Modificarea legii RCA (asigurarea auto obligatorie) incită din nou părțile implicate la discuții aparent interminabile despre efectele pe care le vor avea noile paragrafe din lege. Disputa a apărut la momentul intrării proiectului de lege în Camera Deputaților și se referă în principal la posibilitatea ca asigurații să fie nevoiți să achite o parte a reparației mașinii dacă suma facturată de service este mai mare decât cea stabilită de asigurător.
Proiectul din Parlament transpune în legislația românească o directivă europeană privind asigurările de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare. Printre amendamentele introduse se află cel care stabilește „costuri de piață” ale reparațiilor. Totodată, se mai stabilește că valoarea despăgubirii va fi stabilită între păgubit și asigurător, deși aceștia nu sunt experți capabili să evalueze daunele. În fapt, valoarea reparațiilor făcute de ateliere și evaluările asiguratorilor reprezintă principalul diferend dintre service-uri și asigurători. Pe de o parte, asigurătorii acuză valoarea exagerată a reparațiilor, pe de altă parte atelierele acuză neplata sau plata parțială a reparațiilor.
Un amendament introdus care ar putea rezolva o bună parte a problemei este cel care prevede ca reparațiile să se facă doar în service-uri cu care asiguratorul are convenții semnate. Stabilirea unui set de bune practici între asiguratori și atelierele de reparații ar rezolva cel puțin parțial problema despăgubirilor. Printre modificările introduse mai este și limitarea sumei pe care un asigurător o poate achita direct păgubitului pentru reparații în regie proprie la 4.000 de lei (la Senat, limita era de 2.000 de lei). Ideea din spatele limitării este că oamenii au tendința de a face reparații importante cu piese neconforme, care pun ulterior în pericol autoturismul, dar și ceilalți participanți din trafic.
Un alt amendament controversat este cel care elimina acordarea mașinii de înlocuire pe perioada reparațiilor dacă în familia păgubitului se mai află un vehicul. Nu este clar cum ar putea un atelier de reparații să verifice dacă păgubitul care declară că nu are altă mașină în familie minte. Dar este evident că se încearcă reducerea cheltuielilor cu accidentele, astfel încât să scadă povara financiară a asigurătorilor. Probabil, ar fi bine dacă s-ar găsi soluții pentru mai puține accidente, ceea ce ar reduce substanțial problemele asigurătorilor.
Intepretarea legilor
„Costurile de piață” din amendament sunt definite ca fiind „prețurile/costurile finale de vânzare ale operatorilor economici autorizați, obținute pe baza cererii și ofertei, la care orice persoană are acces neîngrădit atunci când intenționează să achiziționeze un bun sau un serviciu și pe care aceasta se angajază se le suporte la achiziția unui bun sau la efectuarea unui serviciu.” Cum nu este explicat ce se întâmplă în cazul în care apar diferențe de prețuri, se poate interpreta că păgubitul va fi obligat să achite personal diferența. Cel puțin așa interpretează Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (COTAR): „Prin acest articol, păgubiții RCA nevinovați de producerea unui accident vor fi obligați să suporte o coplată din propriul buzunar pentru a acoperi costurile reparațiilor către unitățile reparatoare, ceea ce este contrar principiului reparării integrale a prejudiciului și a asigurării RCA.”
Uniunea Naţională a Societăţilor de Asigurare şi Reasigurare din România (UNSAR) a răspuns transmițând că nu va exista nicio coplată din partea păgubiților, fiind o măsură contrară principiului recuperării integrale a prejudiciului și a asigurării RCA. Reprezentanţii companiilor de asigurări au precizat că preţul de piaţă nu poate fi decât acela obţinut prin cerere şi ofertă şi este cel pe care o persoană fizică sau juridică îl acceptă (asigurătorul RCA sau persoana prejudiciată) şi se angajează să îl suporte. Fără a există o coplată sau o altă formă de plată din partea păgubitului.
Referitor la stabilirea cuantumului despăgubirii prin convenție între asigurător și păgubit, UNSAR face precizarea că „în realitate, propunerile la proiectul de lege valorizează dreptul pozitiv naţional tradiţional care ţine seama de specificitatea asigurărilor de răspundere civilă în general şi a celei de răspundere civilă auto (RCA), respectiv că despăgubirea se stabileşte prin convenţie încheiată între asigurat, terţa persoană prejudiciată şi asigurător. Revenirea la acest principiu de stabilire a despăgubirii prin convenţie între asigurător şi persoana prejudiciată reiese din nevoia de a crea un echilibru prin aplicarea regulilor economiei de piaţă în formarea preţurilor de reparaţii şi de închiriere.”
Totodată, convenţiile încheiate cu unităţile reparatoare ar putea simplifica, eficientiza şi oferi transparenţă în tot procesul de despăgubire, la preţuri de piaţă corecte şi negociate în interesul atât al plătitorilor de prime de asigurare, cât şi al persoanelor prejudiciate. „Inclusiv Consiliul Concurenţei a recomandat, în repetate rânduri, ca legislaţia RCA să prevadă existenţa de convenţii între asigurători şi unităţile reparatoare”, transmite UNSAR.
