România își asumă neutralitatea climatică în orizontul de timp 2050. O țintă foarte ambițioasă, în acord cu orientările de mediu ale Comisiei Europene, care însă înseamnă și costuri. Tot ca o noutate, Guvernul vrea să-și asume anul 2031 ca termen limită pentru eliminarea termocentralelor pe bază de huilă și lignit. Asta înseamnă creșterea ponderii surselor regenerabile de energie în consumul final, iar planurile României arată, cel puțin teoretic, că vor fi instalați anual peste 1.000 de MW până în 2050 în capacități „verzi”.
Pentru atingerea neutralității climatice, ponderea surselor de energie regenerabilă (SRE) în consumul final brut de energie ar trebui să ajungă la 36,2% în 2030 și la 86,1% în 2050, potrivit unui document elaborat de Ministerul Mediului. Pentru aceasta, autoritățile de la București mizează pe o creștere majoră a producției de energie electrică din surse eoliene și solare, dar și pe folosirea pe scară tot mai largă a pompelor de căldură, a colectoarelor solare termice și a energiei obținute din hidrogenului verde. Acestea din urmă ar urma să fie folosite în sectorul de încălzire și răcire a clădirilor, estimându-se că ele vor furniza, în 2050, exact 75,8% din consumul final brut de energie. În paralel, utilizarea acestor surse va duce și la creșterea eficienței energetice, ceea ce va însemna inclusiv reducerea consumului energetic final cu 45% pentru 2030.
Ce capacități vor fi instalate
În scenariul atingerii neutralității climatice până în 2050, planurile prevăd:
- Energie nucleară:
-În prezent, există, în operare, unitățile U1 (CANDU) – 700 MW și U2 (CANDU) – 700 MW;
-U1 va fi retehnologizată în perioada 2027 – 2029;
-U2 va fi retehnologizată în perioada 2036 – 2038;
- Capacități noi nucleare
-462 MW începând din 2029;
-700 MW începând din 2030;
-700 MW începând din 2031;
- Toate capacitățile de producție pe bază de huilă și lignit vor fi eliminate treptat până la finalul lui 2031:
-1.695 MW au fost închise la 31.12.2021;
-660 MW erau programate pentru închidere la 31.12.2022;
-1.425 MW vor fi închise la 31.12.2025;
-1.140 MW vor fi închise / puse în stand-by la 31.12.2026;
Toate centralele alimentate cu gaze naturale (CCGT, CHP) vor fi 100% pregătite pentru gaze regenerabile (hidrogen verde etc.) până la 2036:
- Capacități noi CCGT:
-430 MW începând din 2024;
-430 MW începând din 2025;
-430 MW începând din 2026;
-1.325 MW începând din 2027;
- Capacități noi CHP:
-80 MW începând din 2024;
-52 MW începând din 2025;
-365 MW începând din 2026;
-50 MW începând din 2027;
-200 MW începând din 2028;
-200 MW începând din 2029;
- Capacități solare noi
-600 MW instalați în fiecare an din 2023 până în 2025;
-700 MW în fiecare an în perioada 2026-2030;
-525 MW în fiecare an în perioada 2031-2050;
- Capacități solare pentru autoconsum & pe acoperișuri
-100 MW instalați în fiecare an din 2023 până în 2029;
-800 MW în fiecare an din 2030 până în 2050 (conform Strategiei UE pentru energia solară);
- Capacități eoliene noi
-550 MW instalați în fiecare an în perioada 2023-2025;
-600 MW în fiecare an în perioada 2026-2030;
-675 MW în fiecare an în perioada 2031-2040;
-750 MW în fiecare an din 2041 până în 2050;
- Capacități eoliene autoconsum noi
-40 MW instalați în fiecare an în perioada 2023-2030;
-60 MW în fiecare an în perioada 2031-2040;
-100 MW în fiecare an în perioada 2041-2050;
- Capacități în cogenerare pe biomasă noi
-10 MW instalați în fiecare an până în 2050;
- Capacități în cogenerare pe biogaz noi
-5 MW instalați în fiecare an până în 2050;
- Capacități pe biogaz noi
-5 MW instalați în fiecare an până în 2050
- Capacități în cogenerare pe hidrogen noi
-5 MW instalați în fiecare an din 2031 până în 2040;
-40 MW în fiecare an din 2041 până în 2050;
- Capacități hidro noi:
-65 MW începând din 2024;
-12 MW începând din 2025;
-148 MW începând din 2027;
-50 MW începând din 2028;
-29 MW începând din 2030
Biomasa, biogazul și hidrogenul, noii combustibili ai centralelor
Emisiile generate de producția de energie electrică, care astăzi provin provin, în principal, de la centralele pe cărbune și gaz natural, vor fi eliminate în cea mai mare parte deoarece energia electrică nu va mai fi produsă pe bază de cărbune începând din 2027 și pe gaz natural începând din 2036. Emisiile vor mai proveni de la producția de energie termică (realizate de centrale termice și autoproducătoare), pentru care se propune ca nicio centrală termică pe cărbune sau gaz natural să nu mai funcționeze după 2045. De asemenea, centralele în cogenerare pe cărbune și gaz natural nu vor mai funcționa începând din 2036, energia termică urmând să fie produsă în centrale în cogenerare pe biomasă, biogaz și hidrogen și să fie utilizată în toate sectoarele, inclusiv în industrie. „Am obosit să tot ascult planuri și idei. Anul acesta se vor instala 2.000 MW și ei sunt realizați de mediul privat, fiind o consecință a prețurilor mari la energia electrică și a unor temeri legate de securitatea alimentării cu energie. Multe firme și persoane fizice și-au luat în propriile mâini soarta alimentării, creându-și propriile surse. Proiectele cele mai mari începute de către companiile de stat încă de prin 2014 nici astăzi nu sunt gata, și mă refer la termocentrala Iernut, hidrocentralele de pe râul Jiu. Avem nevoie de fapte pentru că la vorbe suntem buni”, a declarat Răzvan Nicolescu, președinte al Asociației pentru Energie Curată și Combaterea Schimbărilor Climatice și fost ministru al energiei.
Comparativ cu nivelul din 1990, în 2030 reducerea emisiilor produse de sectorul producției de energie electrică și termică va fi de 85% în toate cele trei scenarii, de referință, mediu și de atingere a neutralității.
Cât costă noile capacități de producție
Pentru atingerea neutralității climatice pe care România și-a asumă, investițiile în construcția noilor capacități de producție este estimată astăzi la 63 de miliarde de euro, dar calculele vor suferi cu siguranță modificări consistente în următoarele decenii. Comparativ cu celelalte două scenarii realizate, cel pentru atingerea neutralității climatice va costa cel mai mult din cauza ritmului mai mare de electrificare a sectoarelor mari consumatoare de energie și utilizării pe scare mai largă a hidrogenului, sursă care necesită care necesită energie electrică pentru a fi produs.
Suma nu este una foarte mare, totuși, dacă avem în vedere că anul trecut PIB-ul României a fost de 286 miliarde de euro, iar până în 2050 se prognozează o creștere permanentă a acestui. Pe de altă parte, la realizarea noilor capacități se vor utiliza și fondurile europene nerambursabile puse la dispoziția României de către Uniunea Europeană, inclusiv prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR).
Rețeaua de transport a energiei, depășită
Dacă investiția în realizarea acestor capacități nu ar trebui să ridice mari probleme financiare, în schimb capacitatea Sistemului Energetic Național de a integra aceste capacități rămâne o provocare, chiar dacă vor fi construite noi linii de transport a energiei. O mare parte din aceste unități, în special cele eoliene, vor fi instalate în Dobrogea și Brăila – Galați, care deja se confruntă cu dificultăți în evacuarea de putere din aceste zone excedentare. Care va fi răspunsul operatorul Sistemului Energetic Național, compania Transelectrica, rămâne să aflăm după finalizarea unui studiu care va sta la baza programului de dezvoltare pe 10 ani a rețelei de transport și care să releve, în special, soluția optimă a descărcării în rețea a producției excedentare de energie eoliană și zona de sud-est a țării. Conform datelor prezentate în Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC), ținta pentru anul 2030 privind puterea instalată în centralele eoliene este de 5.255 MW și de 5.054 MW pentru fotovoltaice, în condițiile în care acum sunt de circa 3 GW, respectiv 1,5 GW. În timp ce Ministerul Mediului anunță anul 2050 pentru atingerea neutralității climatice și anunță instalarea a zeci de mii de MW pentru asta, România nu are nici astăzi o strategie energetică actualizată, ultima fiind realizată în 2007, fiind complet depășită.
