezvoltarea economică ar trebui să reducă numărul celor dependenţi de aceasta.
„România nu trebuie să reducă protecţia socială pentru oamenii vulnerabili. România trebuie să reducă, prin dezvoltare economică, numărul oamenilor care ajung dependenţi de protecţie socială. Aceasta este diferenţa dintre asistenţă socială ca soluţie temporară şi politică economică de dezvoltare pe termen lung. Deocamdată nici un guvern din ultimii 10 ani nu a fost interesat să dezvolte politici economice pe termen lung, ci a acţionat doar electoral. Pentru aceasta a preferat să menţină o politică de protecţie socială cu mult peste ce îşi permite statul român”, afirmă acesta.
Nicu Vasile face referire şi la ponderea cheltuielilor cu salariile din sectorul public, pensiile şi alte beneficii sociale în veniturile bugetare.
„Statistica ne arată că în primul trimestru al anului 2026 din 10 lei intraţi la buget, sub formă de venituri fiscale şi contribuţii de asigurări, 9 lei s-au dus pe salariile din sectorul public, pensii şi alte beneficii sociale. Asta ne arată că pentru investiţii în dezvoltarea ţării nu mai rămâne aproape nimic. Iar dacă mai adăugăm că din acel aproape nimic, cam totul s-a dus pe investiţii fără sens într-o perioadă de criză, avem dimensiunea dezastrului în care ne aflăm”, afirmă el.
În acelaşi context, acesta critică presiunile pentru creşterea salariilor din sectorul public.
„Peste 1,20 milioane de angajaţi la stat luptă pentru salarii mai mari, în timp ce mediul privat luptă doar pentru supravieţuire. Liderii marilor confederaţii sindicale, care în general reprezintă doar interesele angajaţilor de la stat, îşi fac din nou numărul de luptători ai dreptăţii sociale, dar nu sunt interesaţi de ce se întâmplă în economia reală”, susţine preşedintele PNADD.
El invocă, în acest sens, şi numărul firmelor radiate.
„Statistica arată că 52.741 de firme au fost radiate în şapte luni ale anului, după ce în 2025 au fost închise 144.000 de firme. Aceste cifre ascund în spate zeci de mii de şomeri, dar pentru veşnicii lideri ai confederaţilor sindicale singurul lucru care contează este creşterea salariilor la stat. Creşterile salariale din ultimii ani din sectorul de stat, cu mult peste media din sectorul privat, nu au avut la bază criterii de performantă. Astăzi liderii mişcării sindicale refuză să recunoască că angajaţii statului au dus-o în ultimii ani mult mai bine decât le-ar fi permis veniturile statului, iar această situaţie nu mai poate continua pentru că nu mai sunt bani, iar deficitul bugetar nu mai poate creşte”, afirmă Vasile.
În opinia sa, este necesară şi o reformă a sectorului public.
„Statul român are nevoie de reforma sectorului de stat. De la primării, la ministere şi agenţii, peste tot trebui operate reduceri de personal. Până acum, reforma sistemului de stat clamată de Ilie Bolojan a fost un simulacru. Două treimi dintre comunele din România nu îşi pot acoperi cheltuielile din propriile venituri şi au nevoie în fiecare an de bani suplimentari de la buget, 1.500 de comune au mai puţin de 1.500 de locuitori, dar continuăm să plătim un aparat birocratic de 450.000 de persoane în administraţia publică locală”, afirmă preşedintele PNADD.
În final, acesta susţine necesitatea unei schimbări a modelului economic.
