România este campioană la raportul angajați în sectorul public versus privat, dar și în ceea ce privește ponderea salariilor lor în bugetul de stat. Provocarea este să reducem această presiune fără a scădea calitatea unor servicii guvernamentale deja sub media europeană.
Pentru mulți ani, una dintre cele mai grele întrebări care puteau fi puse unui reprezentant al statului era „care este numărul total și real de bugetari?” Din fericire, de ceva vreme Ministerul Finanțelor prezintă date lunare privind numărul de posturi ocupate în sectorul guvernamental. În august 2025, acesta era de 1,268 milioane, adică aproape 24% din numărul total de salariați. Din aceștia, cam 800.000 în instituțiile din administrația centrală (intrând aici și reprezentanțele lor din teritoriu) și aproape 467.000 în administrația locală (circa o treime din acestea în unitățile sanitare din subordinea primăriilor sau consiliilor județene). Numărul era cu aproape 35.000 (sau circa 3%) mai mic decât cel din iulie. Nu e clar, deocamdată, dacă este vorba de o scădere conjuncturală sau de primele efecte ale reformelor.
Ceea ce este clar de mai mulți ani este că nivelul veniturilor medii din sectorul bugetar este mai mare (în unele cazuri semnificativ mai mare) decât în zona privată. Raportul Consiliului Fiscal pe anul 2023, de exemplu, arăta că salariul mediu brut din administrație publică, educație și sănătate (în ultimele două domenii fiind incluși și angajații de la privat, respectiv circa 3% din total în învățământ și cam 9% în sănătate) era cu 13% mai mare decât în mediul privat. Asta în timp ce ultimele date disponibile (din luna iulie a acestui an) arată că în administrația publică (deci fără alte domenii în care statul are majoritatea angajaților, ca școli, spitale, instituții culturale) s-a câștigat în medie 7.000 de lei net, comparativ cu 5.500 de lei net pe întreaga economie (așadar, cu 27% mai mult). Mai trebuie spus că statisticile de mai sus nu îi iau în calcul pe cei peste 200.000 de angajați din armată, interne sau servicii secrete.
Așa că, pentru a ne face o idee despre cele mai recente evoluții ale veniturilor bugetarilor, putem lua numărul mediu de posturi ocupate în sistem pe acest an (în jur de 1,3 milioane) și cheltuielile de personal ale statului de până acum (113,3 miliarde de lei pe primele opt luni). Rezultă, după un calcul simplu, un venit mediu brut de 10.900 de lei pe lună în sectorul bugetar. Așadar, cu circa 18% mai mult decât media pe economie.
Alb și negru
Este evident că, în actualul context, cu un deficit bugetar real de circa 10% din PIB pe 2024 și cu o evoluție a economiei și a încasărilor din taxe și impozite nu tocmai încurajatoare, se pune o întrebare simplă: este România un caz aparte în Europa sau cam peste tot numărul de posturi din sistemul guvernamental reprezintă circa un sfert din total, iar lefurile lor sunt mai mari decât cele din mediul privat?
Studiile OECD arată că țara noastră nu este pe primul loc pe continent la acest capitol, dar nici departe de prima poziție, fiind depășită doar de Suedia și Danemarca (cu 29%, respectiv 28% din angajați lucrând la stat). La polul opus se situează Germania (unde doar 10% din forța de muncă ocupată muncește în sectorul bugetar), Olanda și Luxemburg (cu 12% fiecare). Totuși, specifică experții OECD, „fiecare țară folosește modele diferite în felul în care serviciile publice funcționează și sunt organizate, incluzând, de exemplu, modul în care sunt centralizate activitățile publice sau în care acestea sunt (sau nu) externalizate către sectorul privat”.
Chiar dacă statisticile în ceea ce privește diferențele de venituri dintre sistemul public și firmele private nu sunt la fel de clare, un studiu recent al Băncii Mondiale (BM) a arătat că în cea mai mare parte a lumii bugetarii câștigă în medie mai mult decât angajați pe poziții similare din mediul privat. „Luând în calcul diverse caracteristici ale salariaților, cum ar fi educația, vârsta, genul, locul de desfășurare a activității și sectorul în care activează, s-a observat că, în medie, cei din sectorul guvernamental au salarii mai mari cu circa 19%. Observația este valabilă și pentru cele 27 de state membre ale UE”, se arată în analiza BM.
Încasări mici, cheltuieli generoase
Eurostat ne arată și că, potrivit ultimelor date disponibile (valabile pentru 2023), cheltuielile totale cu salariile bugetarilor autohtoni se încadrează în peisajul general. Mai exact, ele reprezentau la acea dată 10,1%, nivel aproape identic cu media UE, care era de 10%. Cele mai mari cheltuieli cu personalul din sectorul public erau în Danemarca (14%), Finlanda (13%), Suedia și Bulgaria (cu circa 12,5% din PIB fiecare), în timp ce cele mai mici erau în Germania, Olanda și Italia (cu puțin peste 8% din PIB fiecare). În Irlanda ele reprezentau doar circa 6% din PIB, dar se știe că produsul intern brut al acestei țări este distorsionat de faptul că numeroase multinaționale o folosesc drept sediu fiscal, fără a presta în realitate activități economice pe teritoriul ei.
Problema cu lefurile bugetarilor nu o reprezintă, așadar, ponderea în PIB a acestora, ci ponderea lor în bugetul general consolidat. Asta pentru că, dacă media veniturilor bugetare la nivelul Uniunii Europene era în 2024 de 46% din PIB, în România acestea reprezentau doar puțin peste 34% din PIB. Cu excepția Irlandei (unde ele erau circa 26%, dar, după cum am spus, cifrele sunt deformate), ne aflam pe ultimul loc în UE, în aceeași categorie aflându-se Malta și Bulgaria (cu venituri guvernamentale de 34,6%, respectiv aproape 37% din PIB). La capătul celălalt al clasamentului se află țări precum Finlanda (53%) și Franța, Danemarca sau Austria (cu peste 51% din PIB fiecare).
Cu alte cuvinte, pentru că încasăm puțin, aproape o treime din buget se ducea în 2024 în salariile angajaților de la stat, ceea ce reprezenta de departe cea mai mare alocare de acest tip din UE. „România s-a mai situat pe prima poziție în perioada 2018-2021, iar în 2017 și 2022 s-a aflat pe locul al doilea în UE din punctul de vedere al ponderii cheltuielilor de personal în bugetul public”, conform Consiliului Fiscal. Asta în timp ce în Finlanda, de exemplu, mergeau spre lefuri doar 25%, iar în Germania doar 17% din banii statului.
Soluții incerte
Pentru cei mai mulți experți situația nu este sustenabilă și trebuie luate măsuri pentru a o corecta. „Ponderea mică a veniturilor bugetare în PIB și ponderea ridicată a cheltuielilor rigide în veniturile fiscale reprezintă vulnerabilități structurale ce vor îngreuna procesul de consolidare fiscală”, se arată într-un raport de anul acesta al Ministerului Finanțelor.
Lucian Croitoru, consilier principal pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, spunea în iulie că, totuși, „pe termen mediu-lung, strategia de a menține deficitul bugetar la niveluri sustenabile trebuie concentrată pe menținerea ritmului de creștere a cheltuielilor bugetare la niveluri sustenabile”, fără a fi nevoie de o creștere a ponderii veniturilor bugetare în PIB la nivelul mediu din UE. „Un astfel de scop nu este justificat de vreo necesitate, adică de vreun principiu ce operează obiectiv în economie”, considera acesta.
Ceea ce este cert este că, pe termen scurt, măsurile luate sunt mai degrabă de creștere aproape prin orice mijloace a veniturilor statului și semnificativ mai timid în ceea ce privește reducerea cheltuielilor. Strategie care dă deja semne că ar putea să aibă un impact nu tocmai pozitiv asupra sectorului privat.
