Firmele pot încheia convenții arbitrale, pentru a evita aglomerația din instanțele de judecată, în cazul în care se ajunge la litigii. Arbitrajul este acceptat prin lege, pe model european, ca o alternativă la instanțele statului. Există arbitri și tribunale de arbitraj care pot fi specificate în cadrul contractelor semnate între părți, astfel încât să se apeleze direct la această formulă de soluționare a litigiilor, mai ieftină și mai rapidă. O cauză civilă se poate judeca într-un tribunal de arbitraj în două săptămâni, termenul maxim de soluționare prevăzut prin lege fiind de șase luni, în timp ce un proces într-o instanță a statului poate dura câțiva ani, având și costuri cel puțin de trei ori mai mari.
Tribunalele de arbitraj funcționează foarte bine în alte țări europene, de mai mulți ani, în timp ce în România abia acum a-nceput să fie cunoscută această activitate. Marea Britanie, Ungaria și Slovenia sunt cele mai bune exemple. O hotărâre arbitrală, potrivit codului de procedură civilă sloven, poate fi anulată pentru motive legate de valabilitatea convenţiei arbitrale, de conţinutul acesteia, de componenţa comisiei de arbitraj, de încălcări grave ale procedurii şi de încălcări ale ordinii publice. În Ungaria sunt utilizate preponderant arbitrajul și medierea pentru soluționarea litigiilor civile şi comerciale, atunci când apelarea la acestea nu este restricţionată prin nicio dispoziţie legală. Arbitrajul este reglementat prin Legea LXXI din 1994. Potrivit acestei legi, arbitrajul instituționalizat și ad-hoc poate fi utilizat ca alternativă la procedura judiciară. Se poate recurge la arbitrajul instituționalizat atunci când cel puţin una dintre părţi este o persoană care îşi desfăşoară activitatea profesională în domeniul economic la care se referă litigiul. Curtea Permanentă de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ din Ungaria este instanță de arbitraj instituționalizat pentru cauzele internaţionale.
Nu mai ajung în instanțele statului
Anglia beneficiază din anul 1996 de o lege specială privind arbitrajul. De asemenea, Codul de procedură englez cuprinde dispoziții privitoare la arbitraj care completează legea specială. Scopul arbitrajului în Marea Britanie este „de a obține soluționarea corectă a litigiilor de către un tribunal imparțial fără întârzieri sau cheltuieli inutile”. În Anglia se acceptă și încheierea convenției arbitrale în forma orală, însă această modalitate nu este recomandată întrucât ridică tribunalelor de arbitraj numeroase probleme cu privire la dovedirea existenței acesteia.
Încheierea convenței arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competența instanțelor de judecată. Părțile au libertate deplină pentru a hotărî prin intermediul convenției arbitrale, modalitatea de soluționare a litigiului, durata procedurilor, locul unde se vor derula ședințele și limba în care se va face judecarea litigiului.
Potrivit legislației engleze poate fi supus arbitrajului orice litigiu civil, cu câteva excepții limitative prevăzute în legea specială a arbitrajului. Părțile unui litigiu pot invoca excepția necompetenței tribunalului arbitral de a soluționa cauza.
Sunt profesioniști și în România
Arbitrajul instituționalizat este practicat de profesioniști și în România, în cadrul tribunalelor, curților sau camerelor de arbitraj. Acestea se înfiinţează şi funcţionează permanent pe lângă o organizaţie sau o instituţie internă ori internaţională sau ca organizaţie neguvernamentală în baza unui regulament propriu și reguli de procedură arbitrală proprii. De exemplu, Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat funcționează pe lângă Asociația de Arbitraj Instituționalizat, având un regulament propriu de funcționare, în baza căruia organizează și examenele pentru arbitri.
Pot încheia convenții arbitrale, conform legii, (Art. 541 – 621 Cod de procedură civilă) persoane fizice, persoane juridice, statul și autoritățile publice, precum și persoanele juridice de drept privat. Potrivit Articolului 209 din Codul civil, persoanele juridice pot încheia convenții arbitrale prin reprezentanții legali care prin actul de constituire sau statutul acestora sunt „desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv în numele sau pe seama persoanei juridice”. Alături de persoanele juridice de drept privat, mai pot recurge la arbitrajul privat şi statul, autorităţile publice şi alte persoane juridice de drept public.
„Statul şi autorităţile publice pot încheia o convenţie arbitrală numai cu autorizarea expresă, printr-o lege sau o convenţie internaţională la care România este parte. Pot fi soluţionate pe calea arbitrajului litigii privind licenţele, respectiv permisele legate de activitatea minieră, litigiile dintre furnizorii de servicii medicale sau farmaceutice şi casele de asigurări sau litigiile referitoare la investiţiile făcute prin contracte încheiate între stat şi un investitor străin. Mai pot încheia convenţii arbitrale și alte categorii de persoane juridice de drept public, dacă în obiectul lor de activitate sunt şi prevăzute și activităţi economice. Sunt cazuri expres prevăzute de lege”, a explicat, pentru Income Magazine, Rodica Vlaicu, președintele Tribunalului Permanent de Arbitraj Instituționalizat, care funcționează de nouă ani în România, având sedii în mai multe localități.
Procedurile sunt simple
Pentru firme este o procedură foarte convenabilă. „Arbitrajul este o procedură judiciară alternativă, privată. Părțile implicate într-un conflict trebuie să încheie o convenție arbitrală (o înțelegere) din care să rezulte că în cazul în care vor avea o dispută, vor recurge la arbitraj. Prin convenția arbitrală, părțile pot stabili reguli de procedură derogatorii de la dreptul comun, cu condiţia ca regulile respective să nu fie contrare ordinii publice şi dispoziţiilor imperative ale legii. Finalitatea procedurii arbitrale este o hotărâre definitivă și obligatorie, constituind titlu executoriu, adică se execută silit întocmai ca şi o hotărâre judecătorească”, mai explică Rodica Vlaicu. Este convenabil pentru că este totul confidențial și se desfășoară cu celeritate.
Și în România, în cazul persoanelor juridice, în anumite situații, legiuitorul a indicat în mod expres arbitrajul ca mijloc de soluţionare a litigiilor. Această formă de soluționare a litigiilor a devenit din ce în ce mai populară, după ce instanțele statului au ajuns să dea termenele de judecată după perioade foarte lungi de timp.
Digitalizarea este un mare beneficiu
Trecerea la soluționarea online a cauzelor a contribuit la creșterea numărului acestora, pentru că părțile și apărătorii sau reprezentanții acestora nu trebuie să se mai deplaseze la sediile tribunalului pentru a participa la ședințele de arbitraj, ci pot intra pe platforma creată pentru arbitraj, de oriunde se află, chiar și din afara țării. Astfel pot să-și susțină cauza ca și cum s-ar afla fizic în fața tribunalului arbitral sau a completului de arbitraj.
„În cei nouă ani de activate Tribunalul Permanent de Arbitraj Instituționalizat a soluționat circa 1.500 de dosare. Numărul lor a crescut de la un an la altul, pe măsură ce acestă instituție a devenit cunoscută și arbitrii acesteia s-au profesionalizat. Astfel, în primul an de activitate, în 2014, la nivelul tribunalului au fost soluționate două dosare, în 2015 au fost instrumentate 15 cauze. Anul care a dat în mod real startul activității de soluționare startul activității de soluționare a dosarelor a fost 2020, când pe rolul Tribunalului am avut 210 cauze. Acest număr a crescut substanțial în ultimii ani, iar anul acesta ne apropiem de 300 de dosare, dintre care 85% sunt deja soluționate, restul fiind în curs de arbitrare”, explică președinta Tribunalului. Cele mai multe dosare sunt pentru litigii legate de asigurări, în baza unui protocol încheiat cu Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF).
Tipuri de convenții arbitrale
Convenția arbitrală este inclusă în contracte, specificându-se clar camera, curtea sau tribunalul de arbitraj unde părțile contractului doresc să-și soluționeze litigiile. Pot apela şi la arbitraj inclusiv regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat, conform Art. 51 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale.
Este de două feluri Convenția arbitrală, în funcție de momentul încheierii ei. Există clauza compromisorie care se încheie înainte de apariția neînțelegerilor și, de regulă. Aceasta poate fi inclusă într-un contract, la capitolul „Litigii”, poate fi act adițional sau anexă la un contract. Poate fi și un act de sine stătător care face referire la un contract sau la o înțelegere a părților.
Compromisul se încheie după izbucnirea conflictului. Prin acesta, părţile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluţionat pe calea arbitrajului. „Pentru arbitrajul instituționalizat este necesar să fie mențional obiectul litigiului, contractul sau înțelegerea la care se referă și numele entității de arbitraj care urmează să soluționeze cauza sau să se facă refere la regulile acesteia de arbitraj. Există mai multe legi și norme care reglementează activitatea de arbitraj.
Termenul maxim de soluționare a cauzelor prevăzut în procedura arbitrală este de 6 luni. Cu acordul scris al părților, acesta se poate prelungi la 9 luni.
