Societatea Națională (SN) Nuclearelectrica prognozează investiții de 20 de miliarde de euro în următorii zece ani pentru creșterea capacității de producție, dar și pentru refacerea lanțului de producție nuclear pe care l-a avut România. Potrivit planului de dezvoltare al companiei aprobat recent, pe lista de priorități figurează redeschiderea unei exploatații a uraniului, construirea unei noi fabrici pentru prelucrarea lui și reluarea procesului de producere a apei grele la combinatul de la Halânga.
Toate aceste investiții sunt necesare în perspectiva punerii în funcțiune a reactoarelor 3 și 4 de la Centrala atomoelectrică de la Cernavodă. Dacă nu ne vom încurca în termene, cele două unități ar urma să fie puse în funcțiune în 2030, respectiv 2031. Proiectul constă în finalizarea construcției şi punerea în funcțiune a două unități de minimum 724 MW instalați fiecare, utilizând tehnologia nucleară de tip CANDU (acronim pentru Canada Deuterium Uranium), valoarea investiției fiind de 3,2 miliarde de euro.
Retehnologizarea fabricii de prelucrare a concentratelor de uraniu
Modernizarea, retehnologizarea și dezvoltarea fabricii de prelucrare a concentratelor de uraniu de la Feldioara, județul Brașov, este astăzi o componentă necesară pentru consolidarea securității energetice a României. Redeschiderea acestei fabrici este pusă în legătură directă cu operaționalizarea minei de uraniu Tulgheș-Grințieș din județul Neamț.
Misiunea Fabricii de prelucrare a concentratelor de uraniu – Feldioara este de a asigura menținerea echilibrului strategic al SN Nuclearelectrica privind accesul la resurse energetice nucleare primare interne și externe. Anul trecut, Executivul a atribuit SN Nuclearelectrica terenurile necesare proiectului, în suprafață totală de peste 345 de hectare. Concentratul de uraniu, importat astăzi, este procesat la fabrica de la Feldioara, după care este trimis la Fabrica de Combustibil Nuclear de la Pitești unde se produc fasciculele de combustibil pentru reactoare.
La nivelul SN Nuclearelectrica, a fost deja aprobată o strategie care presupune:
- Preluarea și punerea în etapa de exploatare în cadrul FPCU – Feldioara SRL a uzinei de purificare și conversie a concentratelor tehnice de uraniu în pulbere sinterizabilă de dioxid de uraniu;
- Transferul și operaționalizarea în cadrul FPCU – Feldioara a licenței de concesionare a activității de exploatare a minereului de uraniu Tulgheș-Grințieș;
- Adoptarea strategiei privind acoperirea necesarului de consum și a stocului intangibil de concentrate tehnice de uraniu;
- Retehnologizarea și dezvoltarea capacității de producție a noii uzine de purificare și conversie a concentratelor tehnice de uraniu în pulbere sinterizabilă de uraniu;
- Construcția și operaționalizarea uzinei de procesare mineralurgică a minereului de uraniu sub formă de concentrate tehnice de uraniu.
De asemenea, SN Nuclearelectrica vrea să dezvolte în asociere cu alte companii interesate o serie de proiecte pentru extracția și valorificarea resurselor minerale autohtone sau externe utilizate la obținerea unor materiale folosite în industria energetică nucleară (uraniu, magneziu, beriliu, grafit, zirconiu, nichel, cobalt etc).
Singura mină de uraniu a fost închisă în 2021
România a extras din 1983 minereu de uraniu din mina Crucea – Botușana, județul Suceava, pe care în 2021 am pus lacătul, iar Compania Națională a Uraniului (CNU), administratorul ei, a intrat în insolvență. Ulterior, CNU a vândut cel de-al doilea activ al său, Uzina de la Feldioara, către Nuclearelectrica, cu 29 de milioane de lei, în încercarea statului de a menține în viață acest activ. După ce a închis mina, România a fost obligată să importe concentrate de uraniu din Kazahstan și Canada. Trezirea la realitate a autorităților de la București a fost un duș rece pentru că, imediat după oprirea extracției, prețul mondial al concentratului de uraniu s-a triplat.
În luna aprilie a acestui an, Executivul a aprobat prelungirea licenței pentru exploatarea zăcământului de uraniu din perimetrul Tulgheș-Grințieș deținută de compania SN Nuclearelectrica.
Valoarea estimată a resurselor de uraniu de aici, prognoza costurilor de exploatare a acestora, precum și cuantumul anticipat al redevențelor și taxelor miniere pe care statul ar urma să le încaseze de pe urma exploatării reprezintă informații clasificate, dar putem avea o imagine de ansamblu asupra importanței proiectului. „Volumul enorm de lucrări de cercetare geologică executat pe o perioadă de circa 40 de ani a permis estimarea cantitativă a resurselor geologice a fi suficiente pentru necesarul de uraniu pentru două reactoare pe o perioadă de circa 20-25 de ani de funcționare”, se arată într-o notă a SN Nuclearelectrica pentru acționarii companiei.
Nu mai producem apă grea
O altă componentă a lanțului nuclear civil românesc era Regia Autonomă pentru Tehnologii Nucleare (RAAN) de la Drobeta-Turnu Severin. Până în 2012 aici se producea apa grea necesară pornirii reactoarelor nucleare de la Cernavodă, ulterior folosindu-se doar pentru completarea cantităților. Din cauza datoriilor acumulate, regia a intrat, la începutul anului 2016, în faliment, după ce în septembrie 2013 intrase în insolvență. În aceste condiții, Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale (ANRSPS) a preluat în anul 2020 activele, instalațiile și echipamentele necesare gestionării stocurilor de apă grea. Gestionarea stocului de apă grea nu este o operațiune ieftină, la data intrării în faliment operațiunea costând circa 12 milioane de euro pe an. Fabrica de apă grea din cadrul RAAN a fost cel mai mare producător din lume, apa grea produsă aici având şi cea mai mare concentraţie de uz nuclear (99,78%).
SN Nuclearelectrica a lansat anul acesta o licitație pentru a contracta servicii de consultanță necesare realizării analizei de tip due diligence (tehnic, financiar, mediu, resurse umane, juridic), elaborării studiului de fezabilitate și a unui studiu de fundamentare în vederea unei potențiale preluări a fluxului tehnologic de producere a apei grele de la RAAN – Sucursala Romag Prod și de la Ministerul Finanțelor/ ANRSPS/CNMAG, precum și a reoperaționalizării acestuia.
Necesarul de uraniu, creștere accelerată
Agenția Internațională pentru Energie Atomică estima, în 2024, necesarul anual la peste 100.000 de tone de uraniu până în 2040, ceea ce înseamnă practic dublarea producției de uraniu și a procesării față de nivelurile actuale. Cameco Corp din Canada și Kazatomprom din Kazahstan asigură împreună jumătate din oferta globală de uraniu.
