Diaspora românească este, proporțional cu populația țării, una dintre cele mai mari din lume. Dar compoziția ei este cât se poate de diversă, de la vârstă, zonă de origine, nivel de educație până la momentul plecării și motivele din spatele ei.
Avionul care se pregătește să decoleze de pe Otopeni spre Bruxelles Sud (de fapt aeroportul e în Charleroi, la vreo 60 de kilometri de capitala belgiană) este plin. Unii pasageri sunt singuri. „Merg să lucrez în construcții. Mă așteaptă niște prieteni care sunt deja stabiliți acolo. O să muncim în Luxemburg, dar o să stăm peste graniță, în Belgia, că e traiul mai ieftin”, povestește un tânăr ialomițean, vizibil emoționat atât de primul său zbor, cât și de noua viață care îl așteaptă.
Alții sunt cu toată familia: bunici, părinți și copii, care strigă unii la alții peste rândurile de scaune. „Am fost în vacanță cu toată familia. Noi stăm la Bruges de mai mult de 15 ani și i-am mutat de curând și pe ai mei cu noi, să aibă grijă de cei mici”, îi explică vecinei de scaun o femeie guralivă de vreo 35 de ani. „E bine și în țară, avem rude și prieteni, dar acasă acum e în Belgia, unde avem casă și un mic restaurant din care câștigăm decent”, mai dezvăluie ea.
Conform ultimelor statistici oficiale, în Belgia locuiau la începutul lui 2025 peste 130.000 de cetățeni români (adică undeva la 1,2% din populația totală a țării), ei reprezentând a patra cea mai numeroasă minoritate după marocani, francezi și olandezi. „Dar sigur sunt mult mai mulți români aici”, afirmă o angajată a Comisiei Europene, născută la București, dar stabilită la Bruxelles de mai bine de 20 de ani. „Unii nu-și reglementează situația decât după o vreme de la sosire, iar alții pur și simplu vin, lucrează la negru câteva luni (de cele mai multe ori în firme deținute tot de români) și apoi se întorc pentru o perioadă în țară”, arată ea.
Unii vin, alții pleacă
Dar Belgia, deși în creștere în ultima perioadă, rămâne o destinație de nișă pentru românii care aleg să locuiască în afara țării. La nivelul Uniunii Europene Italia rămâne principala țară-gazdă, cu circa 1,05 milioane de concetățeni de-ai noștri fiind stabiliți în Peninsulă. „Există totuși o oarecare evoluție, vizibilă în ultimii ani, care pare că face ca numărul conaționalilor din Italia să scadă treptat. În primul rând am văzut numeroase cazuri care au locuit aici pentru mulți ani, uneori 25-30, și care decid să revină în România la pensie. Fie pentru a fi aproape de familia extinsă, fie pentru a se bucura de casele pe care și le-au construit acolo, fie, pur și simplu, pentru că au probleme de sănătate și a angaja pe cineva să aibă grijă de tine este mai ieftin în țară”, povestește Elena, care a emigrat în regiunea Veneto acum mai bine de trei decenii dintr-un sat din județul Bacău. „Alții sunt încă în putere, dar sunt descurajați de stagnarea economică de aici și se relochează, fie spre România, fie spre alte state din UE unde au mai multe oportunități. Asta în timp ce mulți tineri, născuți și crescuți aici, încep să nu mai aibă legături cu țara pe măsură ce le mor rudele de acolo și, treptat, uită limba și nu mai sunt interesați de România și nici de cetățenia română”, adaugă ea.
Și statisticile oficiale confirmă această evoluție – în 2017 erau aproape 1,2 milioane de cetățeni români în Italia, ceea ce înseamnă că în ultimii opt ani numărul lor a scăzut cu circa 12%. Și românii din Spania au trecut (și încă trec) printr-un fenomen asemănător. Astfel încât numărul lor a ajuns în 2025 la circa 600.000, față de un nivel maxim de peste 800.000 înregistrat în 2012. „Criza economică din 2008-2010 și mai ales revenirea greoaie de sub efectele negative ale acesteia a făcut ca mulți compatrioți să plece din Spania, unii spre alte state mai bogate, cum ar fi Germania sau țările din zona Benelux, alții spre țara de origine”, explică Traian L., care a revenit în România la mijlocul anilor 2010, după mai bine de un deceniu petrecut la Madrid.
Destinații preferate
O diasporă românească ce a crescut semnificativ în ultimii ani este cea din Germania. La începutul lui 2025 locuiau legal în această țară peste 770.000 de conaționali, ceea ce îi plasa pe locul al patrulea în rândul comunităților străine, după cele turce, ucrainene și siriene. Numărul românilor este în urcare și în alte state vestice. În Austria locuiau anul trecut peste 150.000 de concetățeni (care constituiau al doilea cel mai mare grup de străini rezidenți în această țară, după cei germani), în Franța un număr similar, iar în Irlanda comunitatea română avea aproape 50.000 de membri, situându-se pe locul al cincilea în rândul minorităților etnice.
În afara prezenței demne de remarcat din Statele Unite, Canada ori Australia (cu cei mai mulți membri ai comunităților românești de acolo emigrând în anii ‘80 și ’90), un număr important de concetățeni s-a stabilit în ultimele decenii în Marea Britanie. Conform recensământului din 2021-2022, peste 550.000 de persoane născute în România locuiau în Regatul Unit. „Chiar și după Brexit, care a îngreunat semnificativ procedurile de migrare, s-au mutat aici zeci de mii, dacă nu chiar peste 100.000 de români care li s-au adăugat celor deja existenți. Ei sunt atrași de veniturile relativ mari și de oportunitățile din zona de carieră sau de educație”, explică un angajat de origine română al unei agenții de plasare a forței de muncă din Luton.
De ce plecăm?
Într-adevăr, motivele pentru care s-a plecat (și încă se pleacă) din țară sunt dintre cele mai diverse. Mulți au trecut granița, mai ales în primele două decenii după căderea comunismului, în căutarea unor locuri de muncă mai bine plătite. Dar în ultimii ani asta a devenit, cel puțin în unele cazuri, discutabil. „Am lucrat în Italia în construcții din 2000 până în 2015. Încet-încet veniturile s-au cam egalizat, mai ales dacă în România ai casa ta și nu trebuie să plătești chirie, cum făceam eu la Roma”, povestește Nelu, un bărbat de 45 de ani din județul Mureș.
Alte mii de tineri pleacă anual peste hotare la studii și doar o mică parte a lor se mai întorc acasă. „După ce te obișnuiești cu un alt tip de societate și cu toate oportunitățile, de la cele financiare la cele educaționale sau culturale, nu-și prea mai vine să revii acasă”, explică Andra, originară dintr-un mic oraș din sudul țării și care, după ce a terminat facultatea la Londra, s-a angajat într-o multinațională din capitala britanică.
Tot mai mulți compatrioți spun că nu mai părăsesc România din motive financiare, ci pentru că vor să trăiască într-o societate mai așezată și mai dezvoltată. Unii sunt chiar dispuși să renunțe pentru asta la joburi bine plătite în țară și la confortul de a avea aproape familia și prietenii. „Relocarea în Spania a însemnat pentru noi o scădere a veniturilor, chiar dacă una peste alta câștigăm cam la fel. Asta pentru că la București aveam casa noastră, moștenită de la bunici, iar aici plătim chirie”, explică Maria, care s-a mutat acum câțiva ani împreună cu soțul ei, IT-ist, într-un oraș pe coasta iberică a Mediteranei.
După cum spuneam și un pic mai devreme, de destul timp drumul dintre țară și diaspora nu mai este cu sens unic. În timp ce unii compatrioți aleg străinătatea, alții aleg să se întoarcă. Potrivit INS, pentru mai mulți ani, până în 2022, numărul celor care plecau definitiv a fost un pic mai mic decât al celor care au revenit în țară. În 2022, de pildă, s-au întors definitiv 55.000 de cetățeni români și au plecat circa 48.000. În 2023, numărul celor plecați a rămas constant, la 48.000, dar s-au întors doar 30.000 de persoane. Iar în 2024 numărul emigranților a crescut la 51.000, iar celor al imigranților de origine română a scăzut la 28.000.
Nu este exclus ca instabilitatea politică și potențialele probleme economice să adâncească acest trend. Ceea ce nu va face decât să „umfle” o diasporă și așa supradimensionată.
