În cazul transferului de active (denumit și de afacere), acesta presupune, pe fond, că livrarea bunurilor este tratată ca un tot unitar (care are drept scop separarea/transferul unei linii de business în sine) și nu la nivelul individual al operațiunii de vânzare-cumpărare pentru fiecare bun în parte. În acest sens, noțiunea de transfer de active este reglementată ca atare în cuprinsul art. 270 alin. (7) cod fiscal și al normelor metodologice date în aplicarea acestuia. Aș adăuga că îndeplinirea cumulativă a criteriilor respective reglementate explicit de cadrul normativ trebuie analizată în mod corelativ și cu „substanța economică” pe fond a tranzacției, care „joacă” un rol esențial în asimilarea și calificarea ansamblului operațiunilor în cauză ca un transfer integrat de active și nu ca livrări individuale – succesive și fragmentate – de bunuri.
În sinteză, criteriile menționate în paragraful anterior se referă la următoarele aspecte:
- operațiunea efectivă va urmări transferul nu numai al activelor, ci în mod corelativ și al salariaților, al contractelor de furnizare și de vânzare etc., practic al tuturor elementelor care să justifice derularea optimă și de sine stătătoare a activității respective care face obiectul transferului.
- cesionarul (beneficiarul) transferului de active trebuie să aibă capacitatea și intenția de a derula în continuare ramura de activitate (linia de business) respectivă, derulată inițial de cedent și care face obiectul transferului de active. În acest sens, din punct de vedere al cerințelor formale, beneficiarul transferului are obligația să transmită către cedentul acestuia o declarație pe propria răspundere (conform pct.7 alin. (8) din Normele Metodologice date in aplicarea art. 270 alin. (7) Cod fiscal), din care să rezulte intenția sa de a derula în continuare, de o manieră independentă, activitatea respectivă, cu scopul de a genera un business în sine și fără a urmări lichidarea/închiderea activității respective. Deși calificarea fiscală a unei operațiuni ca fiind transfer de active nu este condiționată efectiv de existența sau nu a activității respective în obiectul de activitate al beneficiarului transferului de active și nici de autorizarea sa în acest sens, personal apreciez că orice element care poate proba intenția acestuia de a derula ulterior activitatea ce i-a fost transferată, de o manieră independentă și de sine stătător, poate să fie foarte important în stabilirea relevanței stării de fapt fiscale incidente în cauză.
Din punct de vedere fiscal, în circumstanțele îndeplinirii cumulative a cerințelor formale și a criteriilor de fond reglementate de cadrul normativ, operațiunea în sine de transfer de active este neutră din punct de vedere al TVA, în sensul că nu intra în baza impozabilă a taxei și nu se supune acesteia. A nu se confunda însă acest fapt cu eventuala obligație de ajustare a taxei care intervine la nivelul beneficiarului transferului de active, în măsură în care acesta este o persoană impozabilă care nu este înregistrată normal în scopuri de TVA și nici nu se va înregistra în scopuri de TVA, ca urmare a transferului de active. Tocmai din această perspectivă trebuie interpretată și obligația cedentului de a transmite către cesionar registrul bunurilor de capital obținute după data aderării la UE.
Deși operațiunea de transfer de active este neutră în raport de TVA, nu același lucru se poate spune și la nivelul impozitului pe profit. De menționat însă că, desi transferul de active este (de principiu) impozabil la calculul impozitului pe profit la societatea cedentă, există posibilitatea exercitării deductibilităților fiscale la societatea beneficiară a transferului liniei de business. Ulterior, în raport de evaluarea pierderilor contabile și/sau fiscale înregistrate, se poate analiza oportunitatea constituirii unui grup fiscal la nivelul impozitului pe profit între cele două societăți (respectiv, cedentă și cesionară), în vederea optimizării costurilor fiscale privind impozitul pe profit (evident, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de cadrul normativ pentru constituirea grupului fiscal la nivelul impozitului pe profit).
Rămâne ca principal dezavantaj al operațiunii impactul la nivelul cash flow-ului, generat de obligația plății prețului tranzacției de cesionar către cedent, deoarece posibilitatea de a coverti prețul tranzacției în parți sociale/acțiuni deținute de societatea cedentă a transferului de active la societatea beneficiară (cesionară) apreciez că nu este reglementată suficient astfel încât să elimine riscurile sale de operaționalizare și de implementare. Să nu uităm însă de avantajul pe care îl oferă transferul de active din perspectiva timpului redus de implementare sau al numărului relativ redus al documentelor suport cu rol justificativ ce se cer a fi întocmite în cauza (raport de evaluare, contract de vanzare – cumpărare și proces verbal de predare – primire).
Cele expuse anterior reprezintă o opinie personală, în raport de înțelegerea mea a textelor de lege, fiecare dintre dvs. urmând însă să aplice propriile raționamente fiscale pe care le apreciază necesare în această direcție. În practică, judecând după toate plusurile și minusurile sale inerente, transferul de active cred că poate reprezenta o soluție viabilă, atunci când se dorește reorganizarea afacerilor din dorința unei monitorizări și a unei gestionări mai eficiente, prin separarea din cadrul firmei a unei anumite ramuri de activitate (linii de business), sub forma unei structuri independente din punct de vedere tehnic, capabile să efectueze activități economice separate.
