În 1996, Horia Alexander Enciu oferea gratuit două robinete primului său client, pentru a-l convinge să testeze produse aproape necunoscute pe piața locală. 30 de ani mai târziu, este implicat în trei companii cu afaceri cumulate de peste 51 de milioane de euro. Drumul său a pornit din comerț, a continuat în producție și a ajuns la o mare fabrică ridicată printr-o investiție de 20 de milioane de euro.
Horia Alexander Enciu și-a început drumul antreprenorial după ce a lucrat în Germania, în vânzări de robinete și armături pentru gaze. În 1996, a înființat Industrial MD Trading (IMD), într-o Românie marcată de instabilitate economică. Primul client a fost Distrigaz Sud, iar comanda a venit după o perioadă de testare.
„Le-am oferit gratuit două robinete, de tipuri diferite, pentru a le testa, monta în rețea și evalua performanțele. După câteva luni ne-au sunat și au vrut să comande robinete cu sferă, care până atunci nu erau utilizate în rețeaua de distribuție a gazelor”, își amintește antreprenorul.
Primii bani au venit după doi-trei ani. În 1999, Enciu a început să vândă și țeavă din oțel produsă în Germania, gata izolată anticoroziv, o noutate pe piața românească.
„Mă consider cel care a introdus aceste produse pe piața românească, iar astăzi, dacă ne uităm la licitațiile din domeniul gazelor naturale, robinetele cu sferă și țeava gata izolată anticoroziv au devenit produse standard. De aceea, decizia de a investi în Hatboru România, o fabrică de țeavă din oțel cu posibilitatea de a realiza și izolarea anticorozivă, a fost un pas firesc, o continuare a activității comerciale începute în 1999”, mărturisește acesta.
De la comerț la producție
După anii de comerț, Enciu s-a implicat direct în producție, pentru a construi afaceri care să poată fi transmise mai departe. „Mi-am dorit să construiesc ceva care să poată fi transmis următoarei generații, în încercarea de a reînființa o tradiție distrusă de comunism. Am început în comerț, dar, la un moment dat, am considerat că o afacere în producție are picioare mai solide, are mai multă substanță și poate fi mai ușor transferată către următoarea generație”, spune Horia Alexander Enciu.
Primul pas a fost UPRUC CTR, producător de fitinguri de sudură și vase sub presiune din oțel, o fabrică cu o istorie de aproape jumătate de secol. „Pentru mine, misiunea este, în primul rând, să păstrăm și să ducem mai departe această fabrică și ceea ce știu să facă oamenii de aici. Facem produse care ajung în industrii unde nu îți permiți să faci compromisuri la calitate, de la gaze și petrochimie până la instalații industriale și energie”, adaugă acesta.
Mai târziu, Enciu și un partener au dezvoltat Hatboru România, fabrica de țeavă sudată elicoidal din Giurgiu. Unitatea realizează și acoperiri anticorozive, continuând în producție activitatea începută în 1999.
Cele trei companii au avut modele diferite de finanțare, dar s-au dezvoltat fără împrumuturi bancare. „Mă mândresc cu faptul că nici la IMD, nici la UPRUC și nici la Hatboru nu am avut nevoie de credite bancare. Am crescut organic, din surse proprii. Investițiile de început au fost diferite. La IMD am pornit cu un capital financiar mic și cu credit furnizor. La UPRUC am cumpărat societatea și am avut o politică de distribuire a dividendelor, cu care am ajuns la un nivel de lichidități care ne-a permis să trecem prin perioade dificile fără presiunea creditelor. La Hatboru România vorbim despre o investiție inițială de 20 de milioane de euro, realizată prin aportul celor doi acționari”, spune Horia Alexander Enciu.
Businessuri cu ritmuri diferite
În 2025, IMD a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 23,8 milioane de euro, UPRUC CTR a ajuns la 10,3 milioane de euro, iar Hatboru România la circa 17,05 milioane de euro. Împreună, cele trei companii au avut aproximativ 420 de angajați.
Rezultatele au evoluat diferit. Hatboru România a crescut cu 186%, iar numărul angajaților a urcat de la 55 la 141. UPRUC CTR, cu 75-80% din vânzări pe piața intracomunitară, a scăzut cu 16,4%, pe fondul reducerii investițiilor industriale din Europa. În România, cererea vine mai ales din proiectele pentru apă și canalizare, gaze sau termoficare. Exportatorii resimt însă încetinirea industriei europene. „Principala provocare a industriei nu este lipsa de oportunități, ci absența unei predictibilități investiționale și de reglementare, pe termen lung, care să asigure continuitatea fluxurilor de producție”, explică Horia Alexander Enciu. Indiferent de provocări, strategia este clară: deși au trecut aproape trei decenii de la lansarea primului business, antreprenorul nu se gândește la un exit. Direcția rămâne dezvoltarea companiilor și pregătirea lor pentru generația următoare.
