Ca regulă generală, punerea la dispoziție de către o firmă (înregistrată în scopuri de TVA, în baza art.316 cod fiscal) a bunurilor achiziționate sau produse de către aceasta, în mod gratuit și către diverși terți, este asimilată (din punct de vedere fiscal) ca o livrare de bunuri efectuată cu plată (prin raportare la prevederile art.270 alin.(4) lit.b) cod fiscal). Pe fond, excepțiile de la regula fiscală generală sunt structurate în prevederile corelative ale art.270 alin.(8) cod fiscal, iar din conținutul normativ regăsit la lit.b) și c) al acestui text de lege rezultă că, în cadrul acestor excepții, se includ și bunurile acordate cu titlu gratuit în scop de reclamă și publicitate, în scopul stimulării vânzărilor și/sau al activităților economice, precum și în cadrul acțiunilor de sponsorizare și de protocol.
Deși implicațiile fiscale generale prevăd, în cazul bunurilor acordate cu titlu gratuit unor terți, obligativitatea de ajustare a taxei deduse inițial la achiziția/producția bunurilor respective, în circumstanțele în care bunurile sunt acordate gratuit conform celor menționate în paragraful anterior această obligativitate de ajustare a taxei nu mai intervine, conform prevederilor 304 alin.(2) lit.b) cod fiscal, dar doar în măsura în care acordarea gratuită a bunurilor pe destinațiile respective se încadrează în condițiile regăsite la pct.7 alin.(10), (11) și (12) din normele metodologice date în aplicarea art.270 alin.(8) lit.b) și c) cod fiscal.
Deși textele de lege incidente în cauză nu sunt susceptibile, pe fond, a fi supuse unor interpretări contradictorii, fiind destul de clare și de explicite în acest sens, la operaționalizarea efectivă a acestora în practica fiscală de zi cu zi pot apărea riscuri fiscale în raport de întocmirea sau nu a documentelor suport cu rol justificativ în vederea calificării fiscale în sine a respectivelor categorii de operațiuni (în speță, de reclamă și de publicitate, de sponsorizare, de protocol etc.)
În vederea diminuării riscurilor de retratare fiscală în eventualitatea unei inspecții fiscale (privind neadmiterea la deductibilitatea fiscală fie la nivelul cheltuielilor, fie al taxei aferente sau chiar al recalificării fiscale a acordării gratuite a acestor bunuri ca și avantaje salariale în natură sau, după caz, venituri din dividende sau din alte surse) se impune identificarea și delimitarea scopului acordării în mod gratuit a acestor bunuri. Acest fapt atrage de la sine necesitatea îndeplinirii cumulative a unor cerinte de natură formală (privind întocmirea scriptică a unor înscrisuri care să aibă calitatea de document justificativ în cauză), precum și a probării în fapt a unor criterii de fond, care se raportează atât la caracterul real, efectiv al acestor cheltuieli, cât și la substanța economică a unor astfel de tranzacții.
În cazul specific al bunurilor acordate gratuit în scop de reclamă și de publicitate sau de stimulare a vânzărilor, sub raportul relevanței stării de fapt fiscale, trebuie să existe o legătură obiectivă de cauzalitate între tipul de bunuri acordate în mod gratuit clienților (în cadrul acestor acțiuni de promovare si de stimulare a vânzărilor) și bunurile pe care societatea le comercializează în mod uzual către clienții săi. În subsidiar, pentru a aduce un plus de consistență în justificarea substanței economice a operațiunilor în cauză, nu este de neglijat nici dacă poate fi stabilită o corelație directă între efectuarea acestor cheltuieli și creșterea ulterioară a cifrei de afaceri a firmei, ca urmare a acestei promovări. De asemenea, nu trebuie omis nici faptul că aceste proceduri de stimulare a vânzărilor trebuie să se raporteze și la prevederile OUG nr. 99/2000, privind comercializarea în piață a bunurilor și serviciilor, cu modificările și completările ulterioare.
Deși cadrul normativ nu standardizează pe fond o procedură efectivă pe care trebuie să o urmeze o firmă în scopul justificării acestor cheltuieli de reclamă și de publicitate sau de stimulare a vânzărilor, apreciez că – în etapa premergătoare a derulării acestor operațiuni – se impune emiterea de către administratorul/directorul general al firmei a unei decizii prin care să se aprobe o procedură internă în acest sens. În cuprinsul acesteia, apreciez ca fiind necesară precizarea mai multor elemente, cum ar fi bugetul alocat, tipul de bunuri utilizat în stimularea vânzărilor, perioada și modalitatea de desfășurare și de expunere, lista participanților sau, după caz, a beneficiarilor potențiali vizați de această acțiune, efectele utile care se previzionează a fi realizate ca urmare a derularii acestei procedure etc.
Din punct de vedere procedural, transferul bunurilor astfel acordate se va consemna în avizul de însoțire a mărfii, care să conțină mențiunea „Nu se facturează – bunuri acordate în scopul stimulării vânzărilor.”. În alte cazuri particulare – cum ar fi, spre exemplu, cel al bunurilor acordate gratuit către clienți anonimi – apreciez că trebuie întocmite și alte tipuri de documente de tip suport prin care se poate proba derularea de facto a acestor acțiuni (rapoarte de lucru, bonuri de consum, eventual chiar poze de la evenimentele în cauză etc.).
Din punct de vedere al exercitării deductibilității fiscale din baza impozabilă a profitului a costului de achiziție și/sau de producție al acestor bunuri acordate cu titlu gratuit, ne raportăm la normele metodologice date în aplicarea art. 25 alin. (1) din Codul fiscal și regăsite la pct. 13 alin. (1) lit. a) din HG nr. 1/2016, conform cărora cheltuieli efectuate în acest sens sunt asimilate fiscal ca fiind efectuate în scopul desfășurării activității economice și, pe cale de consecință, integral deductibile. Din economia textului de lege invocat, reținem faptul că se includ în categoria cheltuielilor de reclamă și publicitate și costurile asociate producerii materialelor necesare popularizării numelui, brandului și imaginii firmei, produselor sau serviciilor oferite pe piață, precum și bunurile care se acordă în cadrul unor campanii publicitare ca mostre, pentru încercarea produselor și demonstrații la punctele de vânzare, inclusiv bunurile și serviciile acordate în scopul stimulării vânzărilor
Cele expuse anterior reprezintă o opinie personală, în raport de înțelegerea mea a textelor de lege, fiecare dintre dvs. urmând însă să aplice propriile raționamente fiscale pe care le apreciază necesare în această direcție.
