Franţa se confruntă cu o deteriorare accelerată a situaţiei financiare, iar randamentele obligaţiunilor guvernamentale şi costurile asigurării împotriva riscului de neplată au ajuns la niveluri nemaiîntâlnite de la criza datoriilor suverane din zona euro, de la începutul anilor 2010, relatează CNBC.
Analiştii avertizează asupra riscului de propagare a turbulenţelor către alte economii europene, deşi consideră că zona euro este mai bine pregătită decât în urmă cu 15 ani.
Randamentul obligaţiunilor franceze pe zece ani a depăşit săptămâna aceasta pragul de 5%, pentru prima dată din 2002, în timp ce diferenţa faţă de randamentul titlurilor germane cu aceeaşi maturitate a trecut joi de 170 de puncte de bază, cel mai ridicat nivel de la criza datoriilor suverane. Costul asigurării datoriei franceze împotriva riscului de neplată a urcat, de asemenea, la maximele acelei perioade.
Presiunile asupra pieţei obligaţiunilor reflectă îngrijorările investitorilor privind deficitul bugetar ridicat, creşterea datoriei publice şi slăbiciunea economiei franceze. Guvernul de la Paris şi-a redus prognoza de creştere economică pentru 2026 la numai 0,5%, în timp ce instabilitatea politică şi protestele sociale complică adoptarea măsurilor de consolidare fiscală.
Datoria publică a Franţei a ajuns la 119% din PIB la sfârşitul trimestrului al doilea din 2026, nivel apropiat de cel al Greciei înaintea izbucnirii crizei datoriilor, când aceasta înregistra o pondere de 128% din PIB, la sfârşitul anului 2009.
”Suntem deja într-o criză franceză profundă”, a declarat Carsten Brzeski, director global de cercetare macroeconomică la ING. Potrivit acestuia, guvernul francez nu se confruntă cu un risc iminent de lichiditate, însă pierderea încrederii investitorilor impune măsuri urgente din partea autorităţilor.
John Stopford, director pentru investiţii multi-active la Ninety One, a afirmat că Franţa, considerată tradiţional una dintre pieţele financiare centrale ale Europei, începe să fie tratată de investitori asemenea economiilor periferice, din cauza incertitudinilor politice şi fiscale.
Principala îngrijorare este riscul de fragmentare financiară a zonei euro, situaţie în care statele membre ajung să suporte costuri foarte diferite de finanţare, deşi utilizează aceeaşi monedă. Creşterea dobânzilor poate majora povara datoriei publice şi poate declanşa un cerc vicios de împrumuturi tot mai scumpe şi deteriorare a finanţelor guvernamentale.
Un asemenea mecanism a contribuit la criza zonei euro de la începutul anilor 2010, când dificultăţile Greciei s-au extins către Portugalia, Irlanda, Italia şi Spania, determinând intervenţii financiare internaţionale şi programe severe de austeritate.
Analiştii subliniază însă că situaţia actuală diferă semnificativ de cea din perioada 2011–2012. Băncile europene sunt mai solide, integrarea financiară este mai avansată, iar instituţiile zonei euro dispun de instrumente suplimentare pentru limitarea turbulenţelor.
Strategii BlackRock consideră că actualul context este fundamental diferit de cel care a precedat criza datoriilor suverane, deşi avertizează că noi episoade de volatilitate şi efecte de propagare rămân posibile.
George Lagarias, economist-şef la Forvis Mazars, apreciază că Franţa se află deja într-o criză a datoriei, dar estimează la numai 10%–20% probabilitatea extinderii acesteia într-o criză similară celei din anii 2010. El subliniază că problemele fiscale franceze sunt cunoscute de investitori, spre deosebire de situaţia Greciei, unde revizuirea bruscă a deficitului bugetar a subminat încrederea pieţelor.
O eventuală agravare ar putea determina creşterea costurilor de împrumut şi pentru Italia şi Spania, obligând guvernele să reducă cheltuielile publice şi amplificând tensiunile politice.
Alex Everett, director de investiţii la Aberdeen Investments, consideră că dificultăţile actuale trebuie privite în principal ca un risc specific Franţei, nu ca o ameninţare sistemică pentru întreaga zonă euro. Potrivit acestuia, eventualele efecte de contagiune ar urma să fie de scurtă durată.
În paralel, moneda euro a pierdut aproape 5% faţă de dolar de la începutul anului, pe fondul îngrijorărilor privind perspectivele economice şi financiare ale regiunii.
Moody’s s-a abţinut vineri, contrar aşteptărilor generale, de la orice acţiune cu privire la ratingul datoriei franceze, menţinându-şi de facto ratingul la Aa3 cu o perspectivă negativă, relatează AFP.
Agenţia a publicat un comunicat în care a precizat că nu este vorba despre nicio „acţiune de credit”, părând să aştepte ca situaţia să se clarifice în Franţa înainte să se pronunţe mai mult.
Un buget dificil este în construcţie şi există temeri cu privire la noi violenţe sâmbătă, în stradă, în ţară.
Premierul Sébastien Lecornu a salutat imediat pe X o decizie care „dejoacă prognosticuri decliniste” şi pe „cei care speculează datoria franceză”.
