Schimbările climatice nu generează doar pierderi economice tot mai mari, ci și o cerere uriașă pentru soluții capabile să protejeze vieți, proprietăți și economii. Clădiri care pot rămâne locuibile în timpul valurilor de căldură, rețele electrice capabile să funcționeze în condiții meteorologice extreme, microrețele și baterii care asigură autonomia infrastructurii critice – iată doar câteva dintre soluțiile din noua economie a rezilienței, supranumită „the business of doom”.
Expresia poate sugera un profit cinic obținut de pe urma catastrofelor. În realitate, produsul acestei industrii nu este dezastrul, ci reducerea pierderilor și șansa de a transforma vulnerabilitatea climatică într-un avantaj industrial și într-un motor de inovare. „Europa continuă să fie lider mondial în dezvoltarea soluțiilor și tehnologiilor pentru reziliență climatică. Aceste soluții vor crea o piață uriașă și oportunități majore de afaceri, iar noi trebuie să ne asigurăm că suntem bine poziționați pentru a beneficia de ele. Unii numesc acest domeniu <<the business of doom>>. Este adevărat că există aici și o anumită doză de oportunism, dar cererea va fi enormă”, a spus Kurt Vandenberghe, directorul general al Direcției Generale Politici Climatice a Comisiei Europene – DG CLIMA.
El a adăugat că tot mai mulți politicieni și cetățeni înțeleg că acțiunea climatică nu mai înseamnă doar protejarea climei. De altfel, europenii susțin acțiunea climatică: 85% consideră schimbările climatice o problemă gravă. Totodată, 77% cred că pagubele produse de schimbările climatice vor costa mai mult decât tranziția verde, iar 88% susțin investiții sporite în energie regenerabilă și eficiență energetică, după cum au arătat datele unui sondaj publicat în 2025 de Comisia Europeană.
Fenomenele extreme devin noul „normal”
Efectele schimbărilor climatice sunt deja vizibile, iar unele nu mai pot fi evitate. În consecință, economiile trebuie să facă simultan două lucruri: să reducă emisiile și să se pregătească pentru o climă mai ostilă. „Trebuie să fim conștienți că Europa este continentul care se încălzește cel mai rapid din lume și că nu suntem pregătiți. Oamenii trebuie să înțeleagă că fenomenele meteorologice pe care astăzi le numim «extreme» vor deveni, la un moment dat, noua normalitate. Prin urmare, trebuie să facem tot ce putem pentru a fi mai bine pregătiți și, în același timp, să continuăm acțiunile climatice pentru reducerea emisiilor”, avertizează Kurt Vandenberghe.
În Europa, semnalele sunt deja alarmante. Prima Evaluare europeană a riscurilor climatice, realizată de Agenția Europeană de Mediu, identifică 36 de riscuri majore care amenință securitatea energetică și alimentară, ecosistemele, infrastructura, resursele de apă, sănătatea populației și stabilitatea financiară. Multe dintre acestea au ajuns deja la niveluri critice și pot deveni catastrofale în lipsa unor acțiuni urgente. Cele 36 de riscuri pot fi privite însă și dintr-o perspectivă economică: fiecare creează o nevoie de protecție și, implicit, o cerere pentru servicii, tehnologii și investiții.
O piață europeană de zeci de miliarde de euro pe an
Nu există încă o estimare universal acceptată a dimensiunii pieței europene a rezilienței climatice. Un indicator de piață este necesarul de investiții pentru adaptare și atenuare, iar estimările variază de la zeci de miliarde de euro anual la peste 100 de miliarde.
Potrivit unui studiu din ianuarie 2026 comandat de DG CLIMA și finanțat prin programul Horizon Europe, Uniunea Europeană, statele membre și sectorul privat trebuie să mobilizeze aproximativ 70 de miliarde de euro anual, până în 2050, pentru adaptarea la schimbările climatice, reducerea expunerii la riscuri tot mai severe și consolidarea rezilienței economice și sociale. Tipurile și amploarea investițiilor necesare variază semnificativ între statele membre, în funcție de caracteristicile specifice fiecărei țări. România ar avea nevoie de aproximativ 2 – 2,15 miliarde de euro anual pentru adaptarea la schimbările climatice până în 2050. Deși suma este considerabilă, costul inacțiunii este mult mai mare: fenomenele meteorologice și climatice extreme au provocat în UE pierderi economice de peste 800 de miliarde de euro între 1980 și 2024, dintre care peste 208 miliarde de euro numai în ultimii patru ani, potrivit estimărilor Agenției Europene de Mediu (AEM).
AEM indică agricultura, energia și transporturile printre sectoarele cele mai vulnerabile la schimbările climatice. „Creșterea rezilienței climatice a acestor sectoare ar putea necesita investiții anuale estimate între 53 și 137 de miliarde de euro până în 2050 și între 59 și 173 de miliarde de euro până în 2100, în funcție de scenariul privind evoluția emisiilor. În prezent, finanțările deja angajate pentru aceste sectoare sunt estimate la numai 15–16 miliarde de euro pe an”, a precizat AEM, în raportul „Creșterea rezilienței climatice în agricultură, energie și transporturi: ce investiții sunt necesare și ce beneficii vor genera?”.
Oportunități de afaceri în noua economie a rezilienței
Piața nu va fi formată dintr-o singură categorie de produse sau dintr-un număr limitat de companii specializate. Reziliența va fi integrată treptat în aproape fiecare investiție majoră, de la construcția unei fabrici până la modernizarea unei rețele electrice sau acordarea unui credit ipotecar.
Iată câteva exemple de soluții și servicii pentru care va crește cererea:
Inteligență climatică – Modele predictive, AI, prognoze hiperlocale, hărți de risc, imagini satelitare, digital twins și monitorizare în timp real
Orașe și clădiri – Materiale rezistente la căldură, acoperișuri reci, izolare, drenaj urban, suprafețe permeabile, spații verzi și sisteme eficiente de răcire
Energie – Microrețele, baterii, automatizare, senzori, cabluri și stații protejate împotriva inundațiilor, incendiilor și temperaturilor extreme
Apă – Detectarea pierderilor, reutilizarea apei, irigații inteligente, desalinizare și soluții pentru gestionarea secetei
Agricultură – Semințe rezistente, monitorizarea solului, prognoze, irigații eficiente
Incendii și inundații – Sisteme de avertizare, drone, senzori, pompe, bariere mobile, materiale ignifuge și modelare predictivă
Sănătate – Monitorizarea stresului termic, avertizarea populațiilor vulnerabile, răcirea clădirilor și adaptarea unităților medicale
Soluții bazate pe natură – Refacerea turbăriilor, zonelor umede, pădurilor și barierelor naturale de protecție costieră
Finanțe și asigurări – Scoring climatic, evaluarea activelor, obligațiuni pentru reziliență climatică și finanțare condiționată de măsuri de adaptare
Securitate și apărare – Baterii, autonomie energetică, microrețele, sisteme independente de comunicații și tehnologii cu utilizare civilă și militară.
Măsurile de adaptare la schimbările climatice pot contribui, în același timp, și la reducerea emisiilor și creșterea securității energetice. De pildă, extinderea transportului public electrificat, infrastructura verde și sistemele inteligente de trafic reduc consumul de combustibili și energie. Investițiile în clădiri eficiente și reziliente protejează populația în timpul valurilor de căldură și al furtunilor, reducând simultan consumul de energie și emisiile.
Prima verigă a noii economii a rezilienței este informația climatică. Băncile, fondurile de investiții, dezvoltatorii imobiliari, operatorii de infrastructură și asigurătorii vor avea nevoie de modele care estimează riscul pe durata de viață a activului. Cât de expusă va fi o clădire la căldură sau inundații peste 20 de ani? Va dispune o fabrică de suficientă apă? Poate un parc fotovoltaic sau eolian să reziste unor fenomene mai intense? Cum va afecta seceta producția hidroenergetică? Poate fi întrerupt un lanț de aprovizionare de incendiile sau inundațiile dintr-o altă regiune? Răspunsurile la asemenea întrebări creează o piață pentru date climatice, inteligență artificială, consultanță, modelare financiară și evaluarea activelor.
În acest context, tehnologiile digitale și soluțiile bazate pe date, susținute de inteligența artificială, devin tot mai importante pentru adaptarea climatică.
Șase tehnologii esențiale pentru adaptarea climatică
În raportul Innovation and Adaptation in the Climate Crisis: Technology for the New Normal (2024), Forumul Economic Mondial identifică șase tehnologii digitale și bazate pe date care pot juca un rol esențial în adaptarea la schimbările climatice. Acestea pot îmbunătăți evaluarea riscurilor, proteja lanțurile de aprovizionare, susține intervențiile în situații de urgență și accelera dezvoltarea unei noi generații de soluții climatice.
Inteligența artificială permite realizarea unor modele meteorologice și climatice mai precise, prin analiza unor volume uriașe de date. Aplicațiile sale merg de la sisteme inteligente de canalizare, care pot preveni inundațiile în timpul ploilor abundente, până la dezvoltarea culturilor rezistente la secetă.
Dronele, dotate cu camere și senzori, pot monitoriza sursele de apă, terenurile agricole, pădurile și infrastructura expusă. După producerea unui dezastru, ele pot identifica rapid comunitățile afectate din zone greu accesibile și pot sprijini operațiunile de căutare și salvare.
Observarea Pământului, prin sateliți, stații meteorologice și alte tehnologii de monitorizare la distanță, oferă informații despre topirea gheții, resursele de apă, secetă, incendii sau furtuni. Datele sunt esențiale atât pentru înțelegerea schimbărilor climatice, cât și pentru sistemele de avertizare timpurie.
Calculul avansat, inclusiv supercomputerele și, în perspectivă, computerele cuantice, poate crește viteza și precizia modelării climatice. Astfel, cercetătorii pot simula mai bine evoluția vremii și pot analiza scenarii complexe, dificil de procesat cu tehnologiile tradiționale.
Internetul lucrurilor (IoT) conectează senzori și dispozitive care monitorizează în timp real temperatura, calitatea aerului, nivelul apei sau apariția incendiilor. Atunci când detectează un pericol, sistemele pot transmite automat alerte populației și serviciilor de urgență.
Realitatea augmentată și cea virtuală pot simula efectele schimbărilor climatice și pot ajuta autoritățile, companiile și comunitățile să testeze diferite scenarii de răspuns. Aceste tehnologii pot fi folosite pentru instruire, planificare și pentru înțelegerea mai clară a riscurilor viitoare.
Împreună, aceste soluții pot schimba adaptarea climatică dintr-un proces reactiv, aplicat după producerea dezastrelor, într-un proces bazat pe anticipare, prevenție și decizii informate.
În fața riscurilor tot mai mari, răspunsul nu este pesimismul, ci acțiunea. Trebuie să fim „climate doers”, adică oameni care acționează pentru limitarea efectelor schimbărilor climatice, nu „climate doomers”, cei care văd doar scenarii catastrofale, după cum a subliniat șeful DG CLIMA.
