Listarea recentă a Cris-Tim, cel mai mare producător de mezeluri din România, a adus la Bursa de Valori București o efervescență neașteptată, oferta publică fiind suprasubscrisă de câteva zeci de ori pe tranșa investitorilor de retail. Deși este lider pe segmentul pe care își derulează cea mai mare parte a afacerii, fiind în același timp un brand cunoscut pentru publicul din România, compania va fi un emitent de dimensiuni medii pe piața de capital locală.
La BVB mai există și alte companii care sunt lideri de piață în domeniul lor de activitate, însă în cele mai multe cazuri vorbim tot despre domenii fragmentate sau care nu au o pondere mare în economie. Pentru a pune lucrurile în context, cifra de afaceri a Cris-Tim în anul 2024 a fost la jumătatea cifrei de afaceri a firmei aflate pe locul 100 în topul celor mai mari companii din țară după acest indicator.
În aceste condiții, apare întrebarea: unde ar ajunge piața de capital românească dacă, în loc să se listeze un lider de piață dintr-un domeniu precum cel al mezelurilor, s-ar lista cele mai mari companii din domenii mult mai mari ale economiei? În tabelele alăturate am centralizat liderii din mai multe domenii ale economiei românești, până la limita minimă de 4 miliarde de lei pentru cifra de afaceri înregistrată în anul 2024. Dintre acestea, cinci sunt listate deja, iar celelalte 16 sunt nelistate. Cifra de afaceri, profitul și numărul de angajați includ doar compania principala, fără să ia în considerare eventualele subsidiare.
Așa cum se poate observa, patru dintre firmele listate de pe listă au ca acționar majoritar statul român, prin Ministerul Energiei și Secretariatul General al Guvernului, iar a cincea, OMV Petrom, a fost la rândul său deținută de stat, fiind privatizată prin vânzarea pachetului majoritar către grupul austriac OMV. Cele 16 companii din tabelul companiilor nelistate cumulează o cifră de afaceri de 153 de miliarde de lei în anul 2024, un profit de 4,82 miliarde și un număr de 67.936 de angajați. Cifra de afaceri este echivalentă cu jumătate din capitalizarea totală a emitenților listați pe piața principală a BVB în momentul de față. De la caz la caz, valoarea de piață poate fi mai mare sau mai mică decât cifra de afaceri, în funcție de domeniul de activitate și particularitățile companiei. Nu trebuie omis faptul că în mai multe dintre domeniile de activitate, pe lângă liderii de piață, există alte câteva companii de dimensiune mare.
Primele două companii de pe listă, Automobile Dacia SA și Lidl Discount SRL, sunt și singurele cu cifre de afaceri peste 20 de miliarde de lei, Lidl Discount fiind la un nivel de două ori mai mare decât Dedeman SRL, care se află pe locul al treilea. Producătorul de automobile a mai fost listat la Bursa de Valori București, fiind delistat în anul 2003. În afară de el, pe locul al șaselea în topul firmelor cu cele mai mari cifre de afaceri din România se află Ford Otosan SRL, cu o cifră de afaceri de 18,62 miliarde de lei în 2024, așadar două companii de mari dimensiuni din același domeniu.
În domeniul comerțului în hipermarketuri și supermarketuri există și mai multe companii cu cifre de afaceri mari, pe lângă liderul de piață, Lidl Discount. Kaufland România se află foarte aproape, cu încasări de 19,58 miliarde de lei, Profi Rom Food are 14,13 miliarde, Carrefour România SA – 12,54 miliarde, Metro Cash & Carry – 11,31 miliarde, Mega Image SRL – 10,58 miliarde, Rewe (România) SRL – 9,45 miliarde, iar Auchan România SRL – 7,66 miliarde.
Toate companiile menționate până acum au o particularitate importantă. Ele sunt deținute de acționari sau asociați din afara României, care sunt în general reticenți la listarea subsidiarelor lor pe piețele de capital din țările în care acestea se află, chiar dacă societățile-mamă sunt în multe cazuri listate în țara de origine. În cazul Dacia, nu doar că Renault nu a listat compania la bursa din România, ci a făcut chiar opusul, producătorul de automobile fiind delistat la câțiva ani după ce francezii au preluat controlul. Lucrurile nu sunt, totuși, atât de categorice din acest punct de vedere. În Polonia, de exemplu, există subsidiare ale unor multinaționale mari care sunt listate pe plan local, însă pentru ca acest lucru să se întâmple a fost nevoie mai întâi ca piața de capital poloneză să ajungă la un nivel care să o facă atractivă pentru acestea. În aceeași categorie sunt Engie România, Orange România (subsidiara Orange din Polonia este listată la bursa de acolo), dar și companii mari care nu sunt lideri de piață, precum E.On Energie România SA sau Vodafone România.
Compania de pe locul al treilea din tabel, Dedeman, este într-o situație diferită, nefiind subsidiara unei multinaționale, ci o companie antreprenorială românească, la fel ca și Cris-Tim. Din păcate, este o prezență rară pe listă, singura care mai este în aceeași situație fiind firma de construcții Tehnostrade SRL. Pavăl Holding are activitate investițională la Bursa de Valori București, deținând pachete mari de acțiuni la câțiva emitenți mari. De asemenea, a ajuns să preia controlul producătorului de materiale de construcții Cemacon, pe care însă l-a delistat ulterior. O listare a Dedeman ar fi un eveniment important pentru bursa românească, compania având atât cifră de afaceri ridicată, cât și profit pe măsură.
Așa cum o arată listările din ultimii zece ani de la BVB, companiile antreprenoriale au cea mai mare probabilitate de a se lista, printre exemple numărându-se MedLife, Digi Communications, Sphera Franchise Group, Purcari Wineries și One United Properties. În afară de Dedeman și Tehnostrade (care face parte dintr-un grup de trei firme interconectate), printre companiile mari deținute de antreprenori români, dar care nu apar în tabelul cu lideri de piață, se mai află Altex România SRL, cu afaceri de 7,66 miliarde de lei în 2024, Fildas Trading, cu 7,56 miliarde, și Oscar Downstream SRL, cu 7,02 miliarde. Destul de puțini, comparativ cu lista mult mai lungă de subsidiare ale multinaționalelor.
O altă categorie de companii este reprezentată de firme cu proprietari străini, de dimensiuni mai mici, provenite în principal din țări foste comuniste. Într-o astfel de situație se află Dr. Max SRL, deținută de un fond de investiții din Slovacia, Interbrands Orbico SRL, deținută de o companie din Croația, precum și alte câteva companii de dimensiuni mari care nu sunt lideri de piață în domeniile lor. Poate fi și cazul Dante International SA (eMag), deținută de un fond de investiții din Africa de Sud. În cazul acestora există un potențial mai mare de listare, un exemplu recent în acest sens fiind listarea Premier Energy, deținută de fondul de investiții al unui miliardar ceh. În general, acolo unde acționarii sunt fonduri de investiții ne putem aștepta ca la un moment dat să existe interes pentru un exit, iar bursa este printre variantele luate în calcul în mod normal.
În fine, o categorie cu potențial mai mic de listare este cea a subsidiarelor unor companii internaționale care au construit (sau în unele cazuri au cumpărat) în România fabrici strict pentru a produce aici componente sau produse finite care să se integreze în lanțurile lor logistice. Tot aici pot fi incluse și cele care sunt asociate unor branduri internaționale, cum este cazul importatorilor exclusivi ai unor produse.
Pe această listă ar fi Star Assembly SRL, subsidiară Mercedes-Benz (plus alte câteva companii mari care activează în producția de componente auto), Samsung Electronics România, Michelin România SA, Renault Commercial Roumanie, British American Tobacco sau Coca-Cola HBC România SRL. Particularitatea acestora constă în faptul că o eventuală revânzare ar fi dificilă, așa cum s-a întâmplat în cazul investiției Nokia de la Cluj, care a fost pur și simplu închisă atunci când lucrurile nu au mai funcționat. Listarea unei astfel de companii ar expune investitorii unui risc ridicat pe termen lung, chiar dacă pe termen scurt ea ar avea un impact pozitiv.
