Austriacul Michael Stich poate răsufla uşurat, graţie unei subvenţii regionale care va putea salva hanul familiei, ‘Gasthaus Stich’, unde de trei generaţii se strânge tot satul, o convivialitate rurală pe care autorităţile intenţionează să o păstreze, informează AFP.
„Ne dau 10.000 de euro, un ajutor care ne permite să ne menţinem pe linia de plutire, în condiţiile în care preţurile la gaze şi electricitate au explodat, şi să avem locul nostru în sat, la fel ca şi biserica, primăria sau cazarma de pompieri”, spune Michael Stich, în vârstă de 39 de ani.
La începutul anului, Michael Stich a preluat o afacere începută de bunicii săi în 1967 la Pfosing, un sătuc cu 300 de locuitori din regiunea viticolă Weinviertel, la nord de capitala Viena.
Această regiune guvernată de conservatori şi extrema dreaptă a introdus acest bonus la începutul anului pentru a permite menţinerea bucătăriei tradiţionale în zonele rurale, în momentul în care ţesătura socială a satului începe să se destrame.
Ideea de bază este apărarea aşa-numitei ‘Leitkultur’ (-cultura dominantă-n.r.), un concept născut în Germania în anii 1990 şi foarte drag cancelarului austriac de dreapta Karl Nehammer.
Atunci când ‘Gasthaus Stich’ a început să funcţioneze, locuitorii din Pfosing se strângeau aici pentru a sărbători botezuri şi căsătorii dar şi pentru a-şi plânge morţii. Se jucau cărţi şi se soluţionau, amiabil, conflictele între vecini la un pahar de şnaps.
„Un adevărat rol social”, spune Hermann, tatăl lui Michael Stich, potrivit căruia hanul este „sufletul comunităţii” şi de aceea s-a luptat pentru ca să nu fie închis, cum s-a întâmplat în multe alte locuri, şi care la 62 de ani continuă să dea o mână de ajutor.
Într-un sfert de secol unul din trei hanuri s-a închis în Austria Inferioară. Motivul, depopularea satelor, modificare obiceiurilor de consum, creşterea costurilor sau căutarea unei meserii mai uşoare.
În acest context tensionat, restricţiile sanitare legate de pandemia de Covid-19 au sfârşit prin a-i descuraja pe cei care doreau să păstreze tradiţia. De aceea, „trebuie salvate cu orice preţ puţinele hanuri care mai supravieţuiesc”, spune politicianul conservator Kurt Hackl, responsabil de aplicarea bonusului. Criteriile care trebuie îndeplinite pentru a primi subvenţia: deschiderea unui han într-un sat unde nu există un astfel de stabiliment sau preluarea hanului de la precedentul proprietar şi oferirea de meniuri tipic regionale de-a lungul întregului an.
Meniul, pus la punct de-a lungul deceniilor, include popularul ‘Schnitzel’ sau friptura de porc dar şi specialităţi sezoniere, precum gâsca, care este degustată toamna. Totul într-un decor rustic, cu trofee de vânătoare pe pereţi şi mese de lemn, cu posibilitatea de a lua masa pe terasă, cu un pahar de vin local.
Localurile care vând pizza sau kebab nu sunt eligibile, precizează Kurt Hackl, care dezminte că ar fi vorba de ‘discriminare’, cum spun cei din mass media care critică măsura. „La început a existat o oarecare teamă, pentru că suntem în coaliţie cu partidul de extremă dreapta, dar noi vrem doar să menţinem convivialitatea, pentru a ne asigura să astfel de locuri de întâlnire vor supravieţui”, spune Kurt Hackl.
În principiu, Oliver Fritz, economist la institutul de studii economice Wifo, nu crede că este „ilegal” că autorităţile publice „intervin pentru a se asigura că astfel de locuri de întâlnire supravieţuiesc”. Însă, chiar dacă fondurile alocate par a fi modeste la acest moment, Oliver Fritz crede că trebuie avut grijă ca să nu apară o situaţie în care proprietarii de hanuri încasează bonusul fără a avea nevoie cu adevărat de sprijin.
Şi „să fim sinceri, nu prea are importanţă dacă este vorba de schintzel sau kebab, funcţia socială este aceeaşi”, spune economistul. „Atunci când cererea evoluează şi când tinerii preferă să mănânce altceva, atunci trebuie să te adaptezi, pentru că a merge contra curentului este extrem de dificil”, apreciază Oliver Fritz.
Însă, dacă graţie acestui bonus, cea de-a patra generaţie a familiei Stich va duce mai departe afacerea, atunci pariul va fi câştigat.
