Pe lângă scumpirea produselor pe bază de petrol și a gazelor naturale, conflictul armat care a afectat până în prezent mai mult de zece state din partea de vest a Asiei pune sub semnul întrebării schimburile comerciale dintre UE și țările din regiune și amenință investiții europene totalizând peste 300 de miliarde de euro
Veștile dinspre zona de conflict din Orientul Mijlociu sunt îngrijorătoare și deseori neclare ori chiar contradictorii. Nimeni nu pare a ști, cel puțin la momentul scrierii acestor rânduri, când și cum se va termina războiul. Ceea ce știm clar este că prețul petrolului parcă se dă pe rollercoaster, iar bonul de la pompă este din ce în ce mai mare, ceea ce se va transmite, știm cu toții, în prețurile tuturor produselor și serviciilor. Sunt afectate și cotațiile internaționale ale gazului natural, iar dacă facturile pentru populație sunt plafonate, povara pentru bugetul de stat ar putea crește semnificativ.
Dar dincolo de cele mai vizibile și mai rapide efecte neplăcute, starea de nesiguranță și incertitudine are un impact mult mai larg. Sunt lovite, de pildă, companiile care vindeau produse și servicii în zona Golfului sau în state precum Israel, Iordania ori Liban.
În primele 11 luni ale anului trecut (datele pe întreg anul nu sunt încă disponibile) România a exportat spre țările din Orientul Apropiat și Mijlociu mărfuri în valoare de aproape trei miliarde de euro. Ca procent din totalul exporturilor nu este foarte mult (undeva puțin peste 3%). Totuși, suma nu este chiar neglijabilă, mai ales pentru firmele care reușiseră să-și stabilească niște relații comerciale solide în zonă, iar conflictul dintre Iran și o serie de țări din vecinătate le pune în pericol o sursă destul de importantă de venit.
„Tocmai ajunsesem la o înțelegere preliminară pentru a vinde în Arabia Saudită, beneficiind de faptul că interdicția de import din cauza gripei aviare impusă de saudiți nu privește decât anumite regiuni din România. Acum nu știm exact ce se va întâmpla. Transporturile noastre ar trebui să nu fie afectate, deoarece ar merge prin Marea Roșie, la mare distanță de Golful Persic. Totuși, situația în regiune e foarte volatilă”, spune proprietarul unui producător de carne de pui din Transilvania.
Ce și unde vindem
Cele mai importante piețe din regiune pentru exportatorii autohtoni sunt, potrivit Institutului Național de Statistică, Arabia Saudită (unde am exportat de 617 milioane de euro în perioada ianuarie – noiembrie 2025), Israel (543 de milioane), Iordania (407 milioane), Emiratele Arabe Unite (331 de milioane) și Liban (242 de milioane de euro).
O altă destinație importantă, Georgia (unde am vândut produse de 320 de milioane de euro în același interval), este, din fericire, departe (cel puțin deocamdată) de conflict. Asta în timp ce spre statul aflat în centrul războiului, Iran, vânzările deja scăzuseră mult – am exportat acolo mărfuri totalizând 84 de milioane, cu 28% mai puțin decât în aceeași perioadă a lui 2024.
În ceea ce privește principalele produse vândute de companiile autohtone în Orientul Mijlociu, jumătate din exporturile din primele 11 luni ale anului trecut (1,5 miliarde de euro) au însemnat alimente și animale vii, cu cele mai mari piețe fiind Arabia Saudită și Iordania. Am livrat, de asemenea, mașini și echipamente de transport în valoare de jumătate de miliard de euro, cu precădere către Israel și UAE, dar și combustibili minerali de un sfert de miliard de euro către Georgia. Urmează pe listă „articole manufacturate” (în valoare de 180 de milioane de euro) și „materiale brute necomestibile” (în total 150 de milioane de euro).
Importuri sub semnul întrebării?
În ceea ce privește importurile românești din regiunea Orientului Apropiat și Mijlociu, acestea au însumat în perioada ianuarie – noiembrie 2025 circa 1,35 miliarde de euro (ceea ce înseamnă că am avut în intervalul respectiv un excedent comercial de 1,6 miliarde de euro). Mai mult de jumătate din mărfuri veneau din Azerbaidjan (țară care, până la momentul în care a fost scris acest articol, fusese implicată doar punctual în conflict – când drone iraniene au lovit un aeroport secundar – și părea să fi rămas, cel puțin pentru moment, neutră). Pe locurile următoare se aflau Arabia Saudită și Israel (cu circa 200 de milioane de euro fiecare) și, la mare distanță, Emiratele Arabe Unite, cu 84 de milioane de euro. Din Iran am cumpărat în primele 11 luni ale anului precedent mărfuri doar de 26 de milioane de euro și, cel mai probabil, în 2026 valoarea lor va tinde spre zero.
În ceea ce privește tipurile de produse achiziționate din regiune, pe primele locuri se plasează combustibilii minerali (în principal din Azerbaidjan – 675 de milioane de euro și din Arabia Saudită – 190 de milioane de euro), urmați de produse chimice (în total 170 de milioane de euro) și mașini și echipamente de transport (în valoare de 95 de milioane de euro, mai mult de jumătate din Israel). De la caz la caz, în funcție de cum au fost afectate lanțurile de aprovizionare și transport, achizițiile din Orientul Mijlociu ar putea fi amânate sau înlocuite în 2026.
Din fericire, aprovizionarea României nu depinde de gazul lichefiat (GNL) din Qatar (care, cel puțin deocamdată, nu mai poate ajunge în Europa). Unii dintre europeni nu sunt la fel de norocoși: conform platformei Kpler, 30% din importurile de GNL ale Italiei, 17% din cele ale Poloniei și 8% din cele ale Belgiei veneau din Qatar.
UE, lovită mai serios
De altfel, la nivelul Uniunii Europene relațiile de afaceri cu statele din zona conflictului cântăresc în general mai greu decât o fac în economia autohtonă. De exemplu, cele șase state membre ale Consiliului de Cooperare al Golfului (GCC, adică Arabia Saudită, Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar și Emiratele Arabe Unite) sunt pe locul al șaselea în rândul partenerilor comerciali ai UE. În 2024 europenii au exportat în țările GCC produse totalizând aproape 100 de miliarde de euro, pe primele locuri situându-se mărfuri din categoria „mașini și aparate, echipamente electrice”, urmate de produse chimice și mijloace de transport. La rândul nostru, am importat de acolo în valoare de 62 de miliarde de euro, trei sferturi din valoare fiind reprezentată de petrol, gaze naturale și alte produse ale industriei extractive. În ceea ce privește schimbul de servicii, firmele din UE au exportat de 50 de miliarde de euro și au exportat de 25 de miliarde de euro în 2023.
Israelul era, tot în 2024, pe locul 31 în rândul celor mai mari parteneri comerciali ai UE, schimburile comerciale cu statul evreu reprezentând cam 0,8% din totalul comerțului exterior al Uniunii. De cealaltă parte, UE este de departe cel mai mare partener comercial al Israelului, acoperind circa o treime din comerțul extern al acestei țări. În cifre, europenii au exportat în valoare de 26,7 miliarde de euro, două cincimi din total fiind reprezentant de mașini și echipamente de transport, iar o cincime de produse chimice. În același an am importat din Israel mărfuri de aproape 16 miliarde de euro, cam cu aceeași structură cu cea a exporturilor: aproape 45% din total fiind mașini și echipamente de transport, iar aproape 20% fiind produse chimice.
În ceea ce privește relația comercială cu Iranul, în 2024 statele UE au exportat acolo produse în valoare de 3,7 miliarde de euro și au importat de 0,8 miliarde, ceea ce reprezintă un excedent semnificativ de circa 2,9 miliarde de euro pe an. Care, cel mai probabil, va fi total pierdut pentru cel puțin o perioadă.
Investiții în primejdie
Nu trebuie uitat că interesele firmelor europene în zonă sunt mai mari decât simplele parteneriate comerciale: în 2023, valoarea investițiilor străine directe (ISD) ale Uniunii Europene în țările GCC depășea 235 de miliarde de euro. La rândul lor, statele din Golf investiseră 215 miliarde de euro în Uniune. În același timp, investițiile directe ale companiilor UE în Israel treceau de 72 de miliarde de euro în 2023.
Dincolo de pericolul fizic efectiv reprezentat de bombele și dronele iraniene (daunele produse de acestea nefiind acoperite de nici un fel de asigurare), afacerile europene din zonă riscă perturbări și chiar opriri ale activității, mai ales în cazul celor din zona petrol și gaze. „Printre cele mai expuse companii sunt TotalEnergies, cu 29% din producție, și Shell, cu circa 20% din producție având loc în țări din Orientul Mijlociu”, explică analiștii de Jefferies.
