Restructurarea sectorului minier a însemnat pentru România de fapt lichidarea lui. De la sfârșitul anilor 1990 și până în 2007 închisesem 556 de exploatații. Acum, când Uniunea Europeană își întoarce față spre minerit, în special spre cel care vizează materialele critice, cele feroase și neferoase, România descoperă că nu are niciun fel de strategie. Vorbim despre rezerve a căror exploatare ne-ar aduce zeci de miliarde de euro, spun specialiștii, dar despre care autoritățile nu au o evidență clară și nici nu știu unde și în ce cantități se găsesc.
Ultima evaluare a resurselor minerale ale României s-a făcut înainte de 1989. În 2020, la nivelul Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) a fost reluată acţiunea de reevaluare cantitativă, calitativă şi valorică a peste 700 de zăcăminte de minerale solide, urmând ca ulterior să se treacă la evaluarea celor de ape minerale şi petrol. Din păcate însă, programul este acum blocat. Fie că vorbim despre minereuri polimetalice (Cu-Pb-Zn); minereuri auro-argentifere, ape minerale și geotermale, pământuri rare, sare etc., reducerea activității industriale, distrugerea industriei metalurgice neferoase sau lipsa unor reglementări clare au făcut ca țara noastră să nu exploateaze și să nu valorifice suficient de bine aceste resurse. După ani de zile în care a privit nepăsător cum această industrie dispare, iar România își acoperea necesarul din import, Ministerul Economiei a pregătit o strategie națională pentru resurse minerale neenergetice. Este însă una schioapă care lasă în supensie multe lucruri.
Analiza SWOT arată dezastrul
Potrivit analizei SWOT privind resursele de pământuri rare și alte materii prime critice (litiu, beriliu, bismut, cobalt, galiu, stibium, titan, tungsten, baritină, bauxită, boraţi), folosite pe scară largă în noile tehnologii verzi, România nu este pregătită să facă față noilor provocări. Nu avem o bază de date actualizată pentru materii prime critice, nu avem uzine pentru extracția lor din minereuri, nu avem know-how-ul și tehnologiile necesare pentru cercetare și prelucrare, în învățământul de profil nu există curriculă actualizată în contextul nevoilor actuale de resurse minerale critice, iar (re)deschiderea zăcămintelor şi utilarea minelor necesită investiţii mari.
Metalele rare așteaptă să fie exploatate
Deși la nivelul Uniunii Europene se acordă o atenție tot mai mare metalelor rare, existând chiar și o listă cu cele critice care este revizuită permanent (astăzi sunt 31 de elemente înscrise în ea), România nu a făcut nimic pentru a relua exploatarea lor. Înainte de 1989 eram a şasea ţară din lume, după S.U.A, U.R.S.S, China, Japonia şi Franţa, care producea zirconium, din el fabricându-se capsulele în care se depozitează combustibilul nuclear pentru centrala de la Cernavodă. De asemenea, extrăgeam titaniu, care se folosea în industria aerospaţială. Un alt metal exploatat era vanadiu, el fiind utilizat la obținerea de oțeluri speciale, iar aliajele cu vanadiu sunt utilizate în reactoarele nucleare, datorită slabei interactivităţi a elementului. Să mai amintim despre seleniu și telur, elemente care sunt folosite în domeniul temperaturilor înalte (la motoarele cu reacție etc.). Un alt minereu trecut pe lista UE este grafitul, el găsindu-se și la noi, dar nu-l mai exploatăm. Din această materie se produce grafenul, un material de până la 200 de ori mai puternic decât oțelul şi 1.000 de ori mai ușor decât o foaie de hârtie. Este cel mai bun conductor de electricitate, iar industria energetică îl foloseşte din ce în ce mai mult. Singura mină de grafit din țara noastră era situată în județul Gorj și producea la începutul anilor 1990 circa 40.000 de tone pe an. Acum mai produce doar amintiri.
Extragerea aurului, imposibilă fără investiții străine
România a renunțat la exploatarea aurului după 2007, deși rezervele de minereuri auro-argintifere sunt estimate la circa 760 de tone, conform datelor disponibile. Situația are mari șanse să rămână neschimbată mult timp de acum înainte în lipsa unor investiții străine masive, recunoaște Guvernul în proiectul strategiei privind resurse minerale neenergetice. Într-un top al celor mai mari 50 de mine şi zăcăminte de aur neexploatate din lume, publicat în 2012 de Natural Resources Holdings, zăcământul de la Roşia Montană era plasat pe locul 17, el fiind evaluat la 18,5 milioane de uncii de aur. Un alt zăcământ, cel de la Rovina, era estimat la 6,96 de milioane de uncii de aur şi ocupa poziţia 47 în top.
Ne batem joc de cupru
Și dacă tot vorbim despre minereurile polimetalice (cupru, plumb, zinc), analiza SWOT arată că avem zăcăminte apreciabile, cu termene de epuizare relativ îndelungate, că există acumulări minerale cu conținuturi ce pot fi exploatate rentabil, că există posibilitatea amplasării unor linii moderne de prelucrare pe vechile situri ecologizate, că minele sunt situate în zone monoindustriale în care consultările comunitare sunt favorabile activităţilor de exploatare minieră. Deşi suntem țara europeană cu cele mai mari rezerve de cupru, estimate la circa două miliarde de tone, industria prelucrătoare am expediat-o la fier vechi. Așa se face că trimitem la export mari cantități de minereu de cupru și importăm, scump materiale finite. Despre reînființarea industriei de prelucrare a materialelor neferoase se tot vorbește de câțiva ani, dar până s-a mișcat nimic. Specialiștii spun că ar fi nevoie de circa 100 de milioane de euro pentru construirea unei unități metalurgice de prelucrare a materialelor neferoase și o cantitate minimă de 120.000 de tone de concentrat care să fie prelucrat anual pentru a atinge pragul de rentabilitate în cazul pirometalurgiei.
Executivul recunoaște rolul mineritului
Acum, pentru a permite redeschiderea minelor și carierelor închise, Ministerul Economiei a pregătit un proiect de ordonanță de urgență prin care propune amendarea Legii minelor (Legea 85/2002). Recunoscând “rolului mineritului în economia românească și a contribuției pe care acesta o poate avea pe termen lung la procesul de dezvoltare durabilă”, Guvernul vrea astfel să valorifice potențialul resurselor minerale, identificate inclusiv în minele și carierele supuse închiderii și ecologizării, ori în halde și iazuri. Resursele minerale secundare depozitate în aceste iazuri de decantare sau halde de steril prezintă un potențial foarte ridicat de valorificare industrială prin recuperarea metalelor prețioase, critice și utile de bază (Au, Ag, Cu, Pb, Zn, Fe, Mn, W, Mo etc.) sau a unor elemente care au intrat recent în sfera de interes a valorificării industriale (Ge, In, Te, Cd, Sb), inclusiv prin utilizarea mineralelor însoțitoare (cuarț, feldspat, minerale argiloase). „Reintroducerea în circuitul economic a resurselor secundare va contribui la creșterea gradului de securitate și sustenabilitate a aprovizionării cu materii prime critice esențiale în sectoare industriale cheie pentru economia naționala și europeană”, arată Ministerul Economiei în proiectul ordonanței de urgență. În actuala formă a Legii minelor nu este prevăzută posibilitatea reofertării perimetrelor cu activitate încetată, înainte și după terminarea lucrărilor de închidere.
Dacă tot nu le ecologizăm, măcar să le exploatăm
Lichidarea industriei miniere a lăsat în urmă mii de hectare de teren pe care se întind sute de bazine ce stochează deșeurile miniere. De aproape 20 de ani statul încearcă să le ecologizeze, dar pentru că alocă prea puțini bani nu există nicio șansă ca activitatea să fie finalizată într-un viitor previzibil. La multe iazuri de decantare au fost începute lucrări de punere în siguranţă şi ecologizare, dar de-a lungul timpului ele au fost întrerupte chiar şi cu anii. Pe de altă parte, acolo unde ecologizarea s-a făcut cu mulţi ani în urmă, iar terenurile au fost ulterior retrocedate, nu s-a mai făcut nicio monitorizare, aşa că nimeni nu mai ştie care este situaţia la fața locului. De circa 10 ani nu s-au mai făcut lucrări pentru punerea în siguranță a iazurilor de decantare și tratarea apelor, asta deși pe adresa Guvernului au fost trimise de-a lungul anilor foarte multe materiale care explicau necesitatea alocării cu prioritate a banilor pentru ecologizarea iazurilor. Acum Guvernul schimbă macazul și vrea ca unele dintre aceste bazine să fie reintroduse în circuitul de exploatare, iar pentru aceasta vor fi organizate licitații în urma cărora să fie alese firmele care le vor primi în concesiune. La nivel mondial se estimează că 70 % din cantitățile de steril minier vor fi reciclate în următorii ani. În României există 1.100 de halde de steril și 108 iazuri de decantare, majoritatea provenind din industria minieră.
Planuri ne-am făcut. Geologul șef lipsește
Schimbarea viziunii Guvernului în ceea ce privește rolul industriei miniere în dezvoltarea țării este un semnal încurajator și atât. Pentru a-și pune în practică noua politică, el trebuia să facă o serie de schimbări structurale în ceea ce privește gestionarea resurselor minerale. Guvernul a uitat sau a preferat să ignore faptul că nu are un geolog șef, adică o instituție care să fie cu adevărat responsabilă cu identificarea și interpretarea rezervelor. Potrivit Legii minelor, ANRM este doar administratorul bogățiilor subsolului și, în plus, agenția nu are specialiștii necesari centralizării și interpretării acestor date. ANRM doar le primește și le depozitează. Institutul Geologic Român trebuie să aibă acest rol, el având specialiștii și capacitate de a analiza și interpreta datele privind resursele și rezervele minerale. Problema este că, potrivit Legii 275/2020 pentru amendarea Legii mineritului, ANRM trebuia reorganizată ca autoritate de reglementare până pe 31 august 2021, dar acest lucru nu s-a întâmplat nici până astăzi. Odată cu schimbarea statutului ANRM, urmau să fie legalizate și atribuțiile Institutului Geologic Român. Asta ar fi dus la apariția unui reglementator pe piața sectorului minier, dar și a geologului șef al României. Ignorarea acestor probleme legate de reglementarea pieței, nu are decât o singură explicație. Haosul este în folosul băieților deștepți care fac jocul pe piața resurselor minerale. Să mai spunem că la conducerea ANRM, instituție aflată încă sub gestiunea Secretariatului General al Guvernului, se perpetuează interimatul.
Cercetarea geologică, ignorată total
Pe de altă parte, noile reglementări continuă să ignore un lucru extrem de important. România nu are un program finanțat de la bugetul de stat pentru cercetarea geologică. În plus, arhiva cu informațiile geologice naționale este împărțită prin 60 de locații împrăștiate în toată țara și este nevalorificată, deși pentru realizare ei s-au cheltuit foarte mulți bani. La un moment dat, la nivelul Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM) se punea chiar problema digitalizării ei, dar demersul a fost rapid abandonat, ea rămânând risipită în patru zări.
