Eforturile României de a atenua sărăcia energetică şi de a asigura o tranziţie justă sunt lipsite de elemente cheie ale unei bune guvernanţe şi lasă lacune substanţiale de punere în aplicare, iar mecanismele de finanţare, responsabilităţile sau obiectivele instituţionale şi termenele clare pentru aplicarea politicilor şi măsurilor sunt sporadice sau nu sunt menţionate deloc în principalele documente strategice de planificare climatică ale statului român, relevă un raport elaborat de Energy Policy Group (EPG), alături de Observatorul Român al Sărăciei Energetice.
Documentul remis miercuri AGERPRES atrage atenţia asupra faptului că tranziţia către neutralitate climatică a Uniunii Europene s-ar putea confrunta cu provocări în ceea ce priveşte acceptarea socială a politicilor de decarbonizare, din cauza lipsei consultării publicului în mod eficient şi atenţiei insuficiente asupra impactului socio-economic al tranziţiei. Pe măsură ce politicile climatice evoluează şi încep să devină mai cuprinzătoare, potenţiale efecte regresive ar putea afecta în mod direct consumatorii şi gospodăriile, în special cele mai vulnerabile.
„Combaterea sărăciei energetice şi asigurarea unei tranziţii juste sunt printre cele mai relevante metode de abordare a impactului socio-economic. Cu toate acestea, prezentul raport evidenţiază limitările abordării actuale a sărăciei energetice şi a tranziţiei juste. Eforturile României de a atenua sărăcia energetică şi de a asigura o tranziţie justă sunt lipsite de elemente cheie ale unei bune guvernanţe şi lasă lacune substanţiale de punere în aplicare. Mecanismele de finanţare, responsabilităţile sau obiectivele instituţionale şi termenele clare pentru punerea în aplicare a politicilor şi măsurilor sunt sporadice sau nu sunt menţionate deloc în principalele documente strategice de planificare climatică ale României, Planul Naţional Integrat pentru Energie şi Climă şi Strategia pe Termen Lung sau în proiectul de Strategie Energetică a României 2022-2030, cu perspectiva anului 2050 (care a fost relevant pentru analiza sărăciei energetice)”, se spune în raport.
Cercetătorii EPG subliniază că sărăcia energetică a fost mult timp tratată ca un fenomen izolat, fiind insuficient integrată în documente strategice mai ample. Deşi există unele variaţii între strategii, niciuna nu reuşeşte să abordeze problema într-un mod convingător, iar intervenţiile planificate sunt în mare parte inadecvate.
„Contribuţia strategiilor naţionale la asigurarea unei tranziţii juste este la fel de puţin convingătoare. Cadrului naţional pentru o tranziţie justă îi lipseşte o definiţie a fenomenului, iar conceptul este adesea asociat cu măsuri de combatere a sărăciei energetice sau de promovare a eliminării treptate a cărbunelui, lăsând neabordate alte regiuni cu emisii ridicate de carbon. În timp ce accentul semnificativ pus pe educaţie şi locuri de muncă verzi este important, strategiile româneşti sunt deficitare în ceea ce priveşte alte subiecte legate de tranziţia justă, cum ar fi diversificarea economică, efectele şi politicile de gen sau redezvoltarea zonelor afectate”, susţin aceştia.
În plus, implicarea publicului în elaborarea planurilor s-a dovedit, de asemenea, insuficientă, deoarece pare că nici măcar cerinţele privind participarea publicului din Regulamentul privind Guvernanţa Uniunii Energetice nu au fost puse în aplicare în mod corespunzător. Astfel, analiza şi sondajul realizate de EPG pentru acest raport evidenţiază lipsa de transparenţă şi lacunele informaţionale din procesul de elaborare a politicilor climatice, autorităţile manifestând lipsă de comunicare cu publicul.
Pentru a anticipa şi a atenua o viitoare opoziţie a publicului la politicile climatice care poate apărea ca urmare a deficienţelor actuale de elaborare a politicilor, procesul actual de planificare ar trebui să ia în considerare o serie de recomandări. În ceea ce priveşte sărăcia energetică, specialiştii recomandă: integrarea sărăciei energetice ca temă transversală în legislaţie pentru a avea un cadru cuprinzător şi coerent; definirea obiectivelor privind sărăcia energetică, clarificarea responsabilităţilor instituţionale şi instituirea unui sistem de colectare şi monitorizare a datelor; elaborarea şi punerea în aplicare a unui plan de acţiune integrat privind sărăcia energetică, cu măsuri clare şi specifice de asistenţă socială, care să depăşească simplele compensaţii financiare directe şi să se concentreze pe abordarea cauzelor sistemice ale sărăciei; înfiinţarea unui grup de acţiune privind sărăcia energetică la nivel guvernamental pentru a integra şi coordona eforturile de guvernare; înfiinţarea de ghişee unice la nivel local.
La capitolul Tranziţia Justă, recomandările vizează: o definiţie a tranziţiei juste şi stabilirea de obiective în cadrul strategiilor naţionale privind clima; oferirea unui plan sau a unui cadru pentru transformarea economică şi educaţională, prin oferirea unui sprijin financiar specific şi prin adaptarea planului la particularităţile locale; abordarea altor consecinţe sociale ale tranziţiei, cum ar fi impactul tranziţiei asupra femeilor, pierderea identităţii culturale sau abordarea riscului de abandon şcolar pentru copiii din regiunile de tranziţie.
Raportul mai propune, pentru participarea publicului, următoarele: stabilirea unor proceduri clare şi detaliate pentru participarea publicului; asigurarea unei implicări timpurii, în stadiile incipiente ale elaborării documentelor, şi definirea în legislaţie a termenelor considerate rezonabile pentru consultări; sporirea transparenţei şi a accesului la informaţii prin punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor prin diferite canale în etapele iniţiale ale procesului de consultare; diversificarea formelor de participare publică şi crearea de căi de participare publică pentru a încuraja mai multe contribuţii din partea părţilor interesate/cetăţenilor; stabilirea în legislaţie a unei platforme permanente de implicare a părţilor interesate în politicile privind clima, cu reprezentanţi ai industriei, sindicatelor, ONG-urilor, mediului academic, institutelor de cercetare şi autorităţilor locale; încorporarea eficace a contribuţiilor publicului şi ale părţilor interesate în documentele finale; alocarea de resurse suplimentare (atât umane, cât şi financiare) pentru punerea în aplicare a procesului de participare a publicului.
Energy Policy Group (EPG), un think-tank independent, non-profit, cu sediul în Bucureşti, specializat în politici energetice şi climatice, analiză de piaţă şi strategie energetică, a fost înfiinţat în februarie 2014.
