Bulgaria este țara unde am descoperit, la propriu, cum funcționează conceptul de all inclusive. Sunt 15 ani de atunci, dar îmi amintesc și astăzi: mâncare multă, variată și cam proastă, plus un pic de aglomerație. În schimb, am primit un apartament generos cu vedere la mare și o serie de servicii care atunci m-au surprins. Prețul? Cam jumătate față de cât aș fi plătit pe litoralul românesc doar pentru cazare și mic dejun. Nici nu mai zic ca era destul de aproape de graniță, așa că nici măcar benzina nu a costat prea mult. Resortul avea un aer occidental și contrasta putenic cu casele modeste și nu prea îngrijite din satele prin care am trecut.Terenuri de sport, piscină imensă, spectacole. Restaurantul frumos, la înălțime, cu view excelent, dar și căldură cam mare. După prima masă, în care trebuie menționat că nu am exagerat cu cantitatea din farfurie, așa cum i-am văzut pe toți vecinii mei, mi-am zis că ar merge o bere. Mă duc la bar. Acolo, un tânăr slăbuț și mic de înălțime, mă întreabă foarte amabil, cu o engleză aproximativă: small or big? Ce, sunt om de o bere mică, mă fac de râs printre mesele alea încărcate… Big!, strig mândru de mine, deși în alt context probabil aș fi folosit „large”. Omul meu scoate de sub mustăcioară un zâmbet larg și pleacă să-mi aducă comanda. Îl văd cum se întoarce cu o halbă imensă, pe care parcă se cam chinuia să o ducă. Uimit, în timp ce o urca pe bar, îl întreb: How big is big? Doar un litru, îmi răspunde, și mă întreabă dacă mai vreau și altceva. De data aceasta, într-o engleză curată, fără nici măcar un accent. Nu mai zic nimic, dau din cap, îmi iau berea și, printre mesele pline ochi de farfurii încărcate, mă îndrept spre locul meu să-mi „savurez” trofeul. „Uite mă, românaș de-al nostru!”, aud în spate. „Nu știe că totul e moca: până o bea, i se încălzește”- prind, din zbor, un alt comentariu. Ce pot să spun e că nu s-a încălzit, dar nici nu am mai comandat vreo bere sejurul acela.
În total, în ultimii cinci ani, România a bifat o creștere economică excelentă. Dar a fost creștere multă și, pe alocuri, proastă, la fel ca mâncarea de all inclusive. De vină sunt infamul concept „wage led growth” și pomenile de tot felul aruncate în populație. Adică România s-a bazat pe consum, nu pe niște fundații solide. Ca halba mea, arăta impresionant, dar nu era ceva ce vrei să repeți că știi sigur că îți face rău. În perioada aceasta, pentru economie s-au acumulat dezechilibrele: deficite uriașe și o dependență tot mai mare de finanțare externă. Cu alte cuvinte, „prosperitatea” ultimilor ani a fost împrumutată din viitor. Prin urmare, recesiunea blamată de mulți chiar nu mă sperie: e momentul ideal pentru reforme structurale, iar economia își poate regla excesele. Mai mult, presiunea pe buget ar trebui să vină la pachet cu decizii responsabile…
România a trăit „big time” în ultimii ani: creștere rapidă, cifre spectaculoase. Acum sper că va veni momentul în care descoperim că uneori mai puțin poate fi mai bine. „Small is beautiful”, esența gândirii unui cunoscut economist din secolul trecut, s-ar putea să fie ceea ce trebuie pentru o economie în căutare de echilibru.
