În România se cultivă aproximativ 180.000 de hectare de viță de vie, dar numai 30.000 de hectare sunt competitive. Deși suntem al șaselea producător UE de vin, nu avem un brand de țară în domeniul viticulturii, astfel că exporturile se mențin la cote foarte joase comparativ cu posibilitățile. Acum Guvernul vrea să miște lucrurile și cere adoptarea pe repede înainte a unei strategii de dezvoltare a sectorului care să acopere următorii zece ani.
Cu o producție de vin de aproximativ 5 milioane de hectolitri, viticultorii români ies prea puțin la export, iar piața internă este invadată de importuri, de multe ori de o calitate îndoielnică, dar accesibile ca preț. Deși în ultimii ani mulți viticultori au investit în crearea unor plantanții performante, suntem încă departe de a le exploata eficient, în condițiile în care avem o producție medie de struguri la hectar foarte scăzută. De aici încep și problemele noastre. Cu struguri mai scumpi decât în țări mari producătoare de vin precum Italia, Spania, Franța, Chile sau Australia și cu o productivitate de 3-4 ori mai mică, este aproape imposibil ca vinurile românești să intre puternic pe rafturile supermarketurilor din străinătate.
Creșterea exporturilor de vin este obligatorie pentru producătorii români, având în vedere că piața este saturată de importuri care ajung pe rafturile magazinelor la prețuri foarte mici, ne spune academicianul Valeriu Cotea, unul din cei mai mari oenologiei ai României. „În aceste condiții concurența este greu de suportat. Lucrurile se schimbă dacă vorbim despre vinurile premium, dar în acest caz vorbim despre o piață mică la noi”, susține acesta. Conform unui studiu publicat recent de KeysFin, consumul de vin a înregistrat în România o creştere de aproximativ 12% după ieşirea din pandemie, odată cu redeschiderea restaurantelor şi reluarea evenimentelor cu public. Ultimele date publicate de Institutul Național de Statistică arată că în 2021 un român a băut cu 2,6 litri mai mult vin faţă de 2020, ajungând în medie la 23,7 litri.
Concurența puternică a soiurilor hibride
Pe piață se remarcă o concurență puternică a producătorilor care cultivă soiuri hibride de viță de vie (soiuri rezistende de generația a II-a și a III-a). Vinul obținut din aceste soiuri nu poartă eticheta DOC, iar producătorii lor nu sunt supuși controalelor, nu au costuri suplimentare generate de această etichetare etc. „Este un mic comerț cu aceste vinuri. Pentru o producție de până în 100.000 de litri de vin producătorii nu trebuie să se înregistreze cu antrepozit fiscal. Este practic vorba despre piața neagră a vinului în care nu te întreabă nimeni ce vin vinzi, iar producătorii nu sunt fiscalizați. Este un pic haos în piață, iar această situație persistă de peste 10 ani”, este de părere academicianul Valeriu Cotea.
„Vinul este și accizabil. Chiar dacă acciza este zero, producătorii trebuie să facă și să înregistre actele la fel ca atunci când se aplică o acciză, iar ulterior sunt controlați de organele statului. Cei neînregistrați, așa-zișii producători casnici, care vând vinuri obținute din soiuri de viță rezistente, scapă de această obligație, deși producția lor este una destul de consistentă. De exemplu, la nivelul UE sunt deja țări care au dat DOC (de origine controlată) pentru anumite soiuri rezistente, înrolând astfel acești producătorii într-un sistem fiscal. Pe de altă parte, această măsură este justificată și prin faptul că aceste soiuri rezistente necesită mai puține stropiri”.
Academicianul Valeriu Cotea
Suprafață cultivată a scăzut
Datele Institutului Național de Statistică arată că suprafața totală de viță de vie cultivată la nivel național a continuat să scadă în 2021, ea ajungând la 179,3 mii de hectare de la 180,7 mii de hectare în 2020. După integrarea în UE, viile noastre au trecut prin procese de restructurare și reconversie, proiectele fiind susținute cu fonduri UE din programul național de sprijin alocat României (47,5 milioane de euro anual, pe parcursul exercițiului bugetar 2019-2023).
La orizont o nouă strategie vitivinicolă
La nivelul Guvernului au început demersurile pentru realizarea unei noi strategii pentru dezvoltarea sectorului vitivinicol care să acopere perioada 2023-2033. Craionarea unei noi strategii în domeniu poate fi un lucru bun pentru acest sector, dar cu condiția ca ea să fie și aplicată pentru că de-a lungul anilor am mai avut astfel de planuri strategice care au rămas în sertar. Termenul pentru realizarea ei este de numai trei luni, iar o primă reuniunea a comitetului care ar urma să traseze liniile directoare de dezvoltare a sectorului a avut loc recent. În viitoarea strategie ar trebui să se regăsească neapărat o politică pentru crearea unui brand pentru vinul românesc pe piețe de destinație. „Acest lucru este necesar pentru că într-un fel trebui promovat vinul românesc pe piața nord americană și într-un altfel pe piața din Asia, să zicem din China, de exemplu”, a declarat pentru Income Remus Borza, consilier onorific al premierului Nicolae Ciucă și unul din coordonatorii proiectului de strategie. Pentru promovarea pe piețele țintă vor trebui alocate și fonduri, lucru care astăzi nu se întâmplă, spune acesta. Chiar dacă majorarea suprafețelor cultivate cu viță de vie este un lucru destul de greu de făcut pentru că există reglementări stricte emise de Bruxelles, România trebui să acționeze pentru majorarea producției de vin, a mai spus Remus Borza. În urmă cu un an de zile, Parlamentul legifera înființarea unui institut de promovare a vinului românesc, în subordinea Oficiului Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole. Proiectul a fost însă întors în Parlament din cauza unor probleme legate de faptul că el prevedea un număr minim de angajați, dar nu stabilea și o limită maximă. De atunci însă, inițiativa legislativă a fost îngropată, iar șansele lui de a mai trece sunt zero după ce acum Guvernul pregătește o noua strategie vitivinicolă în care promovarea exporturilor va avea un rol central.
România are 270 de crame, suntem pe locul 5 în UE la suprafața cultivată cu viță, avem toate soiurile de struguri, dar exportul de vin este de numai 35 milioane de euro, iar importurile de 60 milioane de euro. De exemplu, Republica Moldova cu doar trei crame și o suprafață cultivată de șase ori mai mică decât a noastră exportă de 170 de milioane de euro. Noi avem o problem cu productivitatea, lucru care este valabil și pentru alte sectoare economice. În timp ce noi avem o producție de circa 20 tone de struguri/ha, țări precum Italia, Franța sau Spania ajung la 60 de tone.
Remus Borza, reprezentant al Guvernului în comitetul care pregătește strategia vitivinicolă
Noi fonduri pentru reconversia plantațiilor
Pentru restructurarea și reconversia plantațiilor viticole, proprietarii vor primi un sprijin financiar de până la 175 euro/ha prin Planul Național Strategic (PNS) 2023-2027. Prin ordin al ministrului Agriculturii au fost reglementate criteriile de eligibilitate, documentele justificative, condițiile şi modul de implementare a intervenție. Astfel, se prevede că asistența financiară din partea Uniunii Europene nu va depăși 75% din costurile eligibile efective ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole, iar pentru pantele abrupte și terasele din zonele în care înclinarea este mai mare de 40% asistența financiară poate urca la 80% din costurile efective ale restructurării și reconversiei plantațiilor viticole. Data deschiderii sesiuni pentru depunerea proiectelor urmează să fie comunicată de Agenția pentru Plăți și Intervenții în Agricultură (APIA).
Asigurarea recoltelor de struguri, tot cu bani europeni
Tot cu fonduri din cadrul PNS 2023-2027, viticultorii își vor putea asigura și recoltele de struguri. În acest caz, solicitanții sprijinului pot fi doar producătorii viticoli care exploatează suprafețe cultivate cu de viță-de-vie care produc struguri pentru vin, înregistrate în Registrul Plantațiilor Viticole (RPV). Asistența financiară din partea Uniunii Europene pentru asigurarea recoltelor nu poat depăși:
- 80 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva pierderilor cauzate de fenomene climatice nefavorabile care pot fi asimilate unor dezastre naturale;
- 50 % din costul primelor de asigurare plătite de producători pentru a se asigura împotriva:
- pierderilor menționate la litera (a) și a pierderilor cauzate de alte fenomene climatice nefavorabile;
- pierderilor cauzate de animale, de boli ale plantelor sau de infestări cu dăunători.
Pentru a putea beneficia de acest sprijin, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:
- să exploateze o suprafață cultivată cu soiuri de viță-de-vie care produc struguri pentru vin, de minimum 0,1 ha;
- să fie înscrisă în Registrul plantațiilor viticole, suprafața de viță-de-vie cu soiuri care produc struguri pentru vin, pentru care s-a încheiat polița de asigurare a recoltei;
- să fie declarată la APIA pe cererea unică de sprijin;
- să încheie cu un asigurător o poliță de asigurare a recoltei
Plățile din asigurare nu compensează producătorii pentru mai mult de 100% din pierderea de venit suferită, ținând cont de orice compensație pe care producătorii le obțin din alte scheme de sprijin sau de asigurare legate de riscul asigurat. Fondurile pentru asigurarea plantațiilor agricole se acordă prin APIA, iar cererile se depun la APIA până pe 15 octombrie.
