În ultimele decenii, tinerii cântăresc mai mult dacă și când să se căsătorească, iar petrecerile de nuntă au evoluat și ele. Tot mai multe cupluri preferă evenimente fastuoase, care nu de puține ori le lasă cu bugetul pe minus. Chiar dacă rămâne încă semnificativ, numărul de nunți tradiționale, care funcționează de fapt pe principiul unui împrumut pe termen lung, scade văzând cu ochii.
Când părinții Mariei s-au căsătorit pe la începutul anilor ’90, nunta a avut loc la un restaurant la marginea Reghinului. „Mama mi-a povestit că cei de la local le-au permis să-și aducă băutura: câteva sticle de Cola și Fanta pentru masa mirilor, Frutti Fresh pentru restul meselor, plus palincă și vin din producția proprie a bunicilor. Meniul a costat undeva la 10 dolari la cursul de atunci, muzicanții vreo 200 de dolari, fotograful, care era și cameraman, vreo 50 de dolari. Rochia, luată de la un magazin din Târgu Mureș, a fost și ea vreo câteva zeci de dolari, ceva mai scumpă decât costumul tatălui meu”, spune ea. În total, de la peste 200 de invitați, tinerilor însurăței le-au rămas, după ce au achitat toate costurile, vreo 3.000 de dolari. „Bani cu care au plătit mai mult de jumătate din apartamentul în care am crescut eu”, își amintește tânăra.
Azi Maria se pregătește pentru propria nuntă. Va fi undeva lângă Târgu Mureș, într-un salon de evenimente situat pe malul unui lac cu lebede. „Rochia am luat-o de la o creatoare din București. A fost vreo 2.000 de euro. Costumul viitorului meu soț a fost și el spre 1.000 de euro. Am angajat o formație foarte bună, specializată în nunți și botezuri, pentru 4.000 de euro, și o firmă care să ne fotografieze, să ne filmeze și apoi să ne livreze un album și un film editat profesionist, pentru 2.000 de euro”, dezvăluie ea. Iar cheltuielile nu se opresc aici: viitorul cuplu a rezervat camere în hotelul din apropiere, pentru invitații care vin de departe, ceea ce va mai costa în jur de 1.000 de euro, se va deplasa cu o limuzină închiriată și a doua zi va organiza „ciorba de potroace” („spălăcenia”, cum se spune în zona lor, sau, mai nou, afterparty-ul) la un restaurant din oraș, unde se așteaptă să achite o notă de plată de circa 1.000 de euro. Asta în timp ce meniul de nuntă propriu-zis va costa aproape 100 de euro de persoană („cu open bar, fruit bar și chocolate fountain”, ține să precizeze Maria).
Perspectiva economică
În urmă cu trei decenii nunta era, pentru cei mai mulți tineri, cam singura șansă de a obține o sumă ceva mai mare, cu care să pornească la propriu în noua viață, iar povești ca cele ale părinților Mariei se găsesc aproape în fiecare familie. În 2023 lucrurile arată un pic altfel. Chiar dacă numărul celor care își organizează nunta minimizând cât se poate de mult cheltuielile, astfel încât la sfârșit să rămână cu o sumă cât mai mare, este încă demn de luat în seamă, tot mai mulți tineri vor petreceri fastuoase și ținute scumpe, fără să se gândească prea mult la aspectele financiare.
Prima variantă, cea a nunților tradiționale, cu costuri restrânse, funcționează, de fapt, de mulți ani, sub forma unui împrumut neoficial și pe termen lung, care urmează să fie plătit treptat de miri și de familiile lor, tot sub formă de „dar”, atunci când merg la nunțile invitaților sau ale copiilor lor. „Tradiția aceasta este menținută mai ales la presiunea familiilor tinerilor, iar viitorii soți o acceptă și profită de ea, de destule ori fără să-și dea exact seama cum funcționează și fără să ia în calcul, la momentul nunții, modul în care vor fi returnate sumele primite”, explică Iulian Apostu, cercetător în cadrul Institutului de Sociologie al Academiei Române. Această abordare tradițională este, de cele mai multe ori, cauza principală pentru care nunțile au sute de invitați – un număr mai mare de participanți crește, evident, veniturile unei astfel de petreceri. „Dacă tinerii ar fi lăsați să se organizeze cum vor ei, probabil în destule situații nunțile ar fi mai mici, doar cu cei apropiați, și s-ar pierde o bună parte din această componentă de câștig financiar”, spune el.
Maria se bazează și ea pe „darul” invitaților. Însă, având în vedere că petrecerea, la care vor lua parte în jur de 300 de persoane, va costa, după cum arată calculele de mai sus, peste 40.000 de euro, ea și viitorul său soț nu se așteaptă la cine știe ce profit. „Știind cam cât se pune în plic la noi în zonă, ne-am calculat că în cel mai bun caz vom rămâne cu 10-12.000 de euro. Un apartament decent cu două camere în Târgu Mureș costă undeva la minim 60.000 de euro, deci nici vorbă să repetăm povestea părinților mei. Banii ne vor ajunge maxim pentru un avans la bancă, dar la dobânzile actuale nu prea ne permitem un credit”, spune ea. Iar cazul acesta este unul destul de fericit. Sunt destule poveștile despre cupluri (mai ales cu mai puțini invitați), care au rămas cu datorii, uneori semnificative, după nuntă.
După cum spune Iulian Apostu, asta pentru că, pe lângă familiile care își permit să organizeze nunți scumpe, căci au o situație financiară bună, sunt și familii care, deși își fac calcule precise și știu că nu vor rămâne cu cine știe ce sume, dacă nu chiar vor scoate din propriul buzunar pentru a acoperi o parte din costuri, aleg aceeași variantă. „Este o luptă între vechi și nou. De cele mai multe ori credem că suntem ancorați în modernitate, dar de fapt suntem mai tradiționaliști decât credem. Totuși, modernitatea câștigă teren și în zona nunților”, arată el. Uneori cu prețul unor mici drame financiare.
Alin Caraman, Președintele Asociației Furnizorilor din Industria Nunților (AFIN), confirmă apetența tot mai mare a românilor pentru a-și începe căsnicia cu petreceri remarcabile. Drept dovadă, avem de-a face cu un sector economic specializat (organizatori, spații pentru evenimente, furnizori de servicii și produse diverse – foto-video, muzică, aranjamente, îmbrăcăminte, verighete etc.) care a atins o cifră anuală de afaceri de peste 500 de milioane de euro și în care lucrează, full-time sau part-time, circa 200.000 de persoane. Și care a crescut semnificativ în fiecare an, înainte de a fi puternic lovit de efectele COVID. „Dacă înainte de pandemie trendul era unul puternic ascendent, tradus într-un număr mare de nunți, in perioada de lockdown, în lipsa măsurilor adaptate specificului acestei industrii, s-a înregistrat o cădere drastică a domeniului, însoțită, din păcate, de un număr mare de falimente”, afirmă Caraman, care este, totuși, optimist în ceea ce privește revirimentul domeniului pe care îl reprezintă.
Statistica schimbării
Și datele statistice ne arată schimbări semnificative în ceea ce privește modul în care abordează românii căsătoria. Numărul anual de nunți, de pildă, a scăzut de la peste 190.000 în 1990 la 135.000 în 2000 și la circa 115.000 în 2010. În 2021, de când aveam ultimele date disponibile, s-au înregistrat tot aproape 115.000 de căsătorii. Ceea ce este demn de remarcat este că, față de 2010, în 2021 numărul de cupluri care au mers la starea civilă în zona urbană a scăzut (63.000 față de aproape 75.000), în timp ce în zona rurală, în aceeași perioadă fenomenul a fost unul invers, de creștere (de la aproape 41.000 la aproape 51.000).
Și alte date privind căsătoriile s-au schimbat mult în ultimele trei decenii. În 1990, de pildă, vârsta medie a soților era 25 de ani pentru bărbați și 22 de ani pentru femei. În 2021, vârsta cu pricina crescuse semnificativ, la 31 de ani pentru bărbați (variind între 30 de ani în Suceava și Botoșani și 33 de ani în București, respectiv între 30 de ani în mediul rural și 32 de ani în cel urban) și 28 de ani pentru femei (și aici cele mai grăbite la măritiș fiind cele din județele din nordul țării și din zona rurală, unde vârsta medie a mireselor este între 26 și 27 de ani, în timp ce în zona urbană femeile care merg la starea civilă au în medie 30 de ani, ba chiar aproape 31 de ani în Capitală).
Ultimul deceniu a adus și un fenomen oarecum ciudat: rata de nupțialitate (numărul de căsătorii la mia de locuitori) a crescut an de an din 2013 până în 2018, a scăzut în 2019, s-a prăbușit în 2020 –din cauza pandemiei- și a revenit pe creștere în 2021. Motivele sunt greu de discernut la acest moment, însă unul dintre factori ar putea fi reprezentat de dorința de a organiza o petrecere (tradițională sau nu, de la caz la caz).
