Dacă România nu va diminua deficitul bugetar în mod considerabil s-ar putea pierde încrederea în leu, am putea asista la ieșiri de capitaluri din țară, s-ar produce mari presiuni către deprecierea monedei naționale, se arată în introducerea Raportului de analiză a convergenței ‘România – Zona Euro Monitor’, nr. 18 din 2025 ‘Relația transatlantică la mare ananghie. Ce va face UE?’.
‘Dacă se consideră impactul anualizat al recalculării pensiilor, deficitul bugetar în 2024 l-a depășit pe cel din anul Pandemiei (din 2020) – când a fost 9,2% din PIB! Aceasta denotă execuții bugetare presărate cu imprudențe de construire a bugetelor și derapaje considerabile, subestimarea necesității de consolidare fiscală’, se spune în introducerea semnată de academicianul Daniel Dăianu.
Conform sursei citate, la finele lui 2024 datoria publică a țării depășise 54% din PIB și viteza sa de creștere este rapidă.
‘Cei care cu mare lejeritate arată că alte state din UE au datorii publice considerabil superioare merg pe o cale de argumentație eronată; România nu este în zona euro, există risc valutar, iar deficite bugetare mari îngreunează accesul la finanțare, pot induce reacții nervoase ale piețelor. Cei care spun că și alte state au deficite bugetare mari și nu trebuie să fim îngrijorați nu judecă tabloul întreg. De pildă, Polonia a avut în 2024 un deficit bugetar de 6,6% din PIB, dar și un deficit de cont curent de sub 1% din PIB – care în Romania a fost de peste 8% în 2024. Mai mult, cheltuielile de apărare în Polonia au fost de 4,7% din PIB în 2024. Altfel spus, dacă nu ar fi crescut cheltuielile de apărare atât de mult, deficitul bugetar în statul vecin ar fi fost probabil sub 5% din PIB. Asemenea cifre sunt grăitoare. Starea precară a bugetului public al României, cu venituri fiscale (inclusiv contribuții) foarte joase (26-27 la sută din PIB, față de media de peste 40% în UE, față de 34-35% la țările din regiune), este un handicap enorm’, susține Daniel Dăianu.
Autorul precizează că să faci o corecție de mare amplitudine când mediul internațional este mai mult decât nefavorabil, când ești obligat să aloci considerabil mai multe resurse pentru apărare, este o misiune extrem de dificilă.
Potrivit raportului, consolidarea fiscală nu se poate face numai pe partea de cheltuieli; este necesară o creștere considerabilă a veniturilor fiscale.
‘Este de repetat, consolidarea fiscală este necesară și fiindcă România suferă de ‘sindromul deficitelor gemene’ (twin deficits); la deficitul bugetar foarte înalt se adaugă unul de cont curent foarte înalt. În 2024, cum se menționează mai sus, acesta din urmă a depășit 8% din PIB și peste 60% din finanțare a fost prin resurse împrumutate. Deficitul de cont curent al României este între cele mai mari (ca procent din PIB) în UE și este singular în regiune; Cehia, Ungaria, Polonia, ce sunt țări cu care ne comparăm în mod tradițional, au deficite mult inferioare. Deficitul bugetar foarte mare explică în bună măsură deficitul de cont curent. Dacă nu vom diminua deficitul bugetar în mod considerabil s-ar putea pierde încrederea în leu, am putea asista la ieșiri de capitaluri din țară, s-ar produce mari presiuni către deprecierea monedei naționale. Contextul internațional tot mai nefavorabil complică mult situația economică autohtonă. Trebuie să se înțeleagă că BNR nu poate fi un factotum, că nu poate asigura singură stabilitatea macroeconomică a României’, arată Daniel Dăianu.
De asemenea, economistul menționează că noua clauză derogatorie pusă în mișcare (cu referire la cheltuieli de apărare) nu exonerează România de consolidare fiscală în anii ce vin, cum ar putea gândi unii.
‘Ajunge să ne imaginam cum ar arăta datoria publică după un asemenea interval dacă ar fi perpetuate deficite bugetare foarte mari. Clauza nu modifică realitatea economică. Piețele nu vor accepta o asemenea conduită în gestionarea finanțelor publice și vor obliga la o corecție. România a alocat pentru apărare anul trecut puțin peste 2% din PIB, la un deficit bugetar cash de 8,64% din PIB. Ținta pentru România este să ducă deficitul la sub 3% în șapte ani. Alte condiții neschimbate, corecția macroeconomică, dacă ar fi mărite cheltuielile de apărare (fie și gradual), ar fi nu de circa șase la sută din PIB, ci de peste șapte la sută din PIB. Este posibil să se ajungă la un compromis în NATO și ținta minimă de cheltuieli de apărare ca pondere în PIB să fie între trei și patru la sută. Pentru România, oficiali ai Statului au anunțat o țintă de atins de trei la sută din PIB în următorii doi ani. Trebuie să avem venituri fiscale mai mari și să restrângem cât mai mult din cheltuieli, să cheltuim cât mai eficient. Trebuie operată și o reformă a Statului, care să se concretizeze și în instituții mai puternice și să folosim la maximum fondurile europene’, susține Daniel Dăianu.
El afirmă că modul în care a fost tratată absorbția fondurilor europene, mai ales în ultimii ani, este de neînțeles; nu a existat un simț al urgenței.
‘Suntem în situația de a pierde multe miliarde de euro din PNRR. România trebuie să facă tot ceea ce este posibil pentru a recupera cât mai mult din timpul pierdut. BID (Banca Română pentru Investiții și Dezvoltare) poate juca un rol similar în economia românească cu cel al BEI în UE. Absorbția intensă a fondurilor europene poate amortiza din șocul produs de războiul comercial. Nevoia de creștere a cheltuielilor de apărare poate antrena o modificare a PNRR, care să reducă presiunea pe bugetul public’, spune Daniel Dăianu.
Potrivit raportului, Cadrul Financiar Multilateral (CFM) va aloca probabil mai puține resurse României în noul exercițiu. Noul CFM se va schimba având în vedere provocările pentru UE legate de competitivitate și apărare/securitate. România a căpătat o ‘dependență’ de fondurile europene care se poate întoarce ca un bumerang când aceste resurse se vor diminua drastic în mod inevitabil – după 2026 se termină PNRR, iar banii din CFM se vor reduce în următorul exercițiu financiar. Scăderea masivă a resurselor europene ar influența execuția bugetară, investițiile publice, balanța de plăți și PIB-ul potențial. Această perspectivă este un argument forte pentru ca ajustarea macroeconomică să se producă într-un timp rezonabil, prin măsuri credibile. Chiar dacă propunerea CE de a nu lua în calcul creșterea de cheltuieli pentru apărare în estimarea deficitelor bugetare va avea câștig de cauză, situația bugetului public al României ar rămâne foarte complicată întrucât nu ar schimba situația reală a bugetului public; consolidarea fiscală trebuie realizată.
‘În România se poate aloca mai mult pentru apărare și printr-o contribuție a cetățenilor, a mediului de afaceri. Și pentru bugetul UE se poate avea în vedere așa ceva. Alternativa ar fi să se reducă mult cheltuieli în alte domenii, ceea ce ar implica decizii de politică economică și socială foarte dificile’, consideră Daniel Dăianu.
Potrivit autorului, este în interesul României și al celorlalte țări europene ca Uniunea să fie mai coezivă și să își dezvolte capacitatea proprie de apărare (industria de armament), iar NATO să nu slăbească. Industria de apărare în România trebuie să se dezvolte și aranjamente de offset ar susține acest scop. Dar industria de apărare a României nu trebuie să fie gândită în afara acțiunilor conjugate la nivel european (UE).
‘Importanța UE pentru România este greu de subestimat, deoarece Uniunea s-a născut în principal ca un proiect de pace – deci nu numai pentru reconstrucție economică. O Uniune mai divizată, fragilă, ar fi de rău augur pentru securitatea europeană, ne-am putea întoarce către o istorie înnegurată a Europei, perioada interbelică. Remarca este valabilă și pentru NATO’, a mai scris Daniel Dăianu.
