România este o țară care trăiește de pe o zi pe alta și nu are resurse să se gândească la generațiile viitoare. Lipsa de viziune sistemică și de politici strategice interne și externe, decalajele acumulate și restrângerea capacității administrative și de bună guvernanță pot fi remediate doar dacă avem un proiect de țară multigenerațional, este de părere Daniela Nemoianu, membru al consiliului director Rethink România, un think thank care are ca scop tocmai crearea unui astfel de proiect de țară.
Cu o experiență de peste 20 de ani în consultanță în afaceri și management în cadrul Big4 în România și Europa Centrală și de Est, Daniela Nemoianu este avocat, membru în Consiliul de Supraveghere al Grupului Erste BCR și în Consiliul de Administratie al Holde Agri Invest. Este susținător activ al unor inițiative strategice de transformare a societății românești și face parte din Consiliile directoare ale ReThink România, Teach for România si AmCham.
În opinia acesteia, sistemul nostru fiscal este „un Frankenstein cu picioare de lut”, peticit peste tot. Iar mediul de afaceri are nevoie de predictibilitate, nu poate face „slalom printre grenade”.
Income: Care este tema principală a summit-ului Rethink din acest an?
D.N.: Rethink România este o inițiativă a unui grup de antreprenori români, un think-tank dedicat transformării României într-o țară în care iubim să trăim, noi și copiii noștri – o platformă deschisă de idei, dezbateri interactive și soluții pe termen lung. Considerăm necesară creșterea calității discursului public în domeniul demografiei, educației și al schimbării mentalității, precum și preluarea de modele de bună practică și utilizarea cercetării bine fundamentate în elaborarea politicilor publice. Rethink își propune să acționeze ca un catalizator și integrator pentru formarea unei comunități dedicate transformării României. Suntem la ediția a doua a ceea ce ne dorim să devină Davosul României, tema centrală de lucru fiind Capitalul uman în vremea inteligenței artificiale.
Income: Care sunt principalele teme pe care România ar trebui să le rezolve în următorii 30 de ani?
D.N.: Realitatea globală și analizele de specialitate macro-economice indică vectori extrem de puternici, precum urbanizarea masivă, cu accent pe metropolele inteligente, impactul indicilor demografici -cu referință la țări precum China, India etc, dar și revers în ceea ce privește țările Uniunii Europene -, tsunami-ul tehnologic cu proiecție pe inter-conectivități extinse, dar și provocări critice precum schimbările climatice, conflictele armate, criza profundă a resurselor și modificarea centrelor de putere economică. Local, au trecut 16 ani de când România a beneficiat de alinierea unui vector de strategie națională în contextul aderării la Uniunea Europeană. Niciun alt proiect integrat la nivel național nu a mai prins contur între timp, lăsând țara expusă factorilor de eroziune pe multiple planuri.
Dacă astăzi singura constantă pe care putem paria este schimbarea permanentă accelerată și poli-criza, atunci avem nevoie de repere solide și competitive pentru a progresa în condiții sustenabile pe termen lung. România este o componentă a acestei matrici în transformare și nu poate face abstracție de tendințele care se conturează. Provocările cronice, precum cultura reactivă a imediatului, corupția, lipsa de viziune sistemică integrată și de politici strategice interne și externe, decalajele acumulate și restrângerea capacității administrative și de buna guvernanță pot fi remediate doar prin calibrarea unui Proiect de Țară Multigenerațional, a unei direcții de dezvoltare modernă și a unor priorități competitive care să țină cont de valorile naționale și de interesele strategice ale țării pe termen lung, precum și de asumarea unui rol proeminent si credibil articulat în formula euro-atlantică și regională.
Income: Care sunt temele cele mai sensibile când vine vorba de fiscalitate?
D.N.: Sunt multe teme fiscale complexe, unele agravate, cum ar fi instabilitatea legislativă, cea mai slabă rată de colectare a TVA din Uniunea Europeană – 9 miliarde de euro TVA necolectat, practic jumătate din deficitul bugetar anual – sau ritmul lent de digitalizare a ANAF, dar și lipsa unor politici fiscale integrate sistemic cu o viziune economică și socială pe termen lung. Separat, este de semnalat îngrijorarea cu privire la datoria publică a României care a explodat în ultimii ani, fără să regăsim un impact notabil în creșterea capacității administrative a autorităților publice sau a calității serviciilor publice, implementarea de proiecte strategice viabile economic sau o mai bună calitate a vieții marii majorități a românilor, mai ales în ceea ce privește educația și sănătatea.
Income: Ce responsabilitate avem pentru generațiile de peste 30 de ani?
D.N.: Dincolo de domeniile de specializare, de preocupările profesionale și de proiecte concrete, fiecare are o voce și un rol valoroase în ansamblul contribuțiilor aliniate spre o societate mai responsabilă, inclusivă și modernă. Contextul actual ne îndeamnă la transformări continue, curaj pentru solutii noi, mai multă întelepciune și acțiune în comunități cu valori și viziuni comune. Sunt multe puncte de presiune fără precedent pentru care nu avem rețete prestabilite sau rezolvări miraculoase imediate, doar puterea de a proiecta și a ne asuma schimbări pe termen lung.
Transformarea României poate veni doar din construcția unui proces deschis și onest, prin cooptarea și integrarea vectorilor relevanți. Metodologia implică schimbarea mentalității centrate pe interese divergente și se bazează pe identificarea valorilor comune, a țintei strategice vizionare și a obiectivelor prioritare. Pentru a putea căpăta tracțiune, un astfel de concept este construit pornind de la un exercițiu democratic participativ, avansat si echilibrat, în beneficiul cetățenilor și al României, de identificare a viziunii identitare a viitorului nostru și a conținutului mandatului societății către politicieni și guvernanți. La fel cum construcția unei catedrale durează, și arhitectura unui astfel de reper transformațional este sofisticată și cere resurse extinse și multă perseverență.
Income: Cum ați descrie sistemul fiscal actual?
D.N.: Sistemul nostru fiscal este un Frankenstein cu picioare de lut, peticit peste tot. Iar mediul de afaceri are nevoie de predictibilitate, nu poate face slalom printre grenade, mai ales sub presiunea perma-crizelor. Avem nevoie de o viziune limpede economică și socială, pe termen lung, de o strategie de dezvoltare sustenabilă calibrată pe nevoile României, de politici economice și fiscale moderne și stabile care să fie instrumente eficiente, echitabile și coerent implementate. Măsurile reactive, menite doar să acopere parțial și temporar goluri bugetare, nu pot fi benefice economiei pe termen lung. Și implementarea PNRR, și aderarea la OCDE implică numeroase reforme structurale și fiscale, precum și întărirea capacității administrative și de execuție de proiecte de interes national, fără de care nu se poate vorbi despre performanță economică, guvernare transparentă și echitate socială. În același timp, absorbția fondurilor europene nu este un scop în sine, ci ar trebui să fie un instrument de implementare sistemică a unor politici publice, pe criterii de priorități, viabilitate economică și impact sustenabil.
Income: Care ar fi primele teme de reformă din sistemul bugetar-fiscal pe care le-ați implementa imediat?
D.M.: Avem nevoie de un management modern al datoriei publice și de mecanisme solide de echilibrare a dublului deficit, eficientizarea cheltuielilor publice și prioritizarea și programarea multi-anuală a investițiilor publice, dar și reglarea situației obligațiilor fiscale restante ale companiilor de stat neperformante, combaterea marii evaziuni fiscale și reducerea birocrației prin procese transparente și e-guvernare reală.
Income: Ce face sau nu face mediul de afaceri pentru a întări sustenabilitatea economică a României?
D.N.: România a înregistrat o creștere economică spectaculoasă, însă vulnerabilizată de multe fracturi sistemice de la dublul deficit cronic, gradul de îndatorare ineficient, populația activă în scădere (am pierdut mai mult de 1 milion de români la fiecare 10 ani după Revoluție), accesul inechitabil la educație și sănătate de calitate, aparatul statal supradimensionat si ineficient, la discrepanțele între diverse regiuni și ilegalitățile persistente asupra mediului. Creșterea PIB nu se regăsește deocamdată în dezvoltarea sustenabilă a societății și într-un nivel general de trai mai bun. Mediul de afaceri, în special capitalul românesc, și-a dovedit capacitatea de inovare, reziliența și competitivitatea într-un context regional și global extrem de provocator, devenind în același timp mult mai solidar și responsabil social, acționând ca un sistem imunitar capabil să genereze schimbare și impact.
Cred că transformarea în bine a României se întâmplă când fiecare dintre noi se implică solidar pentru realizarea idealurilor comune de progres și bine general pe termen lung, pentru a dezvolta, apăra și transmite mai departe generațiilor viitoare capitalul natural, economic si cultural, tradițiile și valorile.
