Lumea intră într-o nouă eră a electricității, iar cuprul este metalul care va alimenta această schimbare. Extinderea rețelelor energetice, boom-ul vehiculelor electrice, construcțiile, industria grea și expansiunea centrelor de date vor împinge cererea de cupru la niveluri fără precedent. În paralel însă, oferta ține cu greu pasul. Dezvoltarea de noi proiecte miniere este lentă, iar investițiile sunt insuficiente. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, în actualele condiții, piața globală a cuprului ar putea ajunge la un deficit de până la 30% până în 2035. Deși dispune de resurse importante, România nu reușește să profite de acest avantaj: lipsa capacităților de rafinare face ca minereul să fie exportat în stare brută, în timp ce unele zăcăminte rămân neexploatate din cauza opoziției venite din zona de mediu.
În decembrie 2025, prețul cuprului a depășit pentru prima dată pragul de 12.000 de dolari pe tonă la Bursa Metalelor de la Londra (LME), după un an în care a crescut, în medie, cu peste o treime față de finalul lui 2024. Trendul s-a menținut și în 2026, când cotațiile au urcat la un nou maxim, de aproximativ 14.000 de dolari pe tonă, cu vârfuri de până la 14.500 de dolari. Creșterea accelerată a fost susținută, pe termen scurt, de probleme de aprovizionare la mai multe mine mari și de acumularea de stocuri în Statele Unite, pe fondul incertitudinilor legate de tarife. În același timp, presiunea pe prețuri a fost alimentată de factori structurali: dificultatea dezvoltării de noi exploatări, perspectiva unei cereri tot mai mari din energie și inteligență artificială, dar și contextul financiar, marcat de dobânzi mai mici, un dolar mai slab și interes crescut pentru active fizice. La acestea s-au adăugat și mișcările speculative din piețe, arată o analiză a Agenției Internaționale a Energiei (AIE).
Pe partea de ofertă, problemele sunt de durată. Calitatea minereului de cupru este în scădere, iar gradul mediu al minelor la nivel global s-a redus cu aproximativ 40% din 1991. În același timp, proiectele noi devin tot mai costisitoare și mai complexe, în condițiile în care descoperirile de zăcăminte sunt tot mai rare. Doar 5% dintre resursele identificate în ultimii 35 de ani au fost descoperite în ultimul deceniu.
În plus, dezvoltarea unei mine de cupru durează, în medie, circa 17 ani, de la descoperire până la intrarea în producție. În ultimii ani, multe proiecte importante au înregistrat întârzieri și depășiri de costuri, ceea ce accentuează presiunea asupra ofertei globale, potrivit celei mai recente evaluări a AIE.
Miza grea a prelucrării minereului de cupru
Aceste evoluții indică o piață tot mai tensionată pentru concentratul de cupru, materia primă folosită de topitorii. Presiunea asupra ofertei crește riscurile legate de securitatea aprovizionării și arată nevoia unor măsuri atât pe partea de producție, cât și pe cea de consum – de la investiții în noi exploatări miniere până la creșterea eficienței utilizării materialelor, substituire și reciclare.
În paralel, apare un paradox în lanțul de procesare. Deși prețul cuprului se află la niveluri record, taxele de topitorie pentru procesarea concentratului – cunoscute drept taxe de tratare și rafinare (TC/RC) – au coborât la minime istorice. Scăderea a fost determinată de extinderea rapidă a capacităților de topire din China, care a depășit creșterea producției de concentrat. În aceste condiții, competiția dintre topitorii pentru accesul la materie primă s-a intensificat, ceea ce a pus o presiune puternică în jos asupra acestor taxe.
China domină procesarea mineralelor strategice, esențiale pentru energie, apărare, transporturi, industria aerospațială, semiconductori și inteligență artificială. Țara este principalul rafinor pentru 19 din cele 20 de minerale critice și controlează, în medie, aproximativ 70% din piață. În cazul cuprului, China asigură în prezent circa jumătate din producția globală de topire, iar această pondere poate crește dacă tendințele actuale se mențin.
Avansul este rezultatul unei expansiuni accelerate în ultimele două decenii. Din 2005, China a generat peste 90% din creșterea producției globale de cupru rafinat, iar cota sa a urcat de la aproximativ 15% la aproape 50% în 2025.
În încercarea de a tempera dezechilibrele din piață, marile topitorii chineze au convenit să reducă producția cu peste 10% în 2026, iar autoritățile au blocat aproximativ 2 milioane de tone din capacitatea planificată. Măsurile vizează, în principal, presiunea asupra taxelor de topitorie, însă impactul lor rămâne limitat și nu este suficient pentru a reechilibra semnificativ piața.
Cupru Min se ridică pe valul scumpirilor
Pe fondul scumpirii accelerate a cuprului în 2025, compania de stat Cupru Min Abrud, care exploatează zăcământul de la Roșia Poieni – unde se află aproximativ 60% din rezervele de cupru ale României – a înregistrat un rezultat record. Compania a încheiat un contract pentru vânzarea a 45.000 de tone de concentrat de cupru către gigantul elvețian Glencore, la cel mai ridicat preț obținut până acum. „Un nou contract record. Cupru Min și-a depășit propria performanță: noul contract, convenit în urma licitației cu gigantul mondial Glencore, îl depășește cu 5,9 mil. $ pe cel aflat în derulare, care era cel mai bun din istoria companiei”, se arată într-un comunicat al Cupru Min.
După distrugerea industriei de prelucrare a neferoaselor, România nu mai are capacități de rafinare în țară a cuprului, astfel că este nevoită să exporte concentrate de cupru (care conțin și aur/argint) ele ajungând la marile rafinării din Europa, cum ar fi cele deținute de Aurubis (în Bulgaria sau Germania) sau KGHM (în Polonia). Înființarea unei combinate de rafinare a materialelor neferoase este astăzi o misiunea imposibilă în România. Avem zăcăminte, dar extragem mult prea puțin, insuficient pentru a pune pe picioare un combinat care să devină profitabil.
Resurse blocate
Unul din marile proiecte miniere care ar duce România pe harta producătorilor importanți de minereu de cupru este proiectul Rovina, situat în județul Hunedoara. Deși aici sunt confirmate importante zăcăminte de concentrate de cupru, proiectul este blocat de justiție la cererea ONG-urilor de mediu. Acest zăcământ, care găzduiește trei zăcăminte distincte – Colnic, Rovina și Cireșata -, este considerat conform studiilor de fezabilitate și raportărilor către bursă (actualizate pentru 2025-2026) al doilea cel mai mare de acest tip din Europa. Cantitatea totală estimată de aur este de 217 tone și de 635.000 tone de cupru. Se preconizează că va funcționa timp de 17 de ani, cu o producție medie anuală în primul deceniu de constand din 106.000 uncii (3,3 tone) aur și 19 milioane de livre (9.000 tone) de cupru pe an, la un cost mediu total de 790 dolari/uncie echivalent aur. Exploatarea Rovina este un proiect minier cu zero cianuri în procesul de recuperare a metalelor și cu un impact redus asupra mediului. În 2025, Comisia Europeană a inclus proiectul Rovina, alături de alte două investiții din România (extracția magneziului metalic la Budureasa, Bihor, și extracția grafitului la Baia de Fier, Gorj), pe o listă de 47 de proiecte de importanță strategică pentru aprovizionarea Europei cu 14 materii prime minerale critice și strategice. Există însă o opoziție de lungă durată față de proiect din partea unor ONG-uri de mediu care l-au întârziat foarte mult, iar în final au reușit să obțină chiar blocarea proiectului care este controlat de compania canadiană Euro Sun. Avizul de mediu pentru proiectul minier de la Rovina a fost anulat definitiv în data de 28 octombrie 2024. Decizia a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, care a respins recursul formulat de compania Samax România (subsidiara Euro Sun Mining) și de autoritățile de mediu, menținând astfel decizia primei instanțe. Deși proiectul este inclus pe lista proiectelor strategice de interes european, decizia instanței din România reprezintă un blocaj major. În loc de concluzie trebuie menționat că, în decembrie 2025, Euro Sun Mining (prin Samax) a semnat pentru Proiectul Rovina un acord de finanțare de 200 milioane de dolari cu Trafigura, unul dintre cei mai mari traderi de mărfuri din lume.
Semne bune pentru mineritul românesc
La finalul anului trecut, Guvernul României a adoptat o ordonanță de urgență pentru a armoniza legislația națională cu regulamentul european privind materiile critice (Critical Raw Materials Act – CRMA CRMA). Nouă legislație limitează capacitatea ONG-urilor de a bloca proiectele strategice și impune un termen maxim de răspuns pentru autoritățile de mediu de 45 de zile. În acest context, investitorii din Proiectul Rovina ar putea relua procedura de autorizare, prin depunerea unui nou studiu de impact asupra mediului (EIA) și obținerea avizului anulat anterior în instanță.
