România nu va ajunge niciodată în situația Greciei! Asta ni se spunea în momentul în care statul elen nu mai reușea să-și plătească datoriile. Atunci, noi aveam o datorie publică mică, de până la 30% dintr-un PIB la rândul lui mic, în timp ce grecii aveau de plată de aproape cinci ori mai mult. Noi am luat niște măsuri exagerat de dure, grecii o țineau într-o continuă petrecere pe bani împrumutați. S-a vorbit mult despre inconștiența politicienilor eleni, despre cum minciuna și raportările false au devenit politică de stat, dar și despre eforturile pe care Comisia Europeană le-a făcut pentru a readuce un stat eșuat pe linia de plutire.
Contextul se știe, vinovații se cunosc, lucrurile nu s-au schimbat fundamental. Grecia a fost obligată să facă niște reforme, economia s-a stabilizat. Deși PIB-ul a scăzut bine, iar datoria publică se duce pe la 180% din PIB, nu se mai vorbește astăzi de default. Cu o datorie publică sub 50% din PIB, România nu ar putea fi comparată nici măcar acum cu Grecia. În realitate, dacă vom păstra aceleași politici publice falimentare, vom ajunge chiar mai rău. Ei au avut norocul apartenenţei la clubul euro, singurul lucru care a salvat ţara de la faliment. Noi nu îl avem.
Tot ceea ce face statul român a făcut înainte, la alt nivel, statul grec. Credeți că pensiile speciale sunt invenție românească? Nici vorbă! Grecii au ajuns la un nivel de rafinament al acestui mecanism încât nicio reformă nu a funcționat și încă ocupă primul loc în UE ca procent alocat din PIB pentru plata lor. Ba, mai mult, ceea ce vedem noi și ne oripilează – cu magistrați, polițiști sau militari care se pensioneză la 40 și ceva de ani, adică în momentul în care ar trebui să fie în punctul maxim al maturității profesionale și să-și aducă astfel un aport însemnat la evoluția societății – la greci se întâmpla la zeci de profesii. Vi se par mari salariile de la stat în comparație cu cele din privat? Dar cele din companiile cu capital majoritar de stat? Stați liniștiți, în Grecia se câștiga mai bine decât în multe țări cu economii serioase. Vi se pare că INS-ul are de câțiva ani erori în raportări? În Grecia, datele legate de creșteri economice și datorii publice au fost măsluite ani întregi, dar s-a făcut atât de bine încât țara a ajuns și în zona euro.
Economia elenă nu arată nici acum bine, dar reformele asumate în cadrul celor trei programe de asistență financiară au taiat din pensii și salarii, reducând cheltuielile bugetare. În plus, le-a crescut competitivitatea economiei. Astfel, se împrumută de ani buni mai ieftin decât noi, au deficite mai mici și, culmea, pentru acest an chiar vorbesc despre excedent bugetar. În schimb, România cheltuie din ce în ce mai mult și colectează la buget foarte puțin. Nu am văzut execuția bugetară pe primul trimestru, ci doar datele la două luni, iar calculele par destul de simple: fără reforme serioase, nu avem cum să scădem sub un deficit de 6%. După ce a analizat toate cifrele, ministrul Câciu pare că a tras aceeași concluzie și a anunțat că urmează o serie de măsuri prin care se urmărește reducerea cu 20 de miliarde de lei a cheltuielilor. De vină ar fi colectarea slabă la bugetul de stat, iar toate criticile sunt acum îndreptate spre ANAF. În realitate, proiectul de buget a fost unul nerealist. Multe venituri rămân neimpozitate, măsurile fiscale luate anul trecut i-au descurajat tocmai pe cei corecți, dar principala problemă a colectării rămâne în zona TVA. Cheltuielile cu pensiile și salariile au crescut și vor crește cu mult peste ceea ce și-a propus Ministerul de Finanțe, fiind evidentă intenția de a fenta eventuale reforme impuse prin PNRR. Iar, în tot acest timp, noi vom auzi cât de bine ne merge economia și cât de mult o să creștem. Nu-i așa că seamănă cu modelul grecesc?
