Primul business l-a avut la 16 ani, în clasa a X-a, atunci când concepea, alături de alți trei colegi și doi profesori, o culegere de fizică pentru gimnaziu. Au multiplicat-o și distribuit-o direct în școlile din Bacău, iar această mică afacere i-a adus un profit de 2.500 de euro. N-a fost mult, dar nici puțin pentru un tânăr care nu avea neapărat așteptări financiare de la acel proiect. Marele câștig pentru Mihai Arghire a fost însă drumul pe care i l-a deschis acel proiect, și anume acela al antreprenoriatului.
Acum, la 31 de ani, Mihai Arghire este partener, manager și consultant într-o afacere de familie focusată pe training și pe consultanță de business. Brightway este o companie înființată de tatăl său, Lucian Arghire, în urmă cu aproape două decenii, inițial din dorința de a-și ajuta prietenii care aveau afaceri să aplice ceea ce învățase el într-un program de MBA. Erau vremurile în care, în România, începuse să se dezvolte apetitul pentru educația antreprenorială. În timp, i s-a alăturat Mihai, care a venit cu un suflu nou, înțelegând că, pentru a crește businessul, trebuie să inoveze. Așa că au început să creeze diferite programe personalizate, prin care antreprenorii și echipele lor să își antreneze sau chiar să învețe diverse abilități care să se reflecte în creșterea cifrei de afaceri. „Când vorbim despre abilități, o parte pot fi chiar tehnice, să le spunem așa. De exemplu, cum să administrezi un proiect, cum poți face un buget sau cum să folosești o aplicație software. Pe de altă parte, mergem și pe dobândirea acelor abilități cărora noi le spunem soft skills, care nu au neapărat o rețetă, adică nu e ca și cum lucrezi cu un tabel și poți să dai `delete`. Nu prea poți să faci asta unui coleg sau unui client cu care nu te înțelegi. În schimb, în genul acesta de activități, cum ar fi conducerea unei echipe, sau abilități de a vinde, sau de persuasiune, poți folosi foarte bine astfel de instrumente. Și cumva asta facem și noi în programele noastre de training: oamenii se antrenează să folosească niște instrumente pentru a evolua”, ne explică Mihai și povestește apoi că inclusiv ei, în companie, s-au antrenat pentru a ajunge la nivelul la care sunt acum. Au crescut odată cu mediul de afaceri. Au fost cumva deschizători de drumuri în zona de training, pentru că acum 18 ani nimeni nu înțelegea cu adevărat nici terminologia, dar nici de ce ai avea nevoie de cineva din afară să te învețe cum să îți câștigi tu banii.
Legătura dintre câini și dezvoltare personală
Însă anii au trecut, ei s-au zbătut să educe piața, iar acum nu doar tinerii antreprenori sunt cei care optează pentru o astfel de inițiere, ci și marile corporații își pregătesc managerii și chiar angajații. „E important ca oamenii să încerce genul acesta de experiență, pentru că noi, pe lângă partea de explicații, de prezentări și de marketing, am încercat să creăm experiențe prin care clienții să dobândească mai ușor anumite abilități. De exemplu, acum vreo doi ani, am introdus un serviciu nou în care ne foloseam de prezența unor câini pentru a ajuta la dezvoltarea încrederii în echipă. Și un business trainer împreună cu un instructor canin lucrează în echipă pentru a construi această încredere și pentru a dărâma multe dintre barierele pe care ni le punem singuri aproape zilnic.” Are o abordare fresh și deschisă pe care o menține pe toate palierele, inclusiv atunci când se raportează la concurență. Pentru Mihai, termenul „concurent” este mai degrabă unul care trimite în zona de cooperare, nicidecum de competiție. Tocmai pentru că vrea să dezvolte o piață durabilă și bine educată, a fost dispus să colaboreze cu concurența pentru multe proiecte. S-au așezat la aceeași masă și au luat decizii în favoarea… țării. „Sunt foarte prietenos cu concurența și mă bucur că am găsit oameni la fel de deschiși, care au înțeles că, dacă avem o piață care oferă servicii de calitate, nu facem decât să ne stimulăm între noi să ne autodepășim zi de zi. Cumva, noi creăm un standard ridicat, pe care apoi trebuie să ne zbatem să îl depășim.” Și mai fac un lucru esențial: cern oferta, pentru că oricine citește o carte și crede că poate să devină ulterior trainer are de atins niște standarde cu care clienții deja au fost obișnuiți de companiile elitiste.
Nu a luat de-a gata afacerea de familie
Mihai povestește că întotdeauna a fost dispus să le înlesnească drumul și novicilor, împărtășindu-le din know-how-ul lui, în care a investit foarte mult. Și a investit nu doar bani, ci și timp în diverse experiențe care îl definesc acum ca fiind un antreprenor de succes, mai ales că, deși ar fi avut pe tavă, cum se spune, un business conceput de tatăl său, Mihai nu s-a comportat ca un „copil de bani gata”, care preia moștenirea familiei fără merit. Și-a tocit coatele studiind și a îmbrățișat, rând pe rând, funcții în diverse domenii și diverse companii până a ajuns la omul pregătit să îi devină partener de afaceri tatălui său. Mai întâi, a lucrat într-o bancă, dar și-a dat seama că nu îl atrage zona de analiză financiară, așa că a mers în vânzări, unde a avut ocazia să vadă mai multe companii, și mai mari, și mai mici, inclusiv o companie care a fost preluată de un fond de investiții. Practic, a văzut cum se dezvoltă o organizație și ce se întâmplă în procesele operaționale: ce înseamnă distribuție, ce înseamnă o rețea de clienți foarte mari, ce înseamnă activitatea de export și de import, cum poți să aduci produse în țară… Și exact viziunea aceasta, din interior, a fost importantă pentru el. Toate au fost lecții care l-au învățat cum să se ferească de anumite greșeli sau cum să identifice mai ușor oportunitățile, pentru a profita de ele, în sensul cel mai bun. Și l-au învățat să își descopere și adevărata valoare. Chiar și în fața clienților mai dificili. „Mi s-a întâmplat să mi se spună: bun, dar nu putem să beneficiem de serviciile voastre cu un buget mai redus? Că, până la urmă, vii tu sau vine un coleg într-o zi când nu aveți altceva de făcut și ne ajuți pe noi, să ne povestești câte ceva. Ideea este că în spatele acestui „ajutor“ sunt ani de muncă, sunt certificări, sunt experiențe de viață, deci nu plătești neapărat acea oră în sine, ci tot bagajul.” Iar acest „bagaj“, cum îi spune Mihai Arghire, nu este nimic altceva decât suma acțiunilor și a abilităților pe care le avem sau pe care le cultivăm prin „antrenamente” și pe care le punem la treabă pentru a ne vedea visul împlinit. Și în antreprenoriat este la fel: te poți antrena așa cum o faci atunci când ai orice altă pasiune pentru care nu ai abilități înnăscute. Or, fix asta încearcă să facă Mihai Arghire: să însămânțeze, să crească și să șlefuiască abilitățile necesare oricărui antreprenor pentru a ajunge la succes.
