Într-o societate liberă, pensiile „de stat” nu ar exista. Nu ar exista „contribuții sociale”, adică un fel de taxe plătite de cei care muncesc pentru a asigura un venit celor vârstnici. Ci fiecare ar „contribui” pentru el însuși (sau pentru ea însăși). Pe parcursul vieții active fiecare ar economisi o parte din venit, pentru a-și putea asigura traiul în momentul în care nu va mai putea lucra. Această parte din salariu sau din alte venituri obținute atunci când suntem tineri și/sau în putere de muncă nu ar fi ținută la saltea, desigur, ci ar fi investită pentru a produce randament și pentru a crește în timp, pe principiul: „Fă banii să lucreze pentru tine!” Banii păstrați ca atare nu produc nimic ci, în vremurile noastre, chiar își pierd valoarea treptat; în schimb, banii investiți produc, de regulă, un randament care se adaugă capitalului inițial și astfel, printr-un efect asemănător celui al bulgărelui de zăpadă, duce la creșterea avuției în timp. Astfel, economisind pe parcursul vieții active, suntem practic siguri că la bătrânețe vom dispune de o avere care va depăși cu mult simpla sumă cumulată a economisirilor noastre lunare. Prin urmare, am fi în măsură să ne menținem nivelul de trai după ce capacitatea noastră de muncă se diminuează.
Dar noi nu trăim într-o asemenea societate. Trăim într-un sistem încă infectat de socialism, chiar dacă de la Revoluția din 1989 au trecut peste trei decenii. Am scos România din socialism, dar nu am scos socialismul din România. De fapt, ideile și practicile socialiste există peste tot în lume, în diverse grade și forme, așa cum răul există peste tot în lume. Ca și răul în general, socialismul nu este inevitabil și nici normal. El există tocmai din cauza eșecului nostru de a înțelege și de urma bunul-simț și adevărul (științific).
În viața noastră cea de toate zilele, suntem o rotiță a unui uriaș malaxor politico-financiar: plătim „contribuții sociale” pentru a asigura pensiile părinților noștri, iar copiii și nepoții noștri (sperăm) vor plăti pentru noi, cândva; așa funcționează sistemul de pensii publice. Pensiile actuale sunt acoperite prin impozitele colectate de la cei care muncesc. Evident, sistemul suferă de un profund antagonism. Pe de o parte, pensionarii și cei care urmează în curând să iasă la pensie sunt stimulați să ceară măriri de pensii sau reducerea vârstei de pensionare și să își exprime această voință prin vot. Pe de altă parte, cei tineri (și firmele care îi angajează) au toate motivele să nu plătească, să emigreze, să raporteze veniturile în altă țară sau să ceară scutiri de taxe și să își exprime această voință, la rândul lor, prin vot. De aici rezultă un război, un conflict social mut sau zgomotos (ca în Franța acum). Acesta este rezultatul socialismului în orice domeniu, de altfel: disensiunea socială, iresponsabilitatea.
Pensiile speciale sunt doar vârful iceberg-ului; sunt ce este mai rău din rău. În acest sistem politic de pensii, anumite categorii sociale au izbutit, din diverse motive, să obțină privilegii extraordinare, mult în afara “obișnuitelor” avantaje pe care oricum fiecare este stimulat să le vâneze în socialism. Așa se face că magistrații sau polițiștii au dreptul de a se pensiona începând de la 45 de ani, precum și dreptul de a încasa o pensie egală cu salariul. Practic, un astfel de pensionar special ajunge să trăiască pe cârca altuia multe decenii la rând – în vreme ce nu a contribuit decât 20 de ani; restul populației, care a ieșit la pensie la 65 de ani și a contribuit timp de 3-4 decenii, urmeaază să primească praful de pe tobă, în scurta perioadă de viață rămasă.
De aceea trebuie să tăiem măcar ce este mai rău din rău pentru a putea spera la o societate mai echitabilă și mai prosperă pentru toți. Bine ar fi să renunțăm complet la socialismul pensiilor, să-i despovărăm pe copiii noștri de misiunea de a servi carne de tun în acest malaxor gigantic și să le oferim libertatea de a “contribui” pentru ei. Din păcate, am întârziat aceste reforme iar acum este foarte târziu, prea târziu ca să mai prevenim sacrificarea tuturor, atât a tinerilor cât și a pensionarilor. Pensiile vor scădea în viitor în timp ce taxele vor crește. Putem, totuși, să acționăm pentru a ne face viața un pic mai bună și mai cinstită, măcar în ceasul al 13-lea.
