Suntem codașii Uniunii Europene aproape la fiecare capitol. Concurăm pentru această poziție cu bulgarii, iar, mai nou, ungurii ne cam iau fața prin niște măsuri economice de-a dreptul năucitoare. Guvernanții noștri sunt jenanți, dar ai ungurilor par mult mai răi. Pe lângă hoție și prostie, au venit și cu un populism deșănțat transformat într-un naționalism economic incompatibil cu statutul de țară UE. Cu toate acestea, oricât de prost va merge economia Ungariei, la un capitol va rămâne în fața României pentru foarte mult timp: la infrastructură. Ungaria se poate lăuda în prezent cu peste 1.700 de kilometri de autostrăzi și drumuri expres, mai mult nu doar decât România, ci și peste alte țări din Europa. Noi încă nu am ajuns la 1.000 de kilometri, asta în situația în care România are o suprafață de două ori și jumătate mai mare decât Ungaria. De ce țara a rămas „încremenită în proiect”, se știe. Am avut o legislație execrabilă a investițiilor publice și o birocrație înfiorătoare la tot ceea ce înseamnă accesarea banilor europeni. Acum lucrurile s-au mai reglat ușor, mai ales în ceea ce privește procedurile, dar rămâne un proces greoi. În plus, s-au păstrat lipsa de seriozitate și impresia că nu există o strategie. Cunoaștem vinovații pentru cum arată România, dar îi votăm cu voioșie la fiecare alegeri. E drept, nici alte soluții nu sunt: toți vorbesc despre fapte, dar ajunși la putere se ascund printre vorbe.
Am putea spune că avem toate motivele să fim pesimiști. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. Oricine ar fi la putere, cu condiția să nu repete prostii la fel de mari ca în Ungaria – acolo unde s-au blocat și fondurile din bugetul anual al UE și banii din PNRR – are șansa să dezvolte România cu eforturi minime. Suntem atât de jos încât potențialul nostru este uriaș. Cam toate statele europene și-au rezolvat problemele de infrastructură, doar noi vom putea ține turat la maximum acest motor de creștere economică. Cu alte cuvinte, înapoierea este marele nostru avantaj competitiv. Pentru a o lua din loc în mare viteză nu ne trebuie decât niște piloți care să țină drumul drept. Nu e obligatoriu să fie pricepuți, oricum țara merge înainte tractată de Uniunea Europeană și de partenerii din NATO. Bineînțeles, mai trebuie să respecte câteva condiții: să nu oprească prea des pentru a fura benzină din rezervor și să nu facă prea multă gălăgie – avem deja exemple, gargara populistă te abate de la drum. Dacă se trece pe parcurs și prin câteva reforme sistemice, România ar ajunge la destinație extrem de repede. Știu, deja sună a poveste de adormit copiii. Totuși, chiar cred că am avea șanse să ajungem acolo dacă am fi conduși de nemți. Dar de ai lor, nu de ai noștri…
