Inflaţia din zona euro s-a retras enorm de mult de la cotele extreme din toamna anului 2022. Dar nu este înfrântă, după cum arată cele mai recente date. Aceasta înseamnă că BCE probabil nu va reduce dobânzile atât de repede sau atât de mult pe cât se aşteptau sau doreau investitorii.
Pe astfel de aşteptări, considerate acum prea optimiste, pieţele au crescut anul trecut. De aceea, 2024 ar putea aduce surprize. De altfel, va fi un an în care lumea va trebui să se obişnuiască cu o nouă ordine economică, în care banii nu mai sunt ieftini, scrie Reuters. În plus, în zona euro, noul puseu de inflaţie vine la pachet cu creşterea riscurilor de recesiune.
Inflaţia din zona euro a atins vârful, 10,6%, în octombrie 2022. În decembrie anul trecut, indicatorul arăta 2,9%, potrivit Eurostat. Este o cotă joasă, apropiată de ţinta de 2% a BCE, dar în creştere. În noiembrie, inflaţia a fost de 2,4%, nivel suficient de jos pentru ca pieţele financiare să parieze că banca centrală a zonei euro va începe să reducă dobânzile cel mai devreme în martie şi că până la sfârşitul anului viitor referinţa dobânzilor la depozite va fi împinsă de la 4% în prezent la 2,5%.
Traiectoria actuală a inflaţiei pare însă să confirme predicţiile BCE, care arată pentru 2024 variaţii în intervalul 2,5-3% şi o nouă repriză de încetinire în 2025. Dar în ultimii ani calculele bancii centrale s-au dovedit mai mult greşite, sugerând că banca nu înţelege pe deplin comportamentul preţurilor în situaţii deosebile. De aceea, oficialii care stabilesc politica monetară a BCE au ales să ia decizii pas cu pas în baza datelor din economie. Şi de acolo vin informaţii care nu încurajează deciziile radicale. Spre exemplu, accelerarea inflaţiei din decembrie are la bază factori tehnici, cum ar fi sfârşitul unor programe guvernamentale de subvenţii pentru energie. În Franţa, plafonul creşterii preţurilor energiei a fost ridicat de la 1 ianuarie de la 4% la 15%.
În prezent, spun câţiva analişti, pieţele par s-o fi luat înaintea băncii zonei euro, unele dobânzi de pe piaţă reducându-se atât de mult încât zădărnicesc o parte din eforturile BCE, forţând instituţia să ţină dobânzile sus pentru mai mult timp pentru a da restricţiilor economice suficient spaţiu pentru a reduce presiunile inflaţioniste. Investitorii, optimişti în ceea ce priveşte inflaţia, cred că BCE este şi ea prea optimistă în privinţa creşterii economice.
Semnalele de recesiune se înteţesc în Germania, cea mai mare economie a Europei, şi în alte părţi ale zonei euro. Vânzările de retail din Germania au scăzut în ritm lunar în noiembrie, potrivit statisticii oficiale germane. Franţa este în recesiune şi sectorul serviciilor s-a micşorat în decembrie. Întreaga activitate de afaceri din zona euro a scăzut în ultima lună a anului trecut. Activitatea fabricilor se contractă de 18 luni. De aceea, spun analiştii, este foarte probabil ca zona euro să fi intrat anul trecut în recesiune. În mod normal, recesiunea descurajează consumul şi frânează inflaţia.
Pe acest lucru mizează pieţele când pariază pe deciziile BCE. Dar poate că nici recesiunile nu mai sunt ce-au fost. În SUA, economia dă peste cap prin rezistenţa ei aşteptările pieţelor. În pofida dobânzilor mari, consumatorii americani continuă să cheltuiască, pe orice, probabil din rezervele constituite în timpul pandemiei. De asemenea, America a devenit un adăpost sigur pentru investiţiile internaţionale într-o lume tot mai haotică.
În aceste condiţii, investitorii s-au poziţionat pentru o aterizare perfectă a economiei sub ghidajul Fed, ceea ce înseamnă că ei cred că banca centrală va reuşi să aducă inflaţia sub control fără a împinge economia în recesiune. Pieţele pariază că Fed va reduce dobânzile cu 1,5 puncte procentuale în 2024, până la nivelul de 4%, totuşi mare dacă este raportat la cotele din ultimele două decenii. Pe de alt parte, economiile din pandemie se vor epuiza cândva, iar instabilitatea geopolitică şi conflictele militare de pe glob creează incertitudini.
În plus, anul acesta este unul electoral record la nivel mondial, cu alegeri inclusiv în SUA. Ce face inflaţia influenţează dobânzile, iar ce se întâmplă cu dobânzile contează pentru că de ele depind multe, de la creşterea economică la preţurile activelor financiare şi costul creditului. Dobânzile mai mari fac mai puţin atractive activele mai riscante, cum ar fi acţiunile din tehnologie şi criptomonedele, deoarece investitorii pot câştiga un profit decent fără a fi nevoiţi să-şi asume prea multe riscuri.
Cu banii mai greu de obţinut, pariurile mai riscante pot fi pierdute şi bulele pot face implozie, ducând la crize, cum a fost cea bancară regională din SUA din martie anul trecut. Dacă afacerile se chinuie prea mult, ele se retrag. Oamenii îşi pierd locurile de muncă, iar cele noi devin rare. 2024 va fi probabil un an de tranziţie şi adaptare. Băncile centrale ale marilor economii, care au majorat dobânzile de mai bine de un an, aşteaptă ca măsurile luate de ele să-şi facă pe deplin efectul.
Aceasta înseamnă că companiile – şi, în unele cazuri, ţări întregi – vor trebui să-şi restructureze datoriile, deoarece nu îşi mai permit să plătească dobânzi mari. De aceea în prezent creşte numărul falimentelor în rândul companiilor, dintre care unele au nume răsunătoare. Imperiul imobiliar european Signa este un exemplu. Toată lumea va trebui să înveţe să trăiască cu dobânzi mari, scrie Ziarul Financiar.
