De câțiva ani piețele financiare au ajuns să se obișnuiască să treacă în mod regulat prin perioade de mare incertitudine, pandemia COVID fiind urmată de perioada de penurie a materiilor prime, apoi de începutul războiului din Ucraina, pentru ca mai recent să avem de a face cu oscilațiile provocate de tarifele vamale ale lui Donald Trump, pentru care încă nu s-a ajuns la o variantă finală. Pe plan local, cele mai recente turbulențe au apărut cu ocazia alegerilor prezidențiale, mai întâi la finalul lui noiembrie 2024, apoi în mai 2025, de fiecare dată spectrul unei eventuale victorii a unui candidat extremist dând dureri de cap celor care aveau niște bani de investit.
Ce e de făcut, însă, atunci când mai vine un moment haotic precum cel prin care am trecut recent? Mai jos sunt câteva idei.
Acțiuni mai puțin riscante
În cazul în care ești investitor în acțiuni, primul lucru pe care îl poți face atunci se anunță vremuri grele este o recalibrare a portofoliului, în urma căreia să fie eliminate acțiunile mai riscante și înlocuite cu unele percepute ca fiind mai sigure.
Într-o asemenea situație există trei variante care pot fi avute în vedere:
- Acțiunile din sectoare defensive. În această categorie se încadrează sectoarele care rămân stabile chiar și în momente mai proaste pentru economie în general sau în momente de incertitudine, în principal pentru că produsele sau serviciile vândute sunt unele necesare în orice perioadă. Cel mai cunoscut exemplu este cel al sectorului de utilități, curentul electric sau gazele naturale fiind necesare indiferent dacă economia merge bine sau rău. În România sectorul este și reglementat, așa că pe termen lung are în mod normal o stabilitate mai mare. Pe de altă parte, reglementarea duce uneori la volatilitate mai mare a rezultatelor de la un an la altul, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți, în perioada în care pretul curentului electric și gazelor a avut o creștere foarte mare. Alte sectoare considerate în mod tradițional defensive sunt cel al bunurilor de consum, în principal cele de strictă necesitate, și sectorul farmaceutic.
- Acțiuni cu fundamente solide. Analiza fundamentală a emitenților poate scoate la iveală situații care nu ies în evidență cu ochiul liber, cum ar fi emitenți subevaluați de piață fără niște motive serioase. Chiar dacă în perioade obișnuite e posibil ca acea subevaluare să continue la infinit, investitorii fiind mai interesați de emitenții aflați „pe val”, în momente de volatilitate mare a pieței fundamentele pot deveni mai importante.
- Acțiuni cu un indicator Beta mic. Indicatorul Beta măsoară volatilitatea acțiunii raportat la întreaga piață, mai exact la un indice relevant pentru acea piață. O valoare sub 1 arată o volatilitate mai mică a emitentului, fiind de așteptat ca, la o scădere cu un anumit procent a indicelui, acel emitent să înregistreze o scădere mai mică. Evident, acest lucru se întâmplă și în sens invers, atunci când piața crește. O volatilitate mai mică în trecut nu garantează același lucru și în viitor, însă crește probabilitatea ca acest lucru să se întâmple.
Hedging
Hedging-ul se referă la acoperirea unei poziții investiționale cu o alta care, în principiu, va merge în sens opus. De exemplu, un portofoliu de acțiuni deținut pe o piață poate fi acoperit cu poziții de vânzare pe instrumente financiare derivate, o creștere a pieței de acțiuni ducând la profit pe aceasta și la pierdere pe cea de derivate, și invers. Există și posibilitatea de a face hedging utilizând instrumente care au în mod natural evoluții divergente, fără ca acest lucru să fie obligatoriu. De exemplu, aurul este un instrument de refugiu, care se apreciază în perioade mai slabe pentru piața de acțiuni, însă acest lucru nu e obligatoriu, existând și perioade în care ambele au mers în aceeași direcție. Momentan în România nu există instrumente financiare derivate, însă ele ar trebui sa devină disponibile începând cu anul viitor.
Instrumente financiare cu risc mai redus
Dacă investițiile în instrumente mai riscante par să fi devenit prea riscante, fiind greu de gestionat doar prin trecerea la sectoare defensive sau hedging (acolo unde acesta e disponibil), se poate trece total sau parțial la instrumente dintr-o altă categorie de risc, de obicei la instrumente cu venit fix sau fonduri deschise de investiții orientate spre investiții mai echilibrate. Depozitele bancare, titlurile de stat și obligațiunile corporative ale unor emitenți mari pot aduce în continuare randamente, chiar dacă mai mici decât piața de acțiuni sau cele cu nivel de risc asemănător. În trecut au existat inclusiv momente în care obligațiuni guvernamentale ale unor țări văzute ca fiind foarte sigure au ajuns la randamente negative din cauza cererii foarte mari pentru astfel de active.
Trecerea parțiala sau totală la numerar
Atunci când riscurile par mari chiar și în cazul statului sau băncilor, banii ținuți „la saltea” pot deveni singura soluție de a mai rămâne cu ceva. Este un caz extrem și e puțin probabil să se întâmple, însă nu e imposibil.
Achiziția de valută
În cazul în care moneda națională tinde să nu-și mai păstreze valoarea dintr-un motiv sau altul, cumpărarea de valută poate fi mai bună decât alegerea unor variante investiționale clasice. Într-o asemenea situație s-a aflat România în anii 1990, iar mai recent Turcia, acolo unde rata inflației este atât de mare încât instrumentele financiare în lire capătă un loc secundar după deținerea de valută pentru cei care încearcă să protejeze valoarea banilor pe care îi dețin.
Piețe externe mai stabile
Într-o lume globalizată, și pentru români există posibilitatea de a deschide un cont de investiții direct pe piețe financiare mai dezvoltate, o variantă care poate fi luată în considerare în situațiile în care pe plan intern există turbulențe determinate exclusiv de evenimente interne. Acest lucru presupune deținerea unor sume mai mari și necesită mai multă informare în legătură cu particularitățile economiei și pieței financiare din țara respectivă, însă, în contextul potrivit, beneficiile pot depăși inconvenientele.
