După câțiva ani de flexibilitate, cu lucrul de la distanță fiind regula în majoritatea corporațiilor, angajații au început să se întoarcă treptat la birou. Unii în sistem hibrid, alții în fiecare zi. De la nevoia de socializare la scăderea eficienței și de la presiunile proprietarilor de clădiri la deprofesionalizare, tot soiul de argumente au fost utilizate pentru a pune stop singurului rezultat pozitiv al pandemiei.
În timpul crizei COVID și imediat după asta, zonele unde sunt concentrate cele mai multe clădiri de birouri din București (Aviației-Pipera, Victoriei-Buzești ori Grozăvești-APACA) păreau aproape abandonate. „Țin minte că prin 2021 și chiar 2022 găseam locuri de parcare la discreție, ceea ce înainte era posibil doar dacă ajungeai înainte de ora 8 dimineața. Iar dacă veneam cu metroul erau ore în timpul zilei când stația Pipera era de-a dreptul pustie, de parcă te aflai într-un scenariu post-apocaliptic”, povestește Radu Ionescu, angajat al unei multinaționale cu sediul pe Bulevardul Dimitrie Pompeiu.
Cu marea majoritate a angajaților lucrând de acasă, și afacerile conexe au avut mult de suferit. „Din lipsă de clienți, s-au închis în perioada aia cantine, restaurante, covrigării ori magazine din zonă. În plus, și firmele care furnizau diverse servicii în blocurile de birouri, cum ar fi întreținere, curățenie sau pază, au fost nevoite să-și reducă prestațiile. Asta ca să nu mai vorbim de reducerea spațiilor închiriate. Știu că la un moment dat erau la noi în clădire câteva etaje care pur și simplu nu se mai foloseau deloc, ceea ce pusese la un moment dat în dificultate proprietarul, care avea de plătit niște rate nu tocmai mici la bancă”, își amintește bărbatul.
Revenirea la normal
Câțiva ani mai târziu, lucrurile par să se fi schimbat. Orele de vârf din trafic și din mijloacele de transport în comun par să se fi întors la nivelurile pre-pandemice, iar în zilele de lucru forfota din zonele de birouri seamănă mult cu cea de dinainte de 2020. „Este adevărat, se pare că o bună parte din oameni s-au întors la muncă. Dacă nu vin la birou chiar în fiecare zi, o fac măcar câteva zile pe săptămână. Iar asta se simte în metrou, în STB și pe stradă, dar și în afacerile din zonă. E din nou coadă la covrigi și pateuri dimineața și facem din nou mai mult de o oră din Pipera până în Chiajna, indiferent că mergem cu mașina sau cu transportul în comun”, spune Rodica Tudor, project manager într-o firmă de software din zona Șoseaua Fabrica de Glucoză.
Într-adevăr, atât numeroase dovezi anecdotice, cât și diverse studii și analize arată că, începând din 2022, tot mai mulți salariați din zona de servicii care începuseră să lucreze de acasă în timpul pandemiei s-au întors la birou, total sau în sistem hibrid. Iar cei care nu au făcut-o par a fi dispuși să o facă. Astfel, 82% dintre angajați nu ar avea nicio problemă să lucreze zilnic de la birou, dacă angajatorul ar decide aceasta, arată un studiu efectuat în vara anului trecut de Genesis Property, cele mai importante motive pentru acceptarea unei astfel de decizii fiind separarea mai bună între job și viața personală (45%) și interacțiunea cu colegii (53%). În același timp, un alt sondaj din 2024, de data aceasta de la eJobs, arăta că doar 11% din candidați își căutau un loc de muncă pentru posibilitatea de a lucra de acasă.
Motive întemeiate
Întoarcerea la birou a avut loc în unele cazuri la cererea angajatorilor, căci au existat manageri care s-au plâns că munca remote a dus, în unele situații, la scăderea eficienței, nerespectarea procedurilor, încetiniri în procesul de implementare a unor noi reguli sau reducerea colaborării și a lucrului în echipă.
Însă destui salariați par să o fi făcut chiar din proprie inițiativă, fie pentru că locuința nu le oferă confortul necesar, fie pentru a socializa. „Aproape jumătate dintre români locuiesc în locuințe supraaglomerate, ceea ce îngreunează munca la distanță. În plus, angajații care folosesc telemunca pot experimenta sentimente de izolare socială și singurătate”, explică într-un recent studiu Dana Luiza Grigorescu, doctor docent la Academia de Studii Economice din București.
În destule cazuri cei care lucrau de acasă par să fi căzut în ”paradoxul autonomiei” – nivelurile mai ridicate de flexibilitate pot avea și efecte negative, cum ar fi creșterea nivelului de stres din cauza monitorizării de la distanță a muncii și a conectivității permanente, supraîncărcarea cu schimburi de mesaje cu superiorii și colegii, tendința de a munci mai mult pentru a-și păstra privilegiul de a lucra de la distanță sau întreruperile dese din partea familiei (care duc fie la o scădere a eficienței, fie la prelungirea programului de muncă).
Opoziție dură
Nu toată lumea a acceptat revenirea la birou. „Eu le-am spus clar că nu mă întorc. Dacă vor să mai lucrez la ei, trebuie să accepte asta. Nu am de gând să pierd două-trei ore pe zi în trafic ca să fac exact același lucru pe care îl fac și acasă. Deocamdată merge și mă duc la sediu o dată la două săptămâni, ca să nu uit cum arată colegii. Dar să vedem cât mai ține”, zâmbește oarecum îngrijorată Maria, angajată a filialei din România a unui grup financiar internațional cu sediul în apropierea Palatului Cotroceni.
Și, cu siguranță, nu este singura. Asta pentru că munca de acasă s-a dovedit în numeroase cazuri ca având efecte benefice, cum ar fi flexibilitatea sporită spațială și temporală. În destule situații asta le-a permis oamenilor să aibă grijă și de copii, reducând astfel din cheltuielile cu un after-school sau o bonă. Mai pot fi menționate la capitolul efecte pozitive evitarea distragerilor de la birou, care sunt uneori de natură a reduce semnificativ productivitatea, și a aspectelor negative ale navetei. În consecință, cei care lucrează de acasă „raportează de obicei niveluri mai ridicate de satisfacție și fericire în muncă, mai puțin stres și un echilibru îmbunătățit între viața profesională și viața privată”, explică Dana Luiza Grigorescu.
Trend global
Cu toate acestea, tendința de întoarcere la locurile de muncă tradiționale pare a fi cam aceeași în toată lumea, cu majoritatea angajatorilor pârând a-și dori să-i aibă pe salariați mai aproape de ei și cu părerile în rândul celor din urmă fiind mai degrabă împărțite. Un studiu publicat anul trecut de WTW arăta că peste 60% din companiile americane aveau politici de muncă hibrid, prin care le cereau angajaților să vină la birou măcar câteva zile pe săptămână (chiar dacă doar 5% cereau prezență cinci zile din cinci), cu peste 90% din manageri susținând prezența măcar parțială la birou a subordonaților. S-a mai descoperit că doar 7% din companiile de peste Ocean mai acceptau joburi care să se desfășoare total la distanță (față de 21% cu un an în urmă), dar și că 44% din angajați erau de acord cu o revenire totală la birou, față de 41% care ar fi acceptat, dar ar fi început să-și caute un nou serviciu, și de 14% care spuneau că ar fi demisionat pe loc.
Același sondaj arăta că 48% din angajații americani, probabil cei care simțiseră avantajele muncii la distanță, erau gata să accepte o reducere medie a salariului cu 8% doar ca să nu se întoarcă la programul anterior pandemiei. Nu în ultimul rând, 8 din 10 companii spuneau că politicile de întoarcere la birou au dus la pierderea unor angajați competenți.
Una peste alta, este clar că ce părea acum cinci ani ca fiind noua paradigmă a muncii în zona serviciilor digitale s-a dovedit doar temporară și, din diversele motive menționate mai sus, se revine gradual la o situație destul de asemănătoare cu cea pre-pandemică. În același timp, cel mai probabil flexibilizarea adusă de criza COVID nu va putea fi total eliminată și, de la caz la caz, munca remote, fie ea parțială, ocazională sau ca un privilegiu acordat celor mai valoroși angajați, va rămâne printre noi și va fi utilizată în continuare ca factor de negociere pe piața muncii.
