Oamenii consumă resursele planetei într-un ritm alarmant. Mai mult, poluarea a ajuns la un nivel periculos, schimbările climatice fiind probabil cel mai vizibil efect. E clar că, dacă vrem ca omenirea să traiască pe Pământ și peste câteva secole, e nevoie de o schimbare profundă. Trebuie să evităm risipa și să alegem produsele și tehnologiile prietenoase cu mediul. Știm că este scump și incomod, dar eforturile merită! Ei bine, asta e valabil dacă gândim la nivel individual: că punând accent pe educație, pe civism și îmbrățișând o mentalitate „verde” vom schimba lumea.
La un nivel un pic mai mare gândesc birocrații europeni. Strategia lor nu este să informeze și să convingă oamenii, ci să impună tranziția verde. Obiectivul atingerii neutralității climatice până în anul 2050 este unul nobil, iar de pe urma reușitei acestuia ar trebui să beneficieze generații întregi. Nu e cazul! Cum cu o floare nu se face primăvară, nici o Europă complet „verde” nu va salva omenirea. Europenii probabil încă se consideră „buricul pământului”, un lucru explicabil prin îndelungata tradiție colonială a celor mai puternice state UE. „Noi o să facem schimbarea, iar ceilalți vor vedea beneficiile și se vor lua după noi”, îmi explica logica bruxelleză un reputat reprezentant român în organismele europene. I-am replicat ca întâi vor vedea banii pe care îi câștigă de pe urma prostiei europene, iar apoi nimic nu va mai conta! Deja, sub noile realități economice, ordinea mondială se schimbă. Pierzând și mai mult din producție și productivitate, pentru că asta înseamnă în prezent tehnologiile complet nepoluante, Europa pur și simplu nu o să mai conteze, nu o să aibă niciun cuvânt de spus. În urmă cu jumătate de secol, putea încerca să impună economia verde la nivel global și avea o șansă. Acum doar speră să o facă prin puterea exemplului. Că e o utopie, că birocrații europeni nu înțeleg nimic din ce înseamnă realitatea globală, se vede cu ochiul liber. De exemplu, e suficient să vedem politica Indiei – adică o țară pe care luma occidentală o consideră partener de nădejde – în ceea ce privește petrolul rusesc. Nu contează sancțiunile sau imaginea proastă pe care și-o face, important e să cumpere mult și ieftin, adică să facă profit. Iar, culmea, la nivel modial, India chiar poate fi considerată democrație funcțională, clădită pe valori solide. Dacă războiul este privit așa, vă dați seama cum se văd problemele de mediu în majoritatea statelor din Asia și Africa? Și mai e un indicator care arată că Europa ar trebui să tempereze un pic avântul ecologist. În acest moment, continentul este responsabil de circa 11% din emisiile globale de dioxid de carbon, în timp ce China a depășit 30% din total. În Europa există și în prezent reguli stricte de mediu când vine vorba de poluare și tehnologii de producție, în restul lumii nu prea se ține cont de așa ceva. Prin urmare, orice bucată de industrie care se relochează din Europa în alte părți ale lumii va ajunge să polueze cu mult mai mult. Și, ceea ce nu înțeleg birocrații europeni este că poluarea din China, SUA sau India nu se oprește la granițele Europei. Asta nu înseamnă că nu avem o responsabilitate față de mediu. Dar e o poveste care ține exclusiv de cultură, de educație și de valori. Și nu e deloc sănătos să ne fie impusă. Nici măcar de la Bruxelles!
