„Răspândește-ți banii cât mai poți”, sună un îndemn pentru mulți dintre americanii (și nu numai americanii) care-și țin banii într-o singură bancă și care au uitat zicala din bătrâni “să nu păstrezi niciodată toate ouăle într-un singur coş”. Frica de o cădere a sistemului financiar-bancar s-a reinstalat odată cu falimentul unei bănci de care mulți nici măcar nu auziseră, Silicon Valley Bank (SVB). Deponenții au dat fuga să-și scoată banii – câți au mai apucat – iar acționarii băncii culeg azi praful de pe tobă. Falimentul SVB a generat un val de șoc peste tot: în industria tehnologiei, pe Wall Street și la Washington. Iar unda de șoc a lovit și Europa. De fapt, prăbușirea SVB a ridicat spectrul unei noi crize financiare. Panica a dus la falimentul ei și tot panica – greu de ținut în frâu – creează o „fugă de bancă”.
Cum s-a născut criza aceasta: timp de zeci de ani, SVB, plină de cash de la start-up-uri de înaltă tehnologie, a păstrat o mică parte din depozitele sale în cash, iar grosul banilor i-a băgat în titluri pe termen lung, inclusiv în obligațiuni ale trezoreriei. Teoretic, acele investiții veneau cu promisiunea unor profituri modeste, dar stabile. Dar bancherii de la SVB nu au luat la socoteală ce se întâmpla în economia globală, supraîncălzită în urma a peste un an de stimulente menite să o scoată din criza pandemică. Rezerva Federală, în efortul ei de a stăvili inflația galopantă, a majorat ratele dobânzilor. Iar investițiile odinioară sigure, au început să pară mai puțin atractive, deoarece noile obligațiuni guvernamentale au trezit un mai mare interes.
Însă nu toate problemele Silicon Valley Bank au fost legate de creșterea ratelor dobânzilor. Rapida sa dispariție este aidoma unui coș plin cu ouă ce cade și le sparge pe toate odată. Deoarece afacerile băncii erau concentrate excesiv pe noile tehnologii, SVB a început să întâlnească probleme atunci când finanțarea start-up-urilor a început să scadă. Clienții SVB – un amestec de start-up-uri tehnologice și directori ai lor – au început să-și folosească mai mult banii din conturi. Totodată, banca a avut și un număr semnificativ de deponenți mari, neasigurați – genul de investitori care tind să-și retragă banii în timpul semnelor de turbulență. Pentru a îndeplini cerințele clienților săi, banca a fost nevoită să vândă în mare pierdere unele dintre investițiile sale.
Banii investitorilor sunt foarte fricoși și, imediat ce industria tehnologică a intrat în panică, start-up-urile și simplii deponenți s-au grăbit să-și scoată banii. S-a produs astfel o „fugă de bancă”.
