România are una dintre cele mai bogate resurse forestiere din Europa Centrală şi de Est, cu peste 6,9 milioane de hectare de pădure. Volumul anual de biomasă forestieră, ramuri, coajă, vârfuri, cioate, resturi din exploatare şi prelucrare, depăşeşte cu mult ceea ce se valorifică acum. O parte semnificativă a acestei biomase putrezește neutilizată în păduri, fără niciun beneficiu economic sau ecologic.
În prezent, România se confruntă simultan cu un exces de lemn de foc amplificat de fenomenul de uscare a pădurilor și cu un deficit de lemn pentru industrie. Lipsa unei piețe funcționale pentru biomasa energetică accentuează aceste dezechilibre și limitează capacitatea industriei lemnului de a crea valoare adăugată în economie. În același timp, peste 2.100 de localități – dintre care aproximativ 200 de orașe – nu au acces nici la rețeaua de gaze, nici la sisteme centralizate de încălzire. Pentru aceste comunități, biomasa reprezintă o soluție locală viabilă, prin sisteme moderne de încălzire descentralizate, cu securitate energetică, un plus de confort pentru oameni și impact redus asupra emisiilor de carbon, potrivit Comunității Forestierilor – Fordaq.
Administrarea durabilă a pădurilor
Valorificarea biomasei este esențială pentru realizarea lucrărilor de îngrijire a pădurilor, precum răriturile și intervențiile de adaptare la schimbările climatice. Fără o piață funcțională pentru biomasa energetică, care să completeze și să susțină piața lemnului de lucru pentru industrie, aceste lucrări devin dificil de finanțat. Consecința este degradarea continuă a pădurilor și creșterea riscurilor de incendii, boli și atacuri de dăunători. Experiența Europei Centrale arată că dezvoltarea sectorului energetic pe biomasă poate stabiliza piața lemnului, poate absorbi volumele de lemn de calitate inferioară și poate elibera materia primă de calitate pentru utilizări industriale cu valoare adăugată. Pentru păduri, asta înseamnă silvicultură durabilă finanțată și executată corect.
Adevărata criză a sectorului este dată de agravarea fenomenului de uscare a pădurilor, analizat pe larg la ediția 2025 a Forumului Pădurilor. Datele IFN Ciclul III arată că 17,5 milioane de metri cubi putrezesc anual ca lemn mort în păduri, mult peste mortalitatea naturală de un mc/an/ha. Din volumul pus pe piață în 2025, peste 5 milioane mc, adică peste 30%, au provenit din tăieri accidentale. Acest volum din produse accidentale ar putea să crească în 2026, din cauza evoluției agresive a fenomenului de uscare în 2025.
Sursă de energie regenerabilă
Biomasa forestieră sub formă de peleți, brichete sau tocat (chips) reprezintă un combustibil carbon-neutru, recunoscut de Uniunea Europeană ca sursă de energie regenerabilă în Directiva RED III. Spre deosebire de gazele naturale sau de păcură, CO₂-ul eliberat prin arderea biomasei a fost absorbit anterior de arbori prin fotosinteză, completând un ciclu natural al carbonului. Arderea lemnului brut este o problemă de sănătate publică şi o risipă de resursă. În mediul rural românesc, modelul dominant de încălzire este soba tradițională alimentată cu lemn brut, adesea insuficient uscat. Eficiența termică a unei sobe simple cu lemn brut este cuprinsă între 30–50%, ceea ce înseamnă că mai mult de jumătate din energia conținută în lemn este risipită pe coş. În același timp, o instalație modernă pe peleți sau un cazan cu gazeificare ating eficiențe de 85–95%, arată o analiză realizată de Asociația Forestierilor din România (ASFOR).
Programul „1 MW la sat”
ASFOR a propus implementarea programului „1 MW la sat”, o inițiativă care prevede dotarea comunelor şi satelor cu microcentrale de cogenerare pe biomasă forestieră locală, cu o putere instalată de cel puțin 1 MW termic per unitate administrativ-teritorială. Astfel, fiecare comună ar urma să beneficieze de o instalație de producere combinată a energiei electrice şi termice (cogenerare), alimentată exclusiv cu biomasă din resursele silvice ale zonei.
Beneficiile unui astfel de program sunt multiple şi cuantificabile. Comunitățile rurale obțin acces la energie termică şi electrică ieftină, locală şi independentă de rețele de gaz. Sectorul silvic local capătă un debuşeu stabil pentru biomasa reziduală.
De asemenea, ASFOR susține implementarea unui program de tipul „Rabla pentru sobe”, un mecanism de stimulare financiară prin care gospodăriile din mediul rural să poată înlocui sobele şi cazanele vechi, ineficiente şi poluante, cu instalații moderne pe peleți, brichete sau pe biomasă locală cu ardere controlată. Modelul este deja testat cu succes în alte state europene. Un astfel de program poate fi structurat pe trei paliere: un voucher de înlocuire pentru gospodăriile cu venituri mici, un credit fiscal pentru gospodăriile cu venituri medii şi un mecanism de leasing verde pentru comunitățile rurale. Costul estimat al modernizării unui milion de gospodării rurale, circa 5 – 8 miliarde de lei pe un orizont de 5–7 ani, este cu mult mai mic decât costul social şi de sănătate publică al inacțiuni, mai arată ASFOR.
Aderea lemnului brut în condiții de temperatură scăzută generează cantități masive de particule fine (PM2.5), hidrocarburi policiclice aromatice (PAH), monoxid de carbon şi benzo(a) piren, substanțe cancerigene confirmate. România înregistrează sistematic depăşiri ale normelor europene de calitate a aerului în sezonul rece tocmai din această cauză.
Modelul austriac
În ultimele două decenii, Austria a construit o politică integrată în care silvicultura, industria lemnului și sectorul energetic sunt coordonate într-o viziune unitară de bioeconomie. Biomasa forestieră este utilizată în cascadă: lemnul de calitate superioară este direcționat către produse cu valoare adăugată, iar produsele secundare și lemnul de calitate inferioară sunt valorificate pentru energie.
Această abordare a permis dezvoltarea infrastructurii de termoficare pe biomasă, reducerea dependenței de combustibili fosili și consolidarea industriei locale a lemnului și a condus la: peste 2.500 de centrale de district pe biomasă; 24.000 de locuri de muncă în sectorul energiei din biomasă; cifră de afaceri de 4,5 miliarde de euro pe tot lanțul valoric; reducere a emisiilor cu 13 milioane de tone de CO₂ în 2024, cu o valoare de piață de peste un miliard de euro.
