De ce trăiesc oamenii mai mult decât maimuțele sau cimpanzeii, deși împărtășesc peste 98% din ADN? La această întrebare a răspuns, în fața publicului de la Congresul Internațional de Longevitate, organizat recent la București, cercetătorul dr. Mark Thomas McAuley, de la University of Salford, Marea Britanie, unul dintre specialiștii care rescriu teoriile despre evoluția longevității.
Originar din Irlanda, McAuley a început cu o poveste din mitologia celtică despre o „țară a celor vii”, unde oamenii nu îmbătrânesc. „E interesant că și acum, la mii de ani distanță, visul de a trăi mai mult și mai bine rămâne același. Diferența e că astăzi avem știința care poate explica de ce îmbătrânim”, a spus cercetătorul.
Prezentarea sa a adus o perspectivă diferită asupra procesului de îmbătrânire. McAuley a arătat că longevitatea umană nu este doar rezultatul geneticii, ci și al evoluției metabolismului lipidic (grăsimile din sânge) și al interacțiunii dintre microbiomul intestinal și sistemul imunitar. „Felul în care corpul nostru gestionează grăsimile și inflamația a fost esențial pentru supraviețuire. Această finețe metabolică este, probabil, unul dintre motivele pentru care oamenii trăiesc mai mult decât alte primate”, a explicat el.
Cercetările sale au arătat că anumite mutații genetice care optimizează metabolismul colesterolului au apărut în cursul evoluției și au oferit un avantaj semnificativ: reducerea inflamației cronice și întârzierea degradării celulelor.
„Există populații umane care au un metabolism al lipidelor foarte bine calibrat și la care se observă o durată de viață mai mare. Longevitatea, în mare măsură, este o chestiune de echilibru biochimic”, a subliniat McAuley.
O altă componentă importantă, spune el, este microbiomul intestinal, ansamblul de bacterii care trăiesc în interiorul nostru și influențează digestia, imunitatea și chiar longevitatea. Cercetătorul a arătat că paraziții și microbii care au coexistat cu oamenii de-a lungul evoluției au contribuit la reglarea sistemului imunitar, făcându-l mai eficient și mai stabil.
„În absența completă a acestor microorganisme, corpul devine mai predispus la reacții inflamatorii. Longevitatea nu ține doar de curățenie biologică, ci și de echilibru”, a spus McAuley.
La Congresul Internațional de Longevitate, desfășurat la Biblioteca Națională a României, cercetătorul a prezentat și un model matematic care integrează metabolismul colesterolului cu sistemul imunitar, pentru a evalua cum se modifică inflamația de-a lungul vieții. Acest tip de model ar putea ajuta medicii să anticipeze mai precis riscul de boli cardiovasculare sau degenerative.
„Îmbătrânirea nu este un proces fix, ci unul plastic. Poate fi influențat de stilul de viață, de alimentație și de interacțiunea noastră cu mediul”, a concluzionat el.
Evenimentul a fost organizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României, în parteneriat cu International Longevity Alliance, reunind experți din SUA, Marea Britanie, Suedia, Israel și Germania. Cercetătorii au adus la București ultimele descoperiri despre cum pot fi prelungiți anii de viață sănătoasă, de la reprogramarea celulară până la prevenția personalizată.
