Europa, mult timp destinaţia preferată a marilor companii farmaceutice pentru cercetare şi dezvoltare, se confruntă acum cu presiuni din două direcţii: politicile comerciale şi de preţuri ale medicamentelor promovate de preşedintele american Donald Trump şi ascensiunea rapidă a industriei biotehnologice din China, relatează CNBC.
Industria farmaceutică este un pilon important al economiei europene, însă scăderea competitivităţii determină companiile să caute alte regiuni pentru investiţii. Problema nu este doar economică, deoarece lansarea unor medicamente esenţiale ar putea fi afectată, întrucât nivelul preţurilor şi reglementările descurajează introducerea lor pe piaţa europeană.
Potrivit analistului ING Diederik Stadig, incertitudinea din Statele Unite şi ameninţarea aplicării politicii ”naţiunii celei mai favorizate” în stabilirea preţurilor la medicamente oferă companiilor farmaceutice un instrument de negociere în relaţia cu guvernele şi autorităţile de reglementare europene. Această politică presupune ca preţul unui medicament în SUA să fie stabilit la nivelul celui mai scăzut preţ plătit de o altă ţară comparabilă.
În acelaşi timp, China a devenit un actor major în biotehnologie, motorul de inovaţie al industriei farmaceutice. Companiile farmaceutice globale privesc tot mai mult spre această ţară pentru cercetare şi pentru dezvoltarea viitoarelor medicamente de succes.
În urmă cu câteva decenii, Europa era centrul incontestabil al cercetării farmaceutice. În 1990, aproape jumătate din cercetarea şi dezvoltarea globală în domeniu avea loc în Europa, în timp ce aproximativ o treime era realizată în Statele Unite, potrivit datelor ING. În prezent, ponderea SUA a crescut la 55%, în timp ce cea a Europei a scăzut la 26%.
De ani de zile, companiile se plâng de pieţele de capital fragmentate din Europa, de lipsa unei pieţe unice pentru stabilirea preţurilor şi desfăşurarea studiilor clinice, precum şi de politicile inegale de rambursare.
Tarifele impuse de SUA şi politica de stabilire a preţurilor la nivelul ”naţiunii celei mai favorizate” au adus o presiune suplimentară asupra Europei pentru a-şi îmbunătăţi competitivitatea. Washingtonul tratează tot mai mult biotehnologia şi lanţurile de aprovizionare cu medicamente ca pe o problemă de securitate naţională, subliniind importanţa menţinerii producţiei pe teritoriul american.
China a devenit, între timp, un lider al inovării, încheind acorduri majore cu companii farmaceutice globale pentru a accesa cercetarea ştiinţifică aflată în stadii incipiente. În urmă cu zece ani, moleculele dezvoltate în China reprezentau doar 4% din pipeline-ul global de medicamente. Astăzi ele reprezintă aproape o treime, potrivit ING.
Statele Unite continuă să fie cea mai importantă piaţă pentru companiile farmaceutice, iar preţurile mai ridicate ale medicamentelor oferă un stimulent puternic pentru producţie. Un studiu al RAND Corporation din 2024 arată că preţurile medicamentelor în SUA sunt aproape de trei ori mai mari decât în alte 33 de ţări dezvoltate.
Totuşi, politica de preţuri bazată pe ”naţiunea cea mai favorizată” ameninţă marjele de profit ale companiilor, care trebuie să decidă dacă amână lansarea medicamentelor în Europa pentru a evita stabilirea unor preţuri mai mici în SUA sau dacă adoptă un preţ global unic, chiar dacă acesta este prea ridicat pentru unele pieţe.
În prezent, unele medicamente lansate în SUA nici măcar nu ajung pe piaţa europeană din cauza preţurilor mai mici, iar situaţia ar putea deveni şi mai dificilă în viitor.
Potrivit Federaţiei Europene a Industriilor şi Asociaţiilor Farmaceutice, Europa riscă să piardă teren în domeniul ştiinţelor vieţii dacă nu creşte investiţiile în medicamente noi, nu accelerează accesul pacienţilor la tratamente şi nu creează un mediu mai favorabil pentru companiile inovatoare.
Europa cheltuie aproximativ 1% din PIB pentru produse farmaceutice, comparativ cu 2% în SUA şi 1,8% în China. Cheltuielile pentru medicamente în Uniunea Europeană au rămas în mare parte stagnante timp de două decenii.
În acelaşi timp, sectorul biotehnologic european este afectat şi de fragmentarea reglementărilor. Spre deosebire de SUA, unde există centre consolidate de inovaţie precum Boston sau Silicon Valley, Europa rămâne împărţită în 27 de sisteme de reglementare diferite. Companiile biotehnologice europene primesc de cinci până la zece ori mai puţin capital de risc decât cele americane.
Există totuşi şi semne de revenire. Uniunea Europeană a propus recent o Lege privind biotehnologia, menită să simplifice reglementările, să accelereze studiile clinice şi să reducă deficitul de investiţii. Spania a devenit, de asemenea, un hub atractiv pentru cercetarea clinică datorită sprijinului guvernamental.
În plus, Uniunea Europeană a propus şi Legea privind medicamentele critice, pentru a îmbunătăţi disponibilitatea şi producţia medicamentelor esenţiale, pe fondul penuriilor apărute în timpul pandemiei de COVID-19 şi al tensiunilor geopolitice.
Analiştii spun că Europa are încă potenţialul de a redeveni un lider în domeniul farmaceutic, însă acest lucru depinde de capacitatea statelor membre de a elimina barierele interne şi de a accelera reformele necesare pentru a sprijini inovarea.
