Programele de guvernare propuse de principalele partide politice sunt dezamăgitoare. Cu toate că avem enunțate multe idei care ar putea schimba viața românilor, în bine sau în rău, lipsește ce este mai important – niciun partid nu pare a fi făcut vreun calcul să vadă dacă promisiunile pot fi aplicate. În continuare, veți putea afla adevărul despre oferta electorală: trecem în revistă cele mai importante măsuri, aflăm ce părere au analiștii economici despre ele și, apoi, încercăm să tragem niște concluzii.
Un program de guvernare este un contract pe care un partid politic îl încheie cu alegătorii. În cazul în care ajunge să câștige, ar trebui să respecte la virgulă „clauzele” pe care și le-a asumat. Așa ar fi normal, dar istoria ne-a demonstrat că regula nu prea se aplică. Odată ce se văd cu voturile în sac, partidele uită ce au promis. Totuși, pentru că în joc este viitorul României, nu vom ține cont de dezamăgirile produse de politicieni de-a lungul timpului și vom trata cu seriozitate programele de guvernare. Nu de alta, dar poate chiar acum este momentul în care cineva chiar se ține de cuvânt, iar alegerea pe care o facem trebuie să fie bazată pe informații corecte.
Un exercițiu necesar
Am analizat propunerile pe care le-au făcut partidele care au, conform sondajelor, șanse să ajungă la putere și să-și impună programele : PSD, PNL, USR și AUR. Ne-am concentrat pe măsurile economice, dar am urmărit și celelalte capitole deoarece multe au un impact asupra bugetului țării. De la început, trebuie spus că artizanii programelor de guvernare au scris și multe, și mult: programul PNL are 121 de pagini, cel al PSD are 86 de pagini, programul USR are 221 de pagini, în timp ce AUR s-a rezumat la un program de guvernare de doar 18 pagini (dintre care una e goală, una e coperta și alta conține datele de contact ale partidului). Cu toate că par diferențe mari de spațiu alocat, trebuie spus că toate au cam aceeași consistență. Și nu, nu există mult și prost versus puțin și bun: toate programele au lipsuri serioase. „Am lecturat secțiunea economică (preponderent, partea fiscală) a programelor de guvernare ale principalelor partide. Pot spune că am identificat o caracteristică comună: o înșiruire de bune intenții, suficient de atractive încât să dea bine la publicul votant. Aruncate însă parcă dispersat în programele de guvernare și fără a fi corelate și integrate pentru a defini o strategie pe termen cel puțin mediu. Și, mai ales, fără a contura sustenabilitatea unor măsuri prin identificarea surselor lor de finanțare. Un aspect foarte important, mai ales în realitatea actuală a deficitului bugetar, deoarece asta face, la urma urmei, diferența între dorință și putință”, a punctat consultantul fiscal Dragoș Pătroi principala vulnerabilitate din „oferta” partidelor politice. „Programele, așa cum arată în momentul de față, par un fel de «șaorma cu de toate». Să modificăm pe ici pe colo, prin punctele esențiale, să creștem salariul mediu la 2600 de euro, să susținem economia, să reducem aparatul birocratic. Hârtia suportă orice, aș spune, având în vedere că niciuna dintre aceste propuneri nu are în spate date, cifre, studii de impact”, completează analistul economic Adrian Negrescu.
În căutarea esenței
Pe lângă principalul lucru pe care toate programele îl au în comun – lipsa prezentării impactului economic -, altceva are darul de a mira: multe măsuri par copiate dintr-un program în altul. Iar, ca o observație intersantă și probabil greu de explicat dacă ne gândim la doctrinele partidelor, propuneri din programul PSD par identice cu cele din programul PNL, în timp ce multe din măsurile propuse de USR se găsesc și în programul AUR.
De exemplu, atât PSD și PNL vorbesc despre investiții în industrie: la social democrați planul se numește „Reindustrializarea României”, în timp ce liberalii l-au numit „România produce”. Deși sunt un pic mai detaliate propunerile PSD, esența este aceeași – ne bazăm pe ajutoare de stat să ne creștem economia. PSD promite 10 miliarde de euro pentru scheme de ajutor de stat pentru investiții, garanții, subvenționarea dobânzilor în industrii de înaltă tehnologie, în timp ce PNL îşi propune acordarea de ajutoare de stat în valoare de 3 miliarde euro pentru stimularea unor investiții private de 10 miliarde de euro. Deoarece suntem membri UE, trebuie spus că ajutorul de stat nu e un instrument pe care Guvernul României îl folosește când vrea și pentru ce vrea. În plus, utilizat excesiv, poate să afecteze grav concurența. Un alt punct comun îl reprezintă viziunea cu privire la salarii: PSD promite (până în 2029) un salariu mediu de 2.600 Euro și un salariul minim 1.300 Euro, în timp ce PNL susține că va creșter salariului mediu net la 1.400 Euro net (2.400 Euro brut) în 4 ani. „Vedem aceeași filosofie «Salary led growth». Întrebarea este pe costul cui se va face”, se miră avocatul de business Gabriel Biriș. În cazul salariilor, și AUR propune o măsură, care însă pare mai temperată: creștere graduală, în primii patru ani de guvernare, a salariului minim brut până la valoarea de 5.000 lei.
AUR pare a avea o viziune comună cu USR în ceea ce privește reforma administrativă. AUR propune 12 ministere, ale căror sedii centrale vor fi transferate treptat în Palatul Parlamentului, și maximum 50 de secretari de stat, în timp ce USR vrea tot un guvern de maximum 12 ministere. AUR promite scăderea cu două treimi a unităților administrativ teritoriale și a numărului instituțiilor publice, în timp ce USR își propune desființarea consiliilor județene și transferul de atribuții la localități și regiuni, precum și desființarea 197 de agenții și institute. Ambele partide susțin reducerea numărului de parlamentari la 300. Și PNL susține că „actuala lege de organizare administrativ-teritorială este un factor al stagnării” și arată că este nevoie de reformă amplă și de un proces de descentalizare, dar nu-și explică exact viziunea. În acest timp, PSD are trecută la capitolul Administrație și dezvoltare regională o serie de investiții pentru modernizarea satului românesc și pentru dezvoltarea zonelor metropolitane.
În cea ce privește măsurile fiscale, viziunile nu mai au la fel de multe puncte în comun. PSD anunță că impozitul pe venit va rămâne 10%, impozitul pe profit rămâne 16%, cota generală de TVA rămâne 19% și se menține cota redusă de TVA la bunurile și serviciile din prezent. De asemenea se va menține pragul de impozitare de 500.000 de euro pentru microîntreprinderi, iar impozitele pe proprietate rămân nemodificate. ȘI PNL susține menținerea plafonului de 500.000 Euro pentru microîntreprinderi cu păstrarea impozitării de 1%, și, în plus, propunere creșterea graduală a contribuției la Pilonul 2 de la 4.75% la 6%. USR dorește reducerea taxării microîntreprinderilor: de la 1 ianuarie, impozitul să fie de 1% din vânzări (până la plafonul de 500.000 euro), dar fără condițiile din prezent, adică fără număr minim de angajați și fără limitarea numărului de microîntreprinderi deținute de o persoană. USR vine și cu o propunere care are un impact fiscal uriaș: reducerea taxării salariilor prin scutirea unei sume de la taxare: zero taxe pentru 1.200 de lei, zero taxe pentru 2.400 de lei doar pentru tinerii sub 29 de ani, zero taxe pentru 3.400 de lei pentru părinți și tot zero taxe pentru 1.200 de lei pentru fiecare copil suplimentar. „Așa cum este pusă, are un impact de nesusținut – 65 de miliarde de lei este estimat de mine”, explică Gabriel Biriș. O altă măsură propusă de USR este reducerea taxării activităților independente prin plafonarea bazei de calcul a CASS și CAS la 12 salarii minime pe an, care, de asemenea, ar diminua încasările. În schimb, USR vine cu o surpriză pe partea de încasări: taxarea inversă la TVA. „Este o măsură pe care nu pot să nu o salut, are tot sensul din lume!”, este de părere Gabriel Biriș, un susținător vechi al ideii, care estimează un impact pozitiv la buget de circa 30 de miliarde de lei anual. AUR propune reducerea CAS și CASS de la 35% la 25%, o măsură care are darul de a încuraja munca, dar care are un impact bugetar major: circa 45 de miliarde de lei în fiecare an. De asemenea, AUR susține păstrarea impozitului minim pe cifra de afaceri pentru companiile de peste 50 de milioane de euro, dar mai vine cu o propunere: pentru companiile cu o cifră de afaceri mai mică de 5 milioane de euro să se aplice un impozit pe cifra de afaceri de 2%, iar pentru celelalte rămâne impozitul pe profit de 16%. O măsură interesantă propusă de AUR este acordarea de credit fiscal pentru amenajarea de creșe în incinta companiilor.
Ecuații fără soluții
Cu puține măsuri care ar putea aduce sume în plus la bugetul de stat, dar cu numeroase promisiuni imposibil de onorat, programele de guvernare ale principalelor partide politice nu sunt sustenabile. „Se propune menținerea regimului fiscal privind impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, cel puțin în raport de actualul prag valoric de 500.000 euro și de actualele cote de impozitare (respectiv, de 1% și de 3%). E foarte bine, dar cum o să corelăm asta cu îndeplinirea obligațiilor asumate deja prin jaloanele PNRR? Concomitent, se propune și relaxarea regimului fiscal de impozitare a factorului muncă, sub diverse forme, care diferă ușor de la un partid la altul. Probabil, sumele respective care vor rezulta ca lipsă la buget vor fi compensate ulterior prin creșterea bazelor de impozitare, respectiv a salariului minim/mediu, promisă de partidele politice, nu? Teoretic, e posibil și asta. Sub rezerva însă ca economia reală să aibă capacitatea practică de a genera efectiv salariul minim/mediu promis de politicieni în campania electorală… Nimic însă despre măsurile concrete, efective, aplicabile ce se vor întreprinde pentru reducerea deficitului bugetar sau a deficitului de cont curent (care, pe primele 9 luni ale anului 2024, a ajuns la 19,77 miliarde euro, în creștere cu 23% față de perioada similară a anului anterior) sau a nivelului serviciului datoriei publice”, arată Dragoș Pătroi. „Să crească economia până la cer, să fie bine pentru toată lumea. Cam așa aș rezuma proiectele electorale din 2024. Aceleași măsuri copy-paste pe care le-am văzut și la precedentele alegeri, aceleași angajamente de reforme fără substanță, aceeași mediocritate conceptuală arhicunoscută”, constată și Adrian Negrescu.
Mai mult, se poate spune că programele de guvernare, în forma actuală, sunt inutile: vorbim de aproape 450 de pagini de promisiuni fără acoperire și de idei năstrușnice pe care nici măcar susținătorii înfocați ai partidelor politice nu au răbdarea să le citească. Puținele măsuri care au sens se pierd printre numeroasele pagini în care autorii pur și simplu aberează. Dacă ar fi să iei în serios ceea ce este scris acolo, poți să spui că, în goana după voturi, marile partidele din România nu își respectă doctrinele. Asta în timp ce realizezi că marii „economiști de partid” care au gândit măsurile au „probleme” de matematică elementară. „Cel puțin, m-am liniștit în urma acestei lecturi deoarece înțeleg că se mențin cotele de impozitare ale venitului, ale profitului și ale TVA-ului, precum și actualul regim de impozitare pe veniturile microîntreprinderilor (dacă nu cumva va fi chiar mai lejer). Salariul minim/mediu va crește, concomitent cu scăderea taxării muncii. Hai că e bine, foarte bine! Sper că am citit corect și nu am înțeles ceva greșit…”, trage concluzia Dragoș Pătroi.
