Reziliență. Acest cuvânt pe care am început să-l auzim extrem de des, a devenit aproape omniprezent în discursurile publice, odată cu apariția Programului Național de Redresare și Reziliență, program care, pentru România, este echivalentul unei sume uriașe de bani pe care birocrații de la UE s-au gândit să ne-o ofere în schimbul unor reforme pe care trebuie să le facem.
Îl întâlnim la televizor, pe buzele politicienilor, în știrile pe care le citim pe internet și este definit ca fiind capacitatea de a reveni la starea de normalitatea după ce trcerea printr-un șoc. Programul Național de Redresare și Reziliență a fost conceput astfel încât să asigure dezvoltarea României, prin sprijinirea nivelului de adaptare la situații de criză, în contextul recuperării după criza COVID-19, Mai pe scurt, PNRR-ul a fost gândit să ne ajute să ne revenim după criza generată de COVID și, mai mult, să ne întărească rezistența la un șoc similar care ar putea să apară în viitor. Reformele pe care trebuie să le facem au scopul de a ne face mai rezistenți în fața eventualelor crize. Adică mai rezilienți.
Una dintre aceste reforme pe care ar fi bine să o facem ca să fim mai rezilienți este cea a pensiilor speciale. Dar, în contextul ultimelor discuții din spațiul politic românesc, se dovedește tot mai mult faptul că pensiile speciale dau dovadă de o reziliență ieșită din comun, în sensul că au capacitate de a rezista la șocuri absolut uimitoare întrucât nici măcar neîndeplinirea jalonului și, implicit, pierderea banilor aferenți, nu reușește să le modifice structura.
Desființarea pensiilor speciale nu este un subiect nou în România. Campaniile electorale sunt pline de promisiuni de eliminare a pensiilor speciale, promisiuni care s-au dovedit, ulterior, simple vorbe în vânt. Apariția PNRR-ului a însemnat o speranță că România ar putea avea, în sfârșit, un sistem de pensii corect și sustenabil, care să mai fie an de an o gaură uriașă pentru finanțele țării. Doar că ultimele discuții, potrivit cărora, decidenții ar fi dispuși să renunțe la sumele uriașe de la UE doar ca să păstreze pensiile speciale, sunt dovada faptului că cel mai rezilient element din Programul Național de Reziliență sunt pensiile speciale. Dacă vreți să înțelegeți ce înseamnă reziliența, gândiți-vă la pensiile speciale. Au capacitatea uriașă de a rămâne, indiferent de șocurile prin care trec atunci când vine vorba despre desființarea sau tăierea lor.
Este ironia sorții: Programul de reziliență ne-a arătat, de fapt, că pensiile speciale sunt cel mai rezilient lucru din România.
