Aflat într-o situație în care cheltuielile publice cresc într-un ritm mult mai mare decât cel în care cresc veniturile la buget, Guvernul României a reușit să pună pe masă, după multe amânări și analize, un plan de reducere a cheltuielilor. Așa numită Ordonanța Austerității nu rezolvă însă nimic întrucât impactul pozitiv pe care și l-a propus este infim față de cât ar fi nevoie ca deficitul să ajungă într-o zonă de echilibru.
Planul de reducere a cheltuielilor bugetare cuprinde mai multe măsuri luate de Guvern în urma unor analize de impact și care, în mare, implică înghețarea temporară a angajărilor, reducerea cheltuielilor cu bunuri și servicii cu 10% și reducerea posturilor din cabinetele demnitarilor cu 50%. Niciuna dintre aceste măsuri luate separat sau împreună nu ar putea nici măcar să aducă vreun vânt de echilibrare a deficitului bugetar, lucru recunoscut de autorii proiectului atât în scris, cât și în declarațiile oficiale.
Premierul Nicolae Ciucă a sugerat chiar că nu este vorba despre o reducere a cheltuielilor, Ordonanţă nefăcând altceva decât să chibzuiască cheltuielile şi să menţină un control al cheltuielilor publice.„Discutăm de măsuri care vizează bunurile şi serviciile, asigurând totodată derularea investițiilor, fără a afecta bugetul alocat în acest sens”, a afirmat premierul, ferindu-se să pronunțe termeni precum „tăieri” sau „austeritate.” Așadar, deși era de așteptat ca după cum arată situația financiară a țării, Guvernul să vină cu o soluție reală de frânare a cheltuielilor, decidenții politici au venit cu un proiect care nu rezolvă mare lucru ci doar mai reglează pe ici-colo câte un aspect al „țopăielii fiscale.”
Analistul Adrian Negrescu a exprimat cel mai bine realitatea acestui plan de reducere a cheltuielilor pe care Guvernul condus de Nicolae Ciucă l-a pus pe masă în contextul unui deficit uriaș și a unor cheltuieli scăpate de sub control: „Ordonanța austerității e ca un algocalmin acordat unui bolnav ajuns la terapie intensivă. Îi va reduce temperatura, dar asta nu înseamnă că îl va însănătoși”, spune analistul, care precizează că România are nevoie de un tratament de specialitate (reforme structurale) și cred că, dacă „medicii” de la Palatul Victoria nu vor fi capabili să-l administreze, vom apela la expertiza „chirurgilor” de la FMI, care nu vor ezita să opereze pe viu, fără „anestezice sociale”, în tentativa de a repune țara pe picioare.
Este suficient să ne uităm pe impactul pozitiv pe care planul de măsuri al Guvernului îl va avea asupra cheltuielilor bugetare. E vorba despre 5,3 miliarde de lei în anul 2023, ceea ce înseamnă un impact insignifiant asupra deficitului bugetar, care la finalul anului ar putea ajunge la un nivel de peste 70 de miliarde de lei, în cel mai optimist scenariu. Anul trecut, de exemplu, deficitul bugetar a depășit nivelul de 80 de miliarde de lei, iar pentru anul acesta guvernanții și-au propus un deficit mai mic, însă realitatea arată că este posibil ca până la finalul anului să ajungem cu un deficit cel puțin la același nivel ca cel de anul trecut, poate chiar mai mare.
„Ordonanța austerității e un pas înainte, însă nu suficient pentru a acoperi gaura din buget. Probabil vor urma și alte decizii, inclusiv rectificări bugetare, pe măsură ce încasările statului vor avea de suferit de pe urma problemelor din economie”, spune Adrian Negrescu despre planul de măsuri propus de Guvern, însă profesorul de economie Bogdan Glăvan este ceva mai optimist: „Atingerea țintei de 4,4% din PIB a deficitului bugetar depinde în cea mai mare măsură de execuția bugetară din perioada următoare. Este prematur să estimăm ratarea țintei de deficit, mai ales că guvernul poate lua măsuri adiționale la rectificările bugetare din vară și din toamnă. Cifric vorbind, suma care se încearcă a se economisi prin aceste reduceri de cheltuieli nu este mare.”
Probleme din ce în ce mai greu de rezolvat
„Piesa de rezistență” a planului de măsuri este, fără doar și poate, înghețarea angajărilor la stat, singura măsură care ar putea aduce, aparent, o reducere a cheltuielilor. Așa cum arătam în numărul precedent al Income Magazine, până și această decizie este o „spoială” întrucât majoritatea posturilor scoase la concurs sunt în domeniul medical, domeniu în care țara noastră încă se confruntă cu o lipsă de personal și care va fi, de altfel, și exceptat de la măsura înghețării angajărilor.
„Înghețarea angajărilor nu poate fi menținută mult timp. De fapt, statul român tot pendulează între înghețarea-dezghețarea angajărilor și, așa cum am văzut, după o perioadă de înghețare survine o perioadă de boom al angajărilor. În ultimii doi ani s-au angajat aproape 20.000 de oameni la stat. Problema de fond este aceea că ‘înghețarea’ este incompatibilă cu viața economică. Statul are nevoie să reducă anumite cheltuieli de personal, în instituții inutile și ineficiente și, pe de altă parte, are nevoie să plătească mai bine anumiți bugetari sau chiar să angajeze oameni”, explică profesorul Bogdan Glăvan, care arată faptul că ceea ce contează pe termen lung, din punct de vedere bugetar, este cheltuiala de personal sau fondul de salarii, nu numărul angajaților.
Profesorul Radu Nechita spune, la rândul său, că măsurile sunt tardive. Cheltuielile publice au fost din start excesive, din moment ce proiectul de buget a fost construit pe un deficit bugetar. „Practic, guvernul a constat un excedent al unui deficit excedentar”, a declarat Radu Nechita pentru Income Magazine.
„Mi-aș dori să existe o regulă bugetară care să prevadă excedent bugetar egal cu rata de creștere economică și deficit doar în condiții de recesiune, în procent egal cu cel al scăderii activității economice. Sau, poate și mai bine, să existe o plafonare a cheltuielilor publice în termeni nominali, adică un număr de unități monetare. În acest fel, politicienii nu ar avea un interes atât de direct și permanent în a fabrica inflație cu complicitatea autorităților monetare pe care le controlează indirect,” precizează Nechita.
„Dacă ne referim strict la măsuri de reducere a cheltuielilor publice, strategia tăiatului de ici de colo a unor cheltuieli de deplasare sau chiar blocarea angajărilor la stat sunt simple măsuri provizorii, cosmetice. Soluțiile trebuie să fie structurale, adică desființarea agențiilor inutile (sau chiar nocive, există și așa ceva), a sinecurilor, posturilor fără număr care există doar pentru a ocupa clientela de partid,” mai precizează profesorul Radu Nechita.
Profesorul Cristian Păun este încă și mai categoric când vine vorba despre Ordonanța care propune reducerea cheltuielilor.
„Este clar că este de ochii lumii, să zică lumea că se fac că fac. Nu va aduce nicio economie substanțială la bugetul statului, asta este clar. În plus, problemele se complică cu fiecare lună pentru că economia reală – cea care plătește aceste cheltuieli extrem de umflate și disproporționate față de veniturile fiscale reale – încetinește și consumul suferă contracții vizibile datorită diminuării puterii de cumpărare (inflația)”, a declarat Cristian Păun.
Cel de-al doilea pilon al Ordonanței care ar fi trebuit să aducă economii la buget este măsura reducerii cu 10% a cheltuielilor cu bunurile și serviciile, un capitol important atunci când vine vorba despre risipa bunului public. Concret, în primele trei luni ale anului, statul a cheltuit nu mai puțin de 17 miliarde de lei pentru bunuri și servicii, grosso modo, o medie de peste 5 miliarde de lei pe lună. În consecință, statul își propune, prin măsurile luate, să reducă aceste cheltuieli cu doar aproximativ 500 de milioane de lei. „Cei 10% tăiați de la bunuri și servicii reprezintă aproape nimic, în condițiile în care cheltuielile cu bunuri și servicii creșteau, în primele două luni, cu peste 23%,” spune analistul economic Adrian Negrescu, adăugând faptul că „dincolo de ținta de 10%, autoritățile ar trebui să fie mai atente pe ce sunt cheltuiți banii publici și să le elimine pe cele absolut inutile în actualul context.”
Dacă aceste două măsuri au un impact extrem de limitat în ceea ce înseamnă echilibrarea deficitului, celelalte măsuri sunt de-a dreptul nesemnificative. Vorbim despre limitarea membrilor consiliilor de administrație la maximum două companii, plătirea indemnizațiilor celor care dețin titlul de doctor doar dacă activează în domeniul în care dețin titlul și reducerea cu 50% a personalului din cabinetele demnitarilor. „Limitarea membrilor CA la maximum două companii e o frecție la un picior de lemn. Cheltuielile rămân, pentru că pe locurile rămase libere vor veni alți clienți politici”, explică Adrian Negrescu, adăugând faptul că „în esență, asistăm doar la o cosmetizare bugetară cu impact redus, de numai 5 miliarde de lei, în condițiile în care deficitul bugetar, după primele trei luni, a ajuns la aproape 23 de miliarde.”
Chiar și fără austeritate, Ordonanța are și o parte bună
Chiar și fără să să vină cu o soluție reală la o problemă presantă așa cum este echilibrarea deficitului bugetar, proiectul de măsuri are și o parte bună: introduce principiul lanțului scurt de aprovizionare pe tot ceea ce înseamnă achizițiile de alimente ale instituțiilor publice. Astfel, instituțiile de stat care cumpără alimente, precum spitalele sau școlile, vor fi obligate să se aprovizioneze direct de la producători locali, așa cum și-au dorit asociațiile de fermieri din România. Produsele pentru mâncarea din spitale, unități militare, pentru programele din școli sau pentru hrana din centrele pentru copii și bătrâni ar urma să fie cumpărate de aceste instituții de la producători locali, în următorii doi ani, conform ordonanței, după cel mai bun raport calitate-preț. Acesta va cântări 70% din punctajul total, din care 50% se referă la lanțul de aprovizionare și 20% la autorizațiile pentru siguranța alimentelor. Lanțul de aprovizionare înseamnă totalitatea operatorilor economici implicați și cu cât sunt mai puțini, cu atât punctajul va fi mai mare.
