Unul din cinci români între 15 și 29 de ani nu merge nici la școală, nici la serviciu. Suntem pe primul loc în Uniunea Europeană la acest capitol și fenomenul are efecte multiple asupra economiei și societății în general.
Mulți compatrioți ajunși în țările din Vest sunt surprinși de liniștea care domnește în multe orașe în timpul zilei. ”Mai ales în zonele mai puțin turistice, după orele de vârf de dimineața și până după-amiaza traficul e relaxat, trotuarele sunt libere, iar prin magazine clienții sunt rari. Lucrurile se mai înviorează pe la prânz, mai ales pe la restaurante, dar adevărata aglomerație se întâmplă spre seară sau în week-end”, se miră Maria, proaspăt sosită în Germania cu o bursă Erasmus.
Sentimentul este similar, dar în sens contrar, în rândul celor care vizitează România. „Ce e cu toți oamenii ăștia pe stradă în miezul zilei? Uite câte mașini, uite câți pietoni, uite ce aglomerație este în mall sau la terase”, se minuna astă-vară Elena, stabilită de peste 25 de ani în Bruxelles și venită într-o scurtă vacanță la familia din București.
Pe primul loc
Unii ar putea da vina pe diferențele culturale, alții pe ritmul de viață mai alert într-o țară care încă suferă schimbări semnificative. Cert este că nu există o singură cauză, dar fenomenul ar putea fi explicat parțial prin faptul că România conduce, din păcate, clasamentul european privind proporția tinerilor care nu merg nici la școală, nici la serviciu. Conform Eurostat (institutul de statistică al Uniunii Europene), unul din cinci români (mai exact, 19%) cu vârsta între 15 și 29 de ani nu erau încadrați în 2025 nici în sistemul educațional, nici în câmpul muncii. Este vorba de peste 700.000 de persoane fără o activitate clară și regulată, iar existența lor ar putea contribui la senzația de aglomerație și agitație din multe orașe.
La nivel european proporția așa-numiților NEETs (Not in Employment, Education, or Training) este de 11%, dar variază semnificativ de la țară la țară. Dacă în state precum Bulgaria, Grecia, Italia ori Franța ei reprezintă cam 13% din rândul tinerilor, la capătul opus al topului se află Olanda (cu 5%), Suedia (6%) și Slovenia, Portugalia, Cehia și Irlanda (cu circa 8% fiecare). Mai rău decât România stau la acest capitol doar unele țări candidate la aderare, precum Macedonia și Bosnia și Herțegovina (20% fiecare) ori Turcia (26%).
Potrivit Eurostat, o explicație a fenomenului ar fi că, „de-a lungul anilor, tranziția dinspre educație spre câmpul muncii a devenit mai complexă. Astăzi, tinerii își schimbă joburile mai frecvent și durează mai mult până să devină stabili pe piața muncii.” Astfel, în timp ce unii lucrează deja în paralel cu educația, există mulți alții care au probleme în a-și găsi o poziție care să li se potrivească chiar mult după ce au finalizat studiile.
De unde vine problema
Un alt aspect interesant privind proporția NEETs este cel legat de nivelul de educație. În rândul tinerilor cu facultate aceasta era de 8% la nivel european și de 7,5% (deci puțin sub media continentului) în România. Cel mai bine stăteau suedezii (cu 3,6%) și cel mai rău grecii (cu 19% din absolvenții de învățământ superior de până în 30 de ani neîncadrați nici în muncă, nici în educație).
În același timp, 11% dintre tinerii europeni cu studii medii erau NEETs în 2025, proporția lor în România fiind de 12,8%. Campioni la acest capitol erau tot grecii (cu peste 15%, la fel ca italienii), iar la capătul opus erau olandezii (cu 4,7%).
Problema pentru țara noastră apare când vine vorba de tinerii fără liceu. Nu mai puțin de 36% dintre aceștia nu mergeau oficial nici la școală, nici la serviciu, mult peste media UE (13%) și la mare distanță de țările de pe următoarele poziții ale clasamentului: Bulgaria – 19% ori Spania, Malta și Austria (circa 15% fiecare). La polul opus sunt Suedia și Polonia (6% fiecare).
Diferențe greu de nivelat
Și mediul de rezidență joacă un rol major, mai ales în România și la vecinii din Bulgaria. Astfel, dacă în orașele mari proporția NEETs era la noi de 7% (sub media UE de 10%), în orașele mici și suburbii ea ajungea la 20%, iar la țară de aproape 28%. Ceea ce ne duce spre o discuție veche, cea despre cele două Românii – una urbană, mai educată și relativ prosperă, și una reprezentată mai ales de rural și de orașele mici, cu mai puțină școală și venituri scăzute. Prima categorie se comportă și trăiește destul de asemănător cu locuitorii din statele mai dezvoltate de pe continent, în timp ce în rândul celei de-a doua aspectele moderne recente se împletesc cu numeroase trăsături și obiceiuri tradiționale.
Iar dacă în rândul primei categorii educația și munca într-un cadru legal și organizat sunt în general norma, în România mai profundă școala este deseori abandonată repede, iar munca este de destule ori privită drept o pierdere de vreme. „Îi văd în jurul meu. Sunt tineri care termină opt clase la școala din centrul comunei și apoi nu mai fac aproape nimic. Stau pe banii părinților, poate mai muncesc pe ici pe acolo cu ziua sau chiar se implică în diverse combinații a căror legalitate stă sub semnul întrebării. Îi vezi în plină zi la bufet sau la sălile de jocuri, eventual frustrați că nu au viața pe care și-ar dori-o, și în același timp e foarte greu să găsești pe cineva să te ajute la tuns iarba sau la reparat ceva la casă”, spune Aurelia, care s-a mutat din Ploiești într-o comună de pe Valea Teleajenului după ce a ieșit la pensie.
Cauze și întrebări
Potrivit unui studiu publicat în 2024 de „International Journal of Adolescence and Youth”, majoritatea tinerilor neîncadrați nici în școală, nici în câmpul muncii provin la rândul lor din familii cu nivel de educație și venituri reduse. „Ei sunt vulnerabili la provocări cum ar fi sărăcia, rezultatele școlare slabe, probleme de sănătate și lipsa de sprijin chiar înainte de a părăsi școala”, se arată în lucrarea menționată mai sus.
Pe lângă înțelegerea cauzelor fenomenului, se ridică unele semne de întrebare și în ceea ce privește validitatea statisticilor. „Nu vreau să spun că nu avem mulți tineri în această situație, doar eu cunosc personal câțiva. Cred, totuși, că o parte din cei care apar în statistici ca neavând nicio ocupație s-ar putea să muncească, de fapt, la negru”, spune patronul unei mici fabrici de componente auto din Gorj.
Indiferent de care este proporția exactă a NEETs în România, este clar nu doar că ei există, dar și că numărul lor este semnificativ. Iar asta aduce cu sine „o serie de efecte neplăcute pentru indivizi, comunități și societate, cum ar fi nivel de trai și de satisfacție personală mai redus, creșterea riscului de excluziune socială sau o creștere economică diminuată”, arată studiul citat ceva mai sus.
În economie, de pildă, dacă acești tineri ar continua pregătirea și s-ar transforma în angajați calificați, am rezolva și criza de forță de muncă și am avea și câteva sute de mii de persoane în plus plătite decent. Iar aceste venituri suplimentare ar avea atât un efect multiplicator pentru afacerile altor firme, cât și pentru încasările la buget.
Dar lucrurile merg și mai departe. Multiple studii arată că viitorii asistați social se selectează cu precădere din rândul celor cu puțini ani de școală și cu parcurs profesional dezorganizat. În plus, rata infracționalității este mai mare în categoriile cu educație și venituri reduse. Așadar, cu cât mai mulți tineri cu școală puțină și neîncadrați în muncă avem, cu atât va crește numărul de fapte ilegale. Nu în ultimul rând, în toată lumea populismul și dezinformarea prind mai ușor în rândul acestor categorii, cu efecte deja vizibile în plan politic.
