Echilibrarea finanțelor publice este provocarea majoră ce trebuie abordată cu responsabilitate în 2025. România se confruntă cu un deficit bugetar uriaș, cu o creștere a costurilor cu datoria publică și cu o economie încetinită care riscă poate chiar intrarea în recesiune. Este esențial ca guvernul să adopte politici publice și măsuri fiscale echilibrate, care să nu împovăreze și mai mult economia.
Reechilibrarea bugetară trebuie să fie graduală și bine planificată, evitând măsurile populiste cu efecte negative pe termen lung. Una dintre cele mai mari greșeli pe care guvernul ar putea să le facă este să impună măsuri cu efecte imediate, dar cu consecințe negative pe termen lung, căzând astfel într-o așa-zisă capcană a efectului de bumerang al propriilor măsuri. Lăcomia de a rezolva rapid problemele fiscale poate conduce la politici ce par soluții salvatoare pe termen scurt, dar care se transformă în veritabile capcane pe termen lung. Efectul de bumerang al acestor măsuri poate deveni devastator, afectând nu doar economia, ci și stabilitatea socială.
Un exemplu al acestor măsuri cu efect de bumerang este creșterea excesivă a taxelor și impozitelor, supra-împovărarea regimului fiscal. La prima vedere, majorarea taxelor și impozitelor poate părea o soluție rapidă pentru creșterea veniturilor bugetare. Dar o creștere abruptă a sarcinilor fiscale descurajează investițiile, deoarece companiile și investitorii devin reticenți să își plaseze capitalul într-o economie caracterizată de o povară fiscală excesivă. Această frână pusă investițiilor se traduce, în final, printr-un ritm mai lent de dezvoltare economică și printr-o scădere a numărului locurilor de muncă disponibile. Iar pe termen mediu și lung, statul ajunge să colecteze mai puțin la bugetul public de la o economie pe care singur a împins-o pe o pantă descrescătoare.
În mod similar, reducerile bruște ale cheltuielilor de capital, deși pot părea necesare pentru a reduce deficitele bugetare, pot avea consecințe nefaste pe termen lung. Cheltuielile de capital sunt un factor de dezvoltare economică; investițiile publice strategice în infrastructură, educație, sănătate și în tehnologiile moderne ce contribuie la tranziția energetică sunt prioritare pentru stimularea creșterii economice și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor, sunt motoarele unei economii sustenabile. Este esențial ca guvernul să adopte politici fiscale echilibrate, care să nu descurajeze investițiile și să nu afecteze negativ sectoarele esențiale ale economiei.
Prosperitatea națională și a cetățenilor nu poate fi obținută prin „heirupism” de politici publice, dezmăț bugetar și lăcomie fiscală. Bugetul public trebuie curățat de cheltuielile inutile sau ineficiente. Aceasta include eliminarea subvențiilor nejustificate, limitarea cheltuielilor administrative și aplicarea unor standarde stricte de cost în toate achizițiile publice, de la fiecare administrație publică comunală până la cea mai înaltă autoritate statală.
România are nevoie de eficiență în administrație. Reducerea numărului de angajați din administrație și alinierea salariilor la performanță sunt măsuri esențiale. Un aparat administrativ supradimensionat sufocă resursele publice și afectează și percepția cetățenilor asupra modului în care este utilizat bugetul statului.
În concluzie, guvernul trebuie să evite tentația măsurilor fiscale pripite și să adopte strategii pe termen ceva mai lung, care să asigure stabilitatea și dezvoltarea sustenabilă.
Pe scurt, trebuie să se ferească de capcana efectului de bumerang.
