Nivelul neașteptat de mic al diferenței dintre veniturile și cheltuielile statului în primele patru luni ale lui 2026 a provocat nedumerire și chiar stupefacție. Ce se ascunde în spatele scăderii și ce ar putea urma până la finalul anului?
Perioada ianuarie-aprilie a adus un record pozitiv și, în același timp, surprinzător. Deficitul bugetului general consolidat (mai exact, diferența dintre ce a încasat și ce a cheltuit aparatul de stat) a fost de „doar” 29,5 miliarde de lei (comparativ cu aproape 56 de miliarde în aceeași perioadă a lui 2025). Raportat la PIB, deficitul din prima treime a anului a fost de 1,17% din produsul intern brut, față de 2,95% în același interval al anului trecut.
Pe sume, stăm cam așa – veniturile totale au crescut cu 12%, iar cheltuielile totale s-au redus cu 3,2%. Veniturile fiscale s-au majorat cu 15% față de 2025, cele mai mari creșteri fiind la taxele pe proprietate (+32%), respectiv la încasările din TVA și impozit pe venit (circa 22% în plus la fiecare). Comparativ cu ianuarie-aprilie 2025 au cam stagnat veniturile din impozitul pe profit și din accize (creștere de puțin peste un procent în ambele cazuri) și s-au redus cele din taxe vamale (cu patru procente). În același timp, au scăzut cu 5% (respectiv circa 550 de milioane de lei) sumele virate din fonduri europene, dar evoluția a fost compensată cu brio de creșterea de 3,9 miliarde de lei (mai mult decât dublare) a banilor intrați în cadrul PNRR.
Și în zona cheltuielilor au avut loc mișcări interesante. Cheltuielile curente aproape au stagnat (creștere de 0,4%), cu cele mai mari creșteri având loc în zona programelor PNRR (majorare cu 4,25 de miliarde de lei, ceea ce a dus la o dublare a sumelor alocate), în timp ce în zona proiectelor din fonduri europene s-a urcat de la 13,41 miliarde de lei în primele patru luni ale anului trecut la 13,80 miliarde în 2026 (creștere de aproape 3%). Cheltuielile cu dobânzile s-au majorat cu 16%, iar cele cu bunuri și servicii cu 5%. În același timp, au scăzut cele de personal (cu 3%) și semnificativ cele de capital (cu aproape 50%, de la 18,2 la 9,25 miliarde de lei).
Optimism și pesimism
Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, vorbea recent într-o conferință despre reducerea deficitului bugetar și spunea că nu se poate discuta cu adevărat despre relansare economică sau despre un nou model economic dacă nu avem stabilitate fiscal-bugetară și predictibilitate. „Nu putem construi o casă dacă avem temelia șubredă, nu putem vizualiza următoarele etaje pe care vrem să le construim atât timp cât fundația se clatină. Cred că în ultimul an am întărit foarte mult această fundație și am transmis un semnal foarte serios de credibilitate. Cei care cred că putem să relansăm economia României fără să avem o disciplină bugetară serioasă, predictibilitate, să ne ținem de cuvânt în privința țintelor asumate și așa mai departe, nu înțeleg peisajul economic în care România trebuie să se integreze”, declara el.
Unii experți sau politicieni nu au fost la fel de încântați de cifrele publicate și au susținut că, cel puțin parțial, responsabil pentru scăderea deficitului este și faptul că bugetul pe 2026 a fost adoptat abia pe 20 martie, ceea ce a făcut ca pentru aproape trei luni instituțiile guvernamentale să funcționeze pe baza prevederilor de anul trecut și să amâne unele plăți. Într-adevăr, în 2025 am avut buget încă din 5 februarie, ceea ce înseamnă cu o lună și jumătate mai repede. Asta în timp ce pentru 2024 bugetul a fost votat încă din decembrie 2023. Ministrul Nazare a admis că în următoarele luni, „odată cu execuția PNRR-ului, odată cu creșterea plăților pe programele naționale, acest deficit va crește”. Dar, afirma el, majorarea va fi una coordonată și controlată, „ceea ce pentru investitori contează foarte mult”.
Și analistul Ciprian Muscă părea să aibă sentimente amestecate cu privire la rezultatele raportate de Finanțe: „Digitalizarea ANAF, presiunea pe evaziune și o bază fiscală mai largă au dat rezultate vizibile la TVA și la impozitele pe muncă. La asta se adaugă un factor mai puțin glorios, dar real: în lipsa unui buget aprobat în primele luni, cheltuielile au fost frânate aproape automat. Disciplină – dar una impusă de circumstanțe, nu neapărat construită”.
Investiții sub semnul întrebării
Alte voci au încercat să tempereze optimismul guvernanților și au indicat scăderea semnificativă a cheltuielilor de capital drept cauza reală a reducerii deficitului bugetar. „Este adevărat, există o reducere a cheltuielilor de capital față de anul trecut, dar este o scădere pe care trebuie să o înțelegem corect. Trebuie să o înțelegem în contextul în care nu am mai rostogolit cheltuielile anul acesta. Nu am mai amânat pentru anul următor plățile pentru programele naționale, ci le-am făcut în 2025”, a explicat Nazare, care a ținut să sublinieze și schimbarea de sursă în cazul investițiilor publice – „practic, 75% din investiții acum sunt PNRR și fonduri europene, nu mai sunt fonduri naționale”.
Chiar dacă au apreciat per ansamblu rezultatele raportate de Finanțe, mulți analiști sesizează și ei această reducere abruptă a investițiilor publice din fonduri naționale. „Chiar dacă scăderea provine in special din reducerea fondurilor prin Programul Anghel Saligny, unde aveam multe proiecte frauduloase sau cu efect multiplicator redus în economie, aceasta trebuie compensată prin investițiile pe fonduri europene, care trebuie împinse la maximum”, scria Iancu Guda. Dar antecedentele nu tocmai lăudabile în materie de absorbție a fondurilor UE (plus întârzierea reformelor necesare pentru PNRR) ar trebui să ne facă circumspecți în ceea ce privește șansele de a primi toate fondurile pe care le avem la dispoziție. Ceea ce va însemna fie trecerea unor proiecte pe finanțare de la buget (deci deficit în creștere), fie amânarea lor.
Riscuri în serie
În același timp, este clar că perioada de instabilitate politică nu poate avea o influență pozitivă asupra raportului dintre veniturile și cheltuielile statului. Însă, indiferent de cabinetul care va veni la putere, regulile ar trebui să rămână aceleași, cred analiștii. „Deficitul bugetar persistent ridicat ne duce la inflație, pentru că înseamnă, de fapt, tipărirea de bani. În momentul în care guvernul emite o obligațiune, practic tipărește bani, ceea ce generează inflație”, a explicat recent Adrian Codirlașu, președintele CFA România, care crede că reducerea deficitului trebuie să se facă prin scăderea cheltuielilor guvernamentale și nu prin alte taxe. Asta pentru că, dincolo de impactul negativ asupra contribuabililor, taxele mărite duc imediat la prețuri mai mari.
Tensiunile politice au efecte și asupra dobânzilor pe care le plătește statul la creditele contractate (dar nici situația internațională, în special conflictul din Orientul Mijlociu, nu ne ajută din acest punct de vedere). Iar o situație volatilă atât pe plan intern, cât și internațional nu poate duce decât la rate ridicate. Care, aplicate la o datorie guvernamentală de circa 60% din PIB, nu poate însemna decât o creștere în continuare a ponderii acestor cheltuieli în bugetul consolidat.
Nu în ultimul rând, majorarea taxelor din 2025, scumpirile și înghețarea ori scăderea multor venituri a dus deja la un consum mai mic. Comerțul cu amănuntul, de exemplu, s-a redus în perioada ianuarie-aprilie 2026 cu 5,8% în termeni reali comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, iar consumul de energie electrică al populației a scăzut cu 10% în același interval, arată INS. Asta înseamnă, automat, taxe mai mici de încasat pentru stat.
Cu alte cuvinte, luând în calcul toate cele de mai sus, pare că există un risc semnificativ ca, până la finalul anului, deficitul din primele patru luni să rămână o poveste frumoasă și să fie înlocuit de niște cifre mai puțin plăcute.
