Inclusă în Coridorul Pan-european de transport VII al Uniunii Europene, Dunărea este o cale navigabilă importantă care face legătura, prin canalul Rhine-Main-Dunăre, între portul Constanţa, centrele industriale din vestul Europei şi portul Rotterdam. Potențialul său economic este încă prea puțin exploatat de România, în special din cauza infrastructurii încă slab dezvoltate. Foarte multe dintre porturile înșirate în România de-a lungul Dunării nu pot primi nave de dimensiuni mari, automatizarea și digitalizarea proceselor portuare lipsesc, investițiile în terminalele intermodiale sunt prea puține, iar facilitățile turistice sunt deocamdată promisiuni.
Compania Națională Administrația Porturilor Dunării Fluviale și Compania Naţională „Administraţia Porturilor Dunării Maritime” administrează împreună 43 de porturi și puncte de lucru, la care se mai adaugă infrastructura de transport fluvial administrată prin zone libere. La nivelul anului trecut, în porturile românești au fost încărcate 6,71 milioane tone de mărfuri și au fost descărcate 9 milioane, ceea ce reprezintă o scădere comparativ cu anul precedent. De exemplu, cele mai mari porturi dunărene – Galați, Brăila și Tulcea, coordonate de Administrația Porturilor Dunării Maritime (APDM) Galați, au înregistrat, în 2024, un trafic general de mărfuri de 3,27 milioane de tone, față de 3,87 milioane de tone operate în 2023, ceea ce corespunde unei scăderi cu 15%, potrivit datelor centralizate la nivelul companiei.
Infrastructură slab dezvoltată
Potrivit unui raport realizat de Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval, structură din cadrul Consiliului Concurenței, se înregistreză mari deficiențe în ceea ce privește infrastructura portuară. Astfel, Compania Națională Administrația Porturilor Dunării, în calitatea sa de cel mai mare administrator de infrastructură fluvială, ar un grad de utilizare al acesteia insuficient. Analiza arată că doar în 11 din cele 23 de porturi/puncte de lucru administrate s-a înregistrat trafic de mărfuri în perioada 2021 – 2023. Mai mult decât atât, cinci porturi au însumat aproximativ 70% din traficul total de mărfuri. De asemenea, doar 41,14% din suprafața portuară administrată este utilizată, existând porturi/puncte de lucru care nu sunt deloc utilizate (5 porturi/puncte de lucru) sau care sunt utilizate sub 3% (2 porturi/puncte de lucru). Pe de altă parte, gradul de ocupare varia între 0% (Baziaș, Dr. Turnu Severin – agabaritice, Dubova – punctul de lucru Rast, și Svinița) și 99,1% (Orșova).
Situația se prezintă însă mai bine în ceea ce privește Compania Naţională „Administraţia Porturilor Dunării Maritime”. Aici administrația portuară a realizat investiții pentru dezvoltarea infrastructurii portuare și, totodată, are în vedere continuarea procesului investițional prin atragerea, în special, de fonduri europene. În schimb, în porturile aflate în administrarea unităților locale investițiile sunt aproape inexistente. Doar trei administrații (Turnu Măgurele, AZL Sulina la care se adaugă AZL Galați) au efectuat investiții în dezvoltarea infrastructurii portuare. Dintre acestea, două administrații (AZL Sulina și AZL Galați) au în vedere și proiecte până în 2026.
Consiliului de Supraveghere din Domeniul Naval, observații și recomandări:
* Modernizarea infrastructurii de acostare și cheiuri
Porturile de pe Dunăre necesită cheiuri mai lungi și mai rezistente pentru a putea gestiona nave de dimensiuni mai mari și volume mai ridicate de mărfuri.
* Automatizarea și digitalizarea proceselor portuare
Automatizarea containerelor, monitorizarea în timp real a traficului de nave și integrarea cu rețele logistice digitale sunt cruciale. Investițiile în software și echipamente de automatizare vor îmbunătăți eficiența operațională și vor reduce erorile umane.
* Extinderea și modernizarea infrastructurii rutiere și feroviare
O rețea solidă de transport terestru este esențială pentru porturi. Terminalele intermodale care conectează traficul fluvial cu cel feroviar și rutier vor îmbunătăți semnificativ eficiența distribuției mărfurilor.
* Crearea de sisteme de protecție împotriva inundațiilor și eroziunii
Investițiile în diguri, baraje și alte sisteme de protecție sunt esențiale pentru a menține porturile operaționale pe termen lung. Aceste măsuri nu numai că previn distrugerea infrastructurii, dar și protejează mediul și zonele rezidențiale adiacente;
* Asigurarea permanentă a navigabilității pe Dunăre și mentenanță continuă
Drenajele regulate, îndepărtarea aluviunilor și prevenirea colmatării sunt investiții esențiale pentru a asigura un trafic fluid.
* Dezvoltarea terminalelor de pasageri și facilităților turistice
Investițiile în terminale de pasageri moderne, care să ofere facilități de calitate pentru turiști, precum porturile fluviale românești și dezvoltarea de infrastructură conexă (parcări, restaurante, centre de informare turistică) vor stimula sectorul turistic și vor aduce noi surse de venit pentru porturi.
* Investiții în sisteme ecologice și infrastructură verde
Acest gen de investiții sunt necesare pentru reducerea poluării și protejarea mediului înconjurător, respectiv pentru atingerea neutralității climatice.
* Asigurarea finanțării pentru construirea Canalului București-Dunăre
Construirea canalului Dunăre-București reprezintă un obiectiv important prin care se asigură conectarea celui mai important pol de dezvoltare locală, București-Ilfov, cu portul Constanța și cu rețeaua europeană de căi navigabile interioare.
România are 1.075 de kilometri de Dunăre, ceea ce reprezintă 40% din totalul sectorului navigabil al fluviului, şi mai multe porturi fluviale, însă doar în patru dintre ele au acces şi nave maritime, respectiv la Sulina, Galaţi, Brăila şi Tulcea.
