Tudor Mihăiță, antrenor emerit în Jiu-Jitsu Brazilian și campion în afaceri

Tudor Mihăiță, prima centură neagră în Jiu-Jitsu Brazilian din România și Antrenor Emerit, este părintele spiritual al acestei discipline la noi în țară, el deschizând prima sală de profil în urmă cu 20 de ani. Adept al pașilor mici, dar siguri, Tudor a pornit cu câteva ore închiriate într-o sală de sport, unde își ținea antrenamentele. Acum, povestește cu mândrie că are 3 săli moderne de arte marțiale în București, cu peste 1.000 de membri, o rețea de săli afiliate care cuprinde alte 17 săli, dintre care două în Republica Moldova și în Kuwait, dar mai ales 12 titluri Mondiale și 27 Europene din postura de antrenor. Povestea lui Tudor Mihăiță începe însă cu vizionarea unei casete VHS în 2003, din care, dacă nu dădeai dovadă de o inteligență emoțională crescută, așa cum a avut el, puteai reține doar lupta de putere.

„Aveam 26 de ani și lucram în PR. Am primit o casetă albă, un VHS, de la un antrenor al sălii de fitness pe care o frecventam, pe care erau înregistrate primele gale UFC – acele lupte în cușcă. Faptul inedit, care m-a frapat, a fost că organizatorii s-au gândit să pună față în față practicanți din stiluri diferite: Box împotriva Karate, Kung Fu împotriva Jiu-Jitsu Brazilian și așa mai departe. Mie mi-a atras atenția un brazilian, un tip slăbuț, de 1,83 m înălțime și cam de 80 de kilograme. Folosind tehnica de luptă Jiu-Jitsu Brazilian, a reușit să învingă adversari mult mai puternici și mai masivi, iar aceasta a fost un semn pentru mine, mi-a arătat că, în luptă, într-o confruntare, în general, nu ai nevoie de forță și de abilități fizice ieșite din comun, ci ai nevoie de tehnică și de inteligență”, povestește Tudor Mihăiță. „Asta încercăm și noi să le spunem elevilor noștri, că nu trebuie să fii puternic, rapid, flexibil sau mai nu știu cum, că nu contează care este vârsta ta sau care este experiența anterioară. Jiu-Jitsu Brazilian chiar este creat pentru cei mai slabi. Putem începe oricând, și avem oameni care vin la 40 de ani și ne spun cât de rău le pare că nu s-au apucat mai devreme, iar noi le spunem că trebuie să ne pară rău doar de cei care nu se apucă niciodată de acest stil de arte marțiale”, explică acesta.

S-a încăpățânat să facă performanță 

Jiu-Jitsu Brazilian nu se practica în România la acea vreme. Tudor a început să își lege vacanțele de orașe din Europa unde se practica acest stil de arte marțiale. S-a format în proporție de 90%, fiind auto-didact și studiind video instrucționale și foarte multe meciuri. Și-a asumat așadar o „misiune evanghelică”, după cum chiar el mărturisește, în sensul în care a vrut să facă o schimbare de mentalitate a societății. Iar misiunea lui absolută a devenit chiar numele rețelei de săli: Absoluto. Aici nu își dorea neapărat să îi învețe pe oameni să se lupte, ci să își schimbe abordarea în ceea ce privește conflictele și, mai mult decât atât, să pună preț pe un creier și un corp care funcționează corect și armonios. Până la urmă, fundamental vorbind, practicarea artelor marțiale înseamnă dezvoltarea unei conștiințe superioare, în armonie cu mediul înconjurător, și autocontrol realizat prin exerciții fizice și mentale, ceea ce te ajută și în viața de zi cu zi, fără a fi neapărat sportiv de performanță.

Pe lângă aceasta, a dezvoltat echipa competițională și, încet-încet, rezultatele au început să apară, Tudor Mihăiță ajungând astăzi să fie cel mai titrat antrenor român în Jiu-Jitsu Brazilian și MMA, primind din partea Ministerului Tineretului și Sportului (actualmente Agenția Națională pentru Sport) titulatura de Antrenor Emerit. Este primul antrenor din România care a ajuns în galele UFC, cu sportiva Cristina Stanciu. „Am călătorit în toate colțurile lumii din postura de antrenor. Los Angeles, Bogota, Bangkok, Abu Dhabi, Malmo, Paris și multe alte orașe. Am auzit Imnul României cântat pentru sportivii mei, și a fost unul dintre cele mai puternice sentimente trăite. Venind dintr-o țară cu potențial limitat, și stiind cum m-am format ca antrenor, bucuria a fost și mai mare când am realizat aceste performanțe. Când mă uit în urmă, îmi dau seama cât de greu mi-a fost în primul rând să îl învăț, pentru că acest stil de arte marțiale nu exista în România, deci l-am importat, ca să zic așa, dar am dezvoltat imediat o pasiune pentru el, pentru că am înțeles cât de folositor ne este nouă ca societate, nu doar mie personal.”

Antreprenoriat și sport de performanță, pas cu pas

Absoluto a ajuns în timp cel mai medaliat club din România, cu peste 5.000 de medalii la nivel național și internațional. Dar până să ajungă la toate aceste performanțe, în urmă cu două decenii, Tudor Mihăiță dădea practic un dublu examen de inițiere: pătrundea nu doar în tainele unei discipline străine de țara noastră, ci și în antreprenoriat. „Sunt adeptul pașilor mici, fără să ard etape. Și principiile acestea le aplic atât în sport, cât și în business. Mi-am setat mereu mai multe borne și am încercat, din aproape în aproape, să le ating. Am plecat de la a avea trei ore într-o sală închiriată, după care am avut cinci ore, după aceea am avut și dimineața și seara, apoi am avut nevoie de o sală mai mare, care nu era a mea, ci tot închiriată.“ 

Apoi a venit, natural, și momentul asocierii și deschiderii primei săli de sine stătătoare, unde investiția a fost de aproximativ 27-30 de mii de euro. Ușor-ușor, a început să se extindă și să crească rețeaua, moment în care s-a asociat cu elevul și prietenul său Camil Moldoveanu. „În cea mai recentă sală, am realizat o premieră, fiind prima sală de Jiu-Jitsu Brazilian din Europa deschisă într-un centru comercial de tip mall. Mi-ar plăcea să ajungem în punctul în care să avem o sală de arte marțiale la fiecare colț de stradă. Și nu mă interesează să fie neapărat o sală Absoluto. Cum spuneam, pentru mine, mai important decât banii făcuți dintr-un business, este misiunea. Și cred că am o misiune evanghelică, fără conotații religioase, de a le împărtăși oamenilor avantajele artelor marțiale, și în special ale Jiu-Jitsu-lui Brazilian”, spune antreprenorul.

Social-media, „ciumă” pentru alții, „mumă” pentru el

Asociatul lui Tudor, Camil Moldoveanu, este cel mai titrat sportiv român din Jiu-Jitsu Brazilian. Deține 5 titluri Mondiale și 8 titluri Europene, primind titulatura de Sportiv Emerit. Povestea sa este fascinantă, pentru că s-a apucat târziu de sport, la 23 de ani, când cântărea 157 de kilograme. Sportul însă l-a transformat pur și simplu, ajungând să slăbească peste 50 de kilograme, descoperindu-și, totodată, și pasiunea pentru Jiu-Jitsu Brazilian. Este interesant faptul că el a reușit această performanță practicând acest stil de arte marțiale doar în timpul liber, Camil fiind implicat ca antreprenor în multe proiecte pe care le pusese pe picioare. Așadar, experiența și viziunea lui în business s-au pliat perfect cu visul lui Tudor de a răspândi disciplina în România și s-au completat perfect și cu toate schimbările societății și ale tehnologiei. De exemplu, social-media a fost unul dintre instrumentele esențiale, pentru că le-a permis să ajungă la un număr foarte mare de potențiali clienți, fără să fie nevoiți să investească sume semnificative pentru promovare. „Sunt unul dintre norocoșii care au profitat de acest boom al social-media, care, în zilele noastre, este din ce în ce mai blamat, dar știi cum se spune: ciumă pentru unii, mumă pentru alții. Însă, pentru un antreprenor la început, cu un small business, a fost cel mai bun lucru care ni se putea întâmpla. Cu o afacere ca a mea, înainte de social- media, puteai să te promovezi și să ajungi să vorbești despre acest produs, despre acest serviciu pe care îl ai la un număr foarte mic de oameni. De reclamele TV, de radio sau de presă scrisă nu te puteai apropia. Erau niște sume exorbitante. Dar odată cu Social-Media am putut ajunge la targetul care ne interesează și am putut să îmi construiesc pas cu pas misiunea, aceea de a-i face pe oameni să înțeleagă de ce au nevoie de artele marțiale, și să știi că în România artele marțiale, acum, chiar sunt foarte dezvoltate. Dacă ne uităm la sporturile care sunt prezente pe TV, și dacă stau să mă gândesc chiar și la sporturi olimpice, la care noi am avut cele mai bune rezultate, ca de exemplu gimnastică sau canotaj, hai să fim serioși, câți oameni vezi în weekend cu barca, pe un lac, făcând canoe sau un alt sport similar. Câți oameni fac gimnastică în săli, și așa mai departe. Pe când artele marțiale, din cifrele pe care noi le avem, în România, sunt pe locul 2 ca număr de practicanți, după fotbal”, explică antreprenorul.

Echipa Absoluto din Bucuresti cuprinde acum 38 de oameni, angajați sau colaboratori, majoritatea fiind antrenori „produși” în cadrul clubului. Începând de anul trecut, Tudor a fost ales de către Centrul Sportiv de Autoapărare Dinamo să antreneze angajați ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne. A pregătit astfel membri din diferite servicii, precum Ordine Publică, Poliția de Frontieră, Protecția Martorilor, Direcția Operațiuni Speciale sau Serviciul pentru Acțiuni Speciale. 

Dar toate aceste proiecte și toate aceste performanțe nu fac altceva decât să evidențieze  faptul că acel tren luat când trebuie, acea casetă VHS, pe care, probabil, înaintea lui o mai văzuseră mulți, a fost pentru Tudor Mihăiță semnul pe care nu l-a ignorat, a fost semnul care i-a arătat calea, drumul în viață. Un drum nu ușor de parcurs, un drum cu suișuri și coborâșuri, dar cu o destinație sigură: succesul!