România a înregistrat anul acesta, până în luna mai, cea mai mică creştere anuală a preţurilor de consum din regiune, iar piaţa muncii este cel mai puţin tensionată, arată o analiză a politicii monetare în regiune, realizată de Ella Kallai, economist şef Alpha Bank România.
„Dobânda de politică monetară stagnează la nivelul din iunie 2022 în Cehia (7% pa), la nivelul din septembrie 2022 în Polonia (6,75% pa) şi Ungaria (13% pa) şi la nivelul din ianuarie 2023 în România (7% pa). Conform comunicatelor de presă de la ultimele şedinţe de politică monetară, băncile centrale afirmă că menţinerea acestor nivele (Ungaria, Polonia, România) sau a unora mai ridicate (Cehia) este necesară pentru o perioadă prelungită pentru ca aşteptările inflaţioniste să fie ancorate şi ţinta de inflaţie să fie atinsă într-o manieră sustenabilă. Toate băncile centrale monitorizează atent evoluţiile interne şi internaţionale şi îşi propun utilizarea instrumentelor de care dispun pentru stabilitatea preţurilor pe termen mediu”, se arată în Buletinul lunar al Alpha Bank Romania Macroeconomia „En detail”.
Potrivit analizei, presiunile inflaţioniste începute în 2021 sunt rezultatul unui şoc global provenit din creşterea preţurilor la energie, materii prime şi produse agroalimentare ca urmare a perturbării lanţurilor de producţie transfrontaliere şi a dezechilibrelor dintre ofertă şi cerere, ambele amplificate de războiul Rusia-Ucraina. Modul în care presiunile inflaţioniste globale reverberează în termeni de inflaţie locală diferă de la ţară la ţară în funcţie de gradul de concurenţă pe pieţele naţionale, dinamica veniturilor populaţiei, dictată de gradul de tensionare a pieţei muncii şi politicile salariale implementate, mecanismele de plafonare a preţurilor la energie şi de protejare a puterii de cumpărare a agenţilor economici.
„Începând cu acest an, ca urmare a reducerii preţului energiei, indicele preţurilor de consum este în descreştere în fiecare ţară din regiune. Totodată, România a înregistrat anul acesta, până în luna mai, cea mai mică creştere anuală a preţurilor de consum din regiune. De asemenea, România deţine cea mai puţin tensionată piaţă a muncii din regiune, cu cea mai mare rată a şomajului şi cel mai mare număr de şomeri ce revine pe un loc de muncă vacant ceea ce teoretic implică presiuni mai mici pentru creşterea salariilor care să se traducă în creşteri de preţ. Într-adevăr, creşterea remunerării salariale pe oră lucrată a fost cea mai în urmă faţă de creşterea productivităţii orare a muncii, măsurată ca PIB per oră lucrată, comparativ cu ţările din regiune până în 2022. Diferenţialul a fost recuperat în întregime în primul trimestru din 2023, România ajungând în situaţia ţărilor din regiune cu salariul orar avansând în acelaşi ritm cu productivitatea orară. Astfel, până în primul trimestru din 2023, creşterile de salarii nu au creat presiuni inflaţioniste în nici una dintre ţările din regiune”, se arată în analiza menţionată.
Ella Kallai menţionează că nici modul de transmitere a creşterii dobânzii de politică monetară în dobânzile bancare nu este acelaşi în regiune.
„În primul rând, pentru că nivelul dobânzii de politică monetară înainte de majorările succesive nu a fost acelaşi (0,1% pa în Polonia, 0,6% pa în Ungaria, 0,25% pa în Cehia şi 1,25% pa în România). În al doilea rând, pentru că majorarea cumulată a dobânzii de politică monetară a diferit (5,75 pp în România, 6,65 pp în Polonia, 6,75 în Cehia şi 12,4 pp în Ungaria). În al treilea rând, pentru că viteza de creştere a dobânzii de politică monetară în perioada dintre prima şi ultima majorare nu a fost aceeaşi (0,4 pp/lună în România, 0,6 pp/lună în Polonia şi Cehia şi 0,8 pp/lună în Ungaria). În al patrulea rând, pentru că maturitatea produselor bancare (depozite, credite), ponderea produselor bancare în monedă naţională, tipul de dobândă (fixă sau variabilă) prevalent şi anticipaţiile privind persistenţa dobânzilor crescute, toate pot diferi. Până în martie 2023 majorarea cumulată a dobânzii de politică monetară s-a transmis în dobânda depozitelor şi respectiv a creditelor bancare la termen în sold în moneda naţională în proporţie de 57% şi 21% în Cehia, 68% şi 22% în Ungaria, 77% şi 82% în Polonia, 88% şi 71% în România”, se spune în analiză.
Conform acesteia, creşterea de dobândă transmisă în economiile ţărilor din regiune este semnificativă. Deciziile de menţinere a dobânzilor de politică monetară arată că nu este dezirabilă nici continuarea creşterii dobânzilor în condiţiile în care inflaţia s-a poziţionat pe un trend de decelerare şi nici începerea scăderii dobânzilor deoarece reducerea graduală de la inflaţii înalte va necesita timp până la atingerea nivelelor de inflaţie ţintite.
